Cum se văd Iohannis, Dăncilă și Barna în presa britanică. De ce președintele este descris drept ”o pereche de mâini sigure, care se mișcă foarte încet” sau ”uneori de-a dreptul dezamăgitor”/ Despre liderul USR: ”Distant și dezinteresat”

Unui vizitator oarecare al capitalei române București i se poate ierta faptul că habar n-are că țara se află la numai câteva zile distanță de alegerile prezidențiale. Nu există panouri stradale proclamând meritele diverșilor candidați (regulile electorale ciudate ale României interzic publicitatea politică înaintea alegerilor) și prea puține indicii că s-ar purta orice fel de luptă electorală, scrie publicația britanică Emerging Europe, citată de Rador.

Dezbateri televizate n-au fost și până și sfera comentatorilor politici ai țării – care noapte de noapte bat apa-n piuă ore în șir la cele trei televiziuni de știri ale României – a fost mult mai preocupată de instalarea noului guvern, care a avut loc în sfârșit pe 4 noiembrie, când liberalul Ludovic Orban a fost confirmat de parlament drept nou premier al țării.

O pereche de mâini sigure

Lipsa entuziasmului față de votul de duminică se reduce în esență la faptul că rezultatul e considerat de multă lume ca fiind deja cunoscut. Ar fi într-adevăr nevoie de foarte mult curaj pentru a paria împotriva actualului președinte, Klaus Iohannis, considerat o pereche de mâini sigure, chiar dacă unele care se mișcă foarte încet, și câștigătorul celui de al doilea tur de scrutin.

Ales în 2014 în ciuda unor obstacole enorme (concura cu premierul în funcție la acea vreme, Victor Ponta, al cărui guvern a încercat să măsluiască alegerile, nu în ultimul rând prin obstrucționarea votului românilor din diaspora), Iohannis a fost, în cel mai bun caz, un președinte adecvat. Uneori a fost de-a dreptul dezamăgitor.
Obstrucționat de un parlament ostil, el a fost incapabil să stabilească agenda politică a țării și a fost neajutorat în vreme ce puterile sale – oricum limitate – i-au fost reduse considerabil.

Vocile critice susțin că de mai multe ori – când un personaj mai combativ și-ar fi pus poate în joc funcția – dl Iohannis a fost mult prea permisiv cu cel mai mare partid parlamentar, PSD.

El a numit trei premieri de la PSD în ciuda unei opoziții publice înverșunate și în 2018 a acceptat – e drept, numai după ce o decizie a curții constituționale îi forțase mâna – o cerere a PSD de revocare a popularei șefe anticorupție Laura Codruța Kövesi.

Totuși, cu toate aceste dezamăgiri, dl Iohannis, care are o imagine impresionantă pe scena globală, și-a menținut o popularitate ridicată.

„Am votat cu Iohannis în 2014 și voi vota cu el din nou”, afirmă Marta Constantinescu, 28 de ani, o specialistă în agronomie din Cluj, în nord-vestul României. „El a fost o influență calmantă, care a împiedicat țara să cadă în haos. Iar atunci când noi eram în stradă protestând împotriva guvernului, el a transmis clar că e de partea noastră. Au fost momente în care am simțit că el era tot ce mai aveam. Fie și numai pentru asta, îi datorez votul meu.”

Și ea nu e singura. Sondajele de opinie de prin aceste părți sunt celebre ca nefiind de încredere, însă ele sunt în general de acord că dl Iohannis, acum la 60 de ani, va câștiga în jur de 40% din voturi și va ocupa unul dintre cele două locuri disponibile în al doilea tur de scrutin, pe 24 noiembrie.

Cursa pentru locul doi

Ceea ce-i lasă pe ceilalți 14 candidați să se bată pentru al doilea loc în turul doi. Doar doi dintre ei au șanse reale de a-l obține.

Prima e Viorica Dăncilă, șefa PSD-ului aflat până acum la guvernare și până pe 4 noiembrie premier al României, iar al doilea este Dan Barna, liderul Uniunii Salvați România (USR). Aceleași sondaje nedemne de încredere îi atribuie dnei Dăncilă un mic avantaj peste dl Barna, însă ele nu țin cont și de diaspora, care va vota masiv cu dl Barna.

Trebuie remarcat totodată că mașinăria electorală a PSD – celebră pentru abilitatea ei de a-și scoate la vot prin orice mijloace necesare baza electorală – nu va opera la întreaga ei capacitate, din moment ce dna Dăncilă nu mai este premier.

Caz unic pentru un scrutin prezidențial, este mai important pentru partidul fiecăruia decât pentru candidați, personal, ca dna Dăncilă și, respectiv, dl Barna să ajungă în turul doi.

Pentru PSD-ul dnei Dăncilă, care de multă vreme se află în centrul politicii românești, eșecul candidatei sale de a ajunge în turul doi, o premieră istorică, ar putea ridica întrebări existențiale.

PSD a suferit deja anul acesta o gravă înfrângere electorală (la alegerile europene din mai, în favoarea liberalilor, care-l susțin pe dl Iohannis), și-a văzut liderul de tip Svengali [personaj fictiv malefic, care manipulează din umbră – n.trad.], Liviu Dragnea, încarcerat pentru corupție, iar guvernul dnei Dăncilă a pierdut o moțiune de cenzură.

Orice mai prejos de al doilea loc în cursa prezidențială ar completa un annus horribilis fără precedent, în urma căruia PSD ar putea constata că-i e dificil să mai revină.

Dna Dăncilă însăși a admis la un eveniment de campanie din 3 noiembrie că „dacă nu ajungem în turul doi, nu mai existăm”.

Dar și pentru dl Barna și USR miza e la fel de mare. Ratarea turului doi ar confirma că avântul câștigat de tânărului partid în decurs de trei ani – culminând la alegerile europene cu un rezultat care a fost aproape de a bate PSD și a-l trimite pe locul al treilea – începe să se disipeze.

Mulți dintre simpatizanții vechi ai USR sunt deja nemulțumiți că partidul nu a devenit partener formal de coaliție al liberalilor în noul guvern.

Stilul de conducere al dlui Barna – el a părut distant și uneori dezinteresat pe parcursul campaniei electorale, departe de imaginea partidului de forță radicală, de insurecție – a dat naștere și el unor îndoieli. O anchetă de presă privind afacerile sale, căreia i s-a făcut extrem de multă reclamă, nu a descoperit vreo neregulă, însă a ridicat întrebări cu privire la judecata lui.

Mașina de gunoi a istoriei

În ultimele zile USR a făcut apel la simpatizanții dlui Iohannis să-l voteze pe dl Barna în primul tur. Procedând astfel, susțin ei, ar fi ca o lovitură liberă de pedeapsă: Iohannis va ajunge oricum în turul doi, și atunci de ce să nu se profite de ocazie pentru a o depune pe dna Dăncilă și PSD-ul în mașina de gunoi a istoriei?

Cu siguranță, un al doilea tur între domnii Iohannis și Barna ar reprezenta prima dată când alegătorii români ar fi în măsură să facă o alegere pozitivă în privința președintelui.

La toate celelalte tururi doi ale scrutinelor prezidențiale, românii au trebuit să aleagă răul cel mai mic (în 2000, când extremistul de dreapta Vadim Tudor a ajuns în turul doi, acest lucru a însemnat să se voteze pentru Ion Iliescu de la PSD).

Un tur doi cu participarea domnilor Iohannis și Barna – ambii personaje nu tocmai carismatice – nu ar fi confruntarea cu scântei pe care poate că ar prefera-o unii comentatori politici, dar ar marca un nou început pentru politica românească și, poate, pentru întreaga țară. Poate că măcar i-ar determina pe cei doi, care până acum au evitat chiar și să-l pomenească pe celălalt, să pună în sfârșit mâna pe arme.

„Iohannis a evitat orice fel de conflict cu Barna pentru a nu-l face să pară important”, a afirmat Dan Tăpălagă, editorialist politic la G4Media, care apreciază că asemenea tactici e posibil să trădeze o teamă subconștientă cum că dl Barna l-ar putea de fapt înfrânge pe președinte în turul doi.

Nu există nici un dubiu că președintelui i-ar plăcea să o înfrunte pe dna Dăncilă în turul doi: victoria ar fi asigurată, iar decalajul față de ea ar fi imens.

Dl Barna reprezintă un alt tip de provocare. Dl Iohannis va fi probabil silit să iasă din carapacea sa, un lucru cu care nu a fost niciodată confortabil. Tot lui i-ar rămâne de pierdut cursa, dar, după cum el însuși a dovedit-o în 2014, în politica românească nu există așa ceva precum un rezultat dinainte cunoscut.

Sursa: Emerging Europe/ Articol de Craig Turp/ Rador/ Traducerea: Andrei Suba

Sursa Foto: Inquam Photos/ Autor: Octav Ganea