Cum se pregătește Comisia Europeană de negocierile cu Trump / Abordarea conciliantă domină în Europa de Est din cauza Rusiei – analiză Le Point

Cu câteva zile înainte de învestirea lui Donald Trump, Comisia Europeană își perfecționează strategia, inclusiv în absența Ursulei von der Leyen, care este imobilizată la pat. Ea va fi desigur arbitrul final și ar trebui, sâmbătă, la Forumul de la Davos, să arunce câteva punţi transatlantice. În fața șocurilor previzibile ale furtunii Trump, serviciile executivului de la Bruxelles pregătesc un răspuns bazat pe mai multe direcţii, se arată într-o analiză publicată de Le Point și preluată de Rador Radio România.

În primul rând, este indicat „să nu amestecăm totul”, așa cum tind să facă americanii, ne-a spus o sursă internă. Prin urmare, Comisia intenționează să separe problema sensibilă a aplicării Digital Services Act (DSA) la X (fostul Twitter) și proprietarul său, Elon Musk, de viitoarele negocieri cu administrația Trump. O modalitate de a împiedica ca miliardarul american, apropiat de viitorul președinte, să intervină prin această dispută de reglementare într-o negociere diplomatică mai amplă.

Să fie detașat Musk de problema Trump

Aplicarea DSA rămâne o problemă tehnică și de reglementare, care nu ar trebui să interfereze cu viitoarele discuții strategice. O decizie cu privire la DSA va fi luată în „săptămânile următoare”. Bineînțeles, nu va avea același impact dacă Bruxellesul va lovi înainte sau după alegerile legislative germane din 23 februarie, pentru care Elon Musk încearcă să ajute AfD (și, cu aceeaşi ocazie, propriile interese privind DSA). Serviciile comisiei Henna Virkkunen lucrează pentru a consolida dovezile, anticipând că Elon Musk va desfășura o armată de avocați pentru a contesta decizia europeană în fața CJUE. Confruntată cu șeful Tesla, SpaceX, Starlink și X, Comisia nu are dreptul să greșească.

Pe fond, Bruxellesul ia cuvintele lui Donald Trump la propriu. Comisarii europeni analizează strategia Trump ca pe o dezangajare masivă a Statelor Unite de continentul european. Toate declarațiile sale de campanie sunt luate în serios: viitorul președinte intenționează să-i împingă pe europeni să-și asume responsabilitatea pentru propria apărare, agitând în același timp amenințarea unui război comercial pentru a obține concesii. Ecuația este destul de clară: reducerea implicării americane, maximizând în același timp beneficiile pentru Washington. Mai prozaic: să plătească mai puțin pentru a câștiga mai mult.

Abordarea conciliantă domină în Est

În fața acestui scenariu, două școli de gândire se ciocnesc în cadrul Colegiului Comisarilor. Prima, care este majoritară conform informațiilor noastre, pledează pentru o abordare defensivă: stabilirea unei liste de posibile concesii, de la achiziționarea de gaz natural lichefiat american până la achiziționarea de echipamente militare (F-35) sau echipamente civile (comenzi de la Boeing), trecând printr-o aliniere cu anumite poziții americane față de China.

În mod firesc, reprezentanții țărilor mici din Est cu armate slabe se refugiază în această opțiune, unde cred că, jucând jocul lui Trump, își cumpără protecție împotriva pericolului mai iminent reprezentat de Vladimir Putin. Alinierea la poziția americană față de Beijing va avea, fără îndoială, un preț: represaliile chineze, așa cum a experimentat Lituania. Dar pentru țările mai mici din Blocul de Est și țările baltice, este încă un rău mai mic decât îndepărtarea umbrelei nucleare americane. În PPE, Manfred Weber, președintele acestuia, se menţine și el pe această linie conciliantă cu administrația Trump.

Un front al „victimelor lui Trump” urmează să fie format

A doua linie, mai ofensivă, recomandă pregătirea unor măsuri de reciprocitate în cazul unui război comercial și vizarea sectoarelor strategice americane. Această abordare include, de asemenea, consolidarea parteneriatelor comerciale cu alți aliați precum Mexic și Canada, care vor fi, de asemenea, victime ale atacurilor comerciale americane. Practic, un front al victimelor lui Trump s-ar putea organiza pentru a reduce dependența de Statele Unite prin cumpărarea de GNL din Canada (dar puțurile sunt doar în stadiul de proiect în vestul Canadei).

Ideea este să arătăm că Europa are alternative și nu va ezita să le folosească. Ar presupune și extinderea acordurilor de liber schimb deja semnate cu Canada (celebra Ceta) și Mexic (în vigoare din 2000). Această strategie va avea totuși un preț: dacă dorim să aducem o majoritate a statelor membre în spatele acestei linii mai dure, Franța nu va putea bloca diversificarea acordurilor comerciale și, prin urmare, va trebui să accepte acordul cu Mercosur.

Atlanticismul lui Von der Leyen pus la încercare

Este de înțeles că dificultatea pentru Comisie constă în necesitatea menținerii unității europene în fața lui Trump. Țările din Europa de Est, în mod special expuse amenințării ruse, sunt în mod natural mai înclinate să facă concesii faţă de Washington. Doar statele care au investit masiv în apărarea lor pledează pentru o poziție mai echilibrată. Ca putere înzestrată, Franța preia, evident, conducerea în rândul țărilor care susțin autonomia.

Deocamdată nu s-au făcut arbitrajele finale. Președinta von der Leyen, care a făcut din unitatea europeană o prioritate, va trebui să decidă atunci când administrația Trump, odată în funcție, își va dezvălui amploarea jocului. O sarcină cu atât mai delicată cu cât Trump va încerca probabil să exploateze divizările dintre statele membre, în special în chestiunea bugetelor apărării.

Franţa vrea s-o farmece pe Meloni

Italia lui Meloni este deosebit de vulnerabilă în această privinţă: nu și-a îndeplinit obligațiile de cheltuieli față de NATO și înregistrează excedente comerciale semnificative cu Statele Unite (34 de miliarde de euro în 2023). Apropierea sa „ideologică” de Trump i-ar putea, totuși, aduce un tratament preferențial; aceasta este cartea pe care o joacă cu neruşinare. Pentru a o împiedica pe Giorgia Meloni să se disocieze de blocul european, Franța intră în dialog cu ea. Ministrul delegat pentru Europa, Benjamin Haddad, pleacă joi și vineri la Roma și îi va transmite câteva mesaje consilierului diplomatic al italiencei, Fabrizio Saggio, diplomat de carieră. Michel Barnier plănuise să o întâlnească, dar vizita la Roma pe 5 decembrie a coincis cu răsturnarea lui.

Pentru că între șefii de stat și de guvern se va juca esențialul. Comisia pregătește, dar liderii decid. Se așteaptă ca șefii de stat și de guvern să abordeze aceste probleme strategice la o „retragere” informală organizată pe 3 februarie la Château de Limont, în provincia Liège, de Antonio Costa, noul președinte al Consiliului. Oportunitate pentru a armoniza pozițiile înaintea primelor contacte cu noua administrație americană. O mare parte din viitorul proiectului european și capacitatea acestuia de a se afirma ca actor geopolitic major va fi în joc în săptămânile și lunile următoare.

Sursa: LE POINT / Rador Radio România /.
Traducerea: Gabriela Sîrbu