Cum se explică ascensiunea VOX, partidul de extremă dreapta din Spania, care a ajuns după alegeri a treia forță din parlamentul de la Madrid

Noi alegeri, al patrulea rând de alegeri în patru ani şi al doilea în şase luni, par să ducă la un nou blocaj politic în Spania. Nicio coaliţie de stânga sau de dreapta nu pare în măsură să guverneze cu o majoritate stabilă, după scrutinul de duminică, 10 noiembrie, câştigat pe hârtie de prim-ministrul socialist, Pedro Sanchez, scrie Le Monde, citat de Rador.

Principalii doi perdanţi sunt cele două partide care ar fi trebuit să reformeze democraţia spaniolă: liberalii din Ciudadanos şi stânga radicală din Podemos, care şi-au refuzat sprijinul pentru guvernul socialist, sperând să profite de pe urma eşecului lui.

Au fost dur sancţionaţi, mai ales Ciudadanos: a coborât în şase luni de la 57 la 10 deputaţi, în vreme ce Podemos scade cu 7 mandate.

Dar adevăratul câştigător al alegerilor este partidul de extrema dreaptă Vox. Oboseala alegătorilor în faţa acestor alegeri repetate, incapacitatea partidelor politice să-şi depăşească divizările au provocat un fenomen de neimaginat în urmă cu doar doi ani: Vox este de acum a treia formaţiune din Parlament.

Partidul lui Santiago Abascal, creat în 2014, a sărit de la 24 la 52 de mandate şi a obţinut 15% din voturi. Cu mai puţin de un an în urmă, nu avea niciun reprezentant politic în nicio instituţie.

Extrema dreaptă a beneficiat de exacerbarea conflictului catalan şi de violenţele care au urmat la Barcelona condamnărilor prea grele, pe 14 octombrie, pentru principalii responsabili aflaţi la originea referendumului ilegal pentru independenţă din 2017. Vox a folosit imaginile acestor violenţe pentru a supralicita.

Două probleme ce riscă să se agraveze

Dar Vox a beneficiat şi de complezenţa formaţiunilor de dreapta care au contribuit la banalizarea discursului extremei drepte. Strategia Partidului Popular (PP, conservator) şi a Ciudadanos de a încheia acorduri cu acest partid demonic peste tot unde au avut oportunitatea pentru a guverna – mai întâi în Andaluzia, apoi în regiunile Madrid, Murcia sau Castilia și León – s-a întors împotriva lor.

Unii speră să modereze Vox implicându-l în jocul instituţional. Vox, dimpotrivă, nu a făcut decât să se radicalizeze, profitând de mai marea sa vizibilitate, pentru a-şi înăspri discursul. Transfug din PP, Santiago Abascal critică la grămadă „plaga imigraţiei ilegale”, „dictatura progresistă”, începând cu feminismul, şi Uniunea Europeană, „o sectă care-i urmăreşte pe cei care vor să iasă din ea” şi promovează „o imigraţie masivă” provenind „adesea din culturi necompatibile cu valorile noastre”.

Spania suferă în prezent de două probleme grave care riscă să se agraveze: radicalizarea independentismului în Catalonia şi creşterea extremei drepte, care se alimentează reciproc.

Pentru a le face faţă, partidele din guvern trebuie să pună interesul ţării înaintea luptelor lor pentru putere şi rivalităţilor personale. Trebuie să ne dorim ca ecoul dezastruos în Europa al revenirii extremei drepte într-o ţară care părea imunizată de 40 de ani de dictatură franchistă să creeze un electroşoc.

Sursa: Le Monde/ Rador/ Traducere: Gabriela Sîrbu/ Sursa Foto: Facebook