Cum se explică degringolada PNL

Partidul lui Nicolae Ciucă e sfâșiat de lupte intestine, lovituri externe și dependența de Klaus Iohannis și PSD. Un șir nesfârșit de gafe personale și organizatorice pune sub semnul întrebării intrarea lui Nicolae Ciucă în finala prezidențială și scorul partidului la parlamentare. Un astfel de eșec electoral ar transforma PNL într-un partid-balama care riscă să devină partener junior al PSD la guvernare, cu o capacitate redusă de a influența politicile publice ale viitoarei coaliții guvernamentale.

Momentul prost prin care trece PNL e remarcat și de partenerii externi, diplomați de la București care au dificultăți în a comunica cu liderii partidului. De asemenea, lideri ai mediului de afaceri sunt îngrijorați că un scor slab al liberalilor în alegeri va duce la expansiunea politicilor de populiste de stânga.

PNL a intrat în vrie când planurile de carieră ale lui Klaus Iohannis au devenit mai importante decât viața de partid. Că a vrut la NATO sau senator, Iohannis avea nevoie de PSD, ceea ce a creat o dependență nefirească de partidul lui Marcel Ciolacu.

S-a văzut cel mai bine odată cu scandalul candidaturii lui Iohannis la Senat. Lăsat singur de PSD să susțină ideea impopulară de modificare a legii pentru un singur om, Nicolae Ciucă a rupt practic relațiile cu Marcel Ciolacu. Loialitatea sa totală față de președintele Iohannis a intrat în coliziune cu ceea ce el a perceput drept trădare din partea lui Ciolacu. Șeful PSD la rândul său se simțise trădat atunci când Ciucă a refuzat să onoreze înțelegerea privind organizarea alegerilor prezidențiale în luna septembrie.

PNL nu înțelege că trebuie să se rupă public de președintele Iohannis, devenit un balast electoral. PNL decontează acum tot pasivul președintelui: readucerea PSD la guvernare, luxul opulent, golful, tăcerea arogantă față de societate. PDL s-a rupt de Traian Băsescu în 2013, cu celebra scenă a perdeluței, PSD s-a rupt de Adrian Năstase și Ion Iliescu în 2005. Logica politică e simplă și implacabilă: interesul președintelui plecat din funcție de a rămâne relevant politic și de a-și păstra o formă de putere e în conflict direct cu interesul partidului său de a evolua și de a propulsa figuri necontaminate de moștenirea respectivului președinte. De aceea PDL a respins-o puternic pe Elena Udrea și a avut un viitor politic prin unificarea cu PNL. Acesta e și unul dintre motivele pentru care Nicolae Ciucă e necredibil pentru mare parte a publicului: el nu e văzut ca un jucător politic autonom, ci ca prelungirea lui Iohannis. Umbra lui deasupra PNL.

Candidatura lui Iohannis a fost declanșatorul crizei din coaliție, iar punctul culminant a fost decizia CCR de o scoate pe Diana Șoșoacă din cursa prezidențială. PNL și Ciucă au simțit decizia judecătorilor CCR (patru numiți de PSD, unul de UDMR) ca pe o încercare de favorizare a lui Ciolacu în cursa prezidențială.

Dar răspunsul PNL a fost de neînțeles. Nicolae Ciucă a anunțat că rupe coaliția de guvernare, dar rămâne în guvern. Un oximoron politic, o poziție necredibilă, taxată și de electorat, și de o parte a partidului. Nu poți fi concomitent și la putere, și în opoziție. Așa ceva nu se poate vinde electoral.

A urmat un alt moment critic pentru PNL: dosarul penal pentru presupusele găinării făcute de Nelu Tătaru. Argumentul forte al PNL pentru rămânerea la guvernare a fost nevoia de a ține PSD sub observație ca să nu fure alegerile. Cu un dosar DNA de corupție, argumentul PNL a fost spulberat. Dovadă și faptul că nici un comunicator PNL nu a mai vorbit de ieri încoace despre furturile PSD.

Mai e un motiv pentru care așa-zisa opoziție a PNL față de PSD e necredibilă. Liberalii caută acum soluții împreună cu PSD să le dea primarilor o nouă tranșă de câteva miliarde de lei ca să le stimuleze performanța în alegeri. Și asta deși bugetul gâfâie. Păi nu era vorba că liberalii îi păzesc pe PSD-iști să nu fure?

Acest balet nu ține. E un joc artificial, imposibil de susținut, dovadă că ziariștii îi chestionează neîncetat pe liderii liberali despre relația cu PSD. Iar fiecare explicație dată de PNL-iști pare să îi îngroape și mai mult.

O altă cauză a degringoladei din partid e prestația lui Nicolae Ciucă. Dincolo de percepția că e omul lui Iohannis, el e inadecvat rolului pe care îl joacă. Fiecare ieșire publică se soldează fie cu hohote de râs (vezi emisiunea de la Măruță), fie cu nedumerire – cazul clipului în care a anunțat că se rupe de PSD, dar rămâne la guvernare.

La fel ca Traian Băsescu cu PDL, nici Iohannis nu a vrut să lase PNL să-și producă un lider autentic. L-a impus el pe loialul Ciucă, dar pe potențialii lideri cu capacitate de a strânge voturi precum Ilie Bolojan sau Emil Boc i-a exilat la periferia politică.

Așa s-a ajuns ca lideri din teritoriu să fie demobilizați. Sunt liberali care nu cred în șansele lui Nicolae Ciucă și performanța lor organizatorică va fi sub potențial.

A treia cauză e dezorganizarea internă. PNL are acum două echipe separate de campanie, una pentru parlamentare și alta pentru prezidențiale, iar comunicarea între ele e deficitară, ba chiar apar și rivalități.

Dezorganizarea a dus și la un eveniment fără precedent: partidul e pe cale să rămână fără listă de candidați la Camera Deputaților în diasporă din cauză că au încălcat legislația care cere un minim echilibru de gen. E de necrezut că un partid de talia PNL poate face o astfel de eroare organizatorică, înseamnă că filtrele succesive de decizie din partid nu funcționează. Nu e un eveniment minor: PNL poate pierde din această cauză trei locuri de deputați dacă luăm în calcul redistribuirea voturilor.

În plus, mai multe facțiuni interne au început deja luptele de culise pentru era post-Ciucă. Asta înseamnă că lideri relevanți își consumă energia în direcția greșită: în loc să se organizeze pentru voturi la alegerile prezidențiale și parlamentare, se luptă pentru influență internă.

Cu șase săptămâni înainte de alegeri, perspectivele PNL arată mult mai rău decât în iunie, imediat după locale și europarlamentare. Fereastra de oportunitate în care partidul se poate rupe de moștenirea lui Klaus Iohannis și de dependența de PSD se îngustează rapid. Dacă nu iese rapid din defensivă și nu schimbă radical perspectiva, PNL e condamnat să devină un partid la remorca PSD pentru următorul ciclu electoral.