Cum se vede criza aprovizionării cu gaze din Republica Moldova în presa din Germania: Ocazie prielnică pentru Gazprom

Mica ţară decretează starea de urgenţă, pentru a se putea aproviziona de pe piaţa internaţională a gazului metan. Contractul cu Gazprom a expirat. Va folosi oare Moscova acest lucru penru a exercita o presiune politică? Frankfurter Allgemeine Zeitung face o analiză a crizei gazului din Republica Moldova, pe care o redă mai jos.

După ce vinerea trecută Parlamentul de la Chişinău a aprobat, ţinând seama de o apropiată lipsă de gaz metan, să se decreteze starea de urgenţă, guvernul premierului din Republica Moldova, Natalia Gavriliţa, încearcă să asigure pe diferite canale pe termen lung aprovizionarea cu energie a ţării sale.

Starea de urgenţă a constituit o premisă juridică pentru a elibera din buget fonduri pentru achiziţionarea de gaz pe termen scurt de pe piaţa internaţională. Este vorba deocamdată de o lună.
Până acum Republica Moldova era un client al Gazprom.

Însă contractul încetase deja la sfârşitul lunii septembrie, a mai fost prelungit pentru o lună, dar în câteva zile va înceta cu adevărat. Tratativele cu monopoliştii ruşi nu devin mai uşoare din cauza orientării pro-europene evidente a noii conduceri de la Chişinău.

Deşi ţara nu are o perspectivă formală de aderare, atât preşedintele Maia Sandu, cât şi premierul Gavriliţă nu lasă nicio îndoială privind o integrare occidentală. De aceea Chişinăul nu poate aştepta „preţuri avantajoase” la achiziţionarea gazului rusesc, cum a reuşit recent să obţină Belarus. Preţurile actuale de pe piaţă depăşesc evident posibilităţile financiare ale ţării. Moldova este, alături de Kosovo, cea mai slabă ţară a continentului din punct de vedere economic.

La sfârşitul săptămânii Gazprom a lăsat să se înţeleagă prin intermediul unui purtător de cuvânt că în cazul în care până la 1 decembrie nu se va semna un nou contract de livrare, exportul către Republica Moldova va înceta.

Premierul Gavriliţă vorbea la început despre „o situaţie critică” în privinţa aprovizonării ţării sale cu gaz metan. De , guvernul republicii doreşte continuarea unei relaţii contractuale cu Gazprom.

Vicepremierul Andrei Spînu, care răspunde de energie şi infrastructură, tocmai s-a întors de la Moscova, unde a purtat discuţii despre care nu s-au aflat detalii publice. De menţionat că Spînu a fost însoţit în drum spre Moscova de Vladislav Kulminski.

Acesta este de asemenea un vicepremier, care răspunde de conflictul cu privire la regiunea separatistă Transnistria, un cvasistat nerecunoscut internaţional aflat între Republica Moldova de care aparţine legal şi Ucraina. Nu doar prezenţa la Moscova a lui Kulminski lasă să se înţeleagă faptul că

Gazprom ar profita de prilejul de a cere Republicii Moldova un preţ cât mai ridicat pentru gaz în schimbul unor concesii politice din partea Chişinăului referitor la conflictul cu Transnistria. Nu ar fi pentru prima oară ca Moscova să exercite în acest mod o presiune asupra Republicii Moldova.

Guvernul de la Chişinău se află în discuţii şi cu alţi furnizori potenţiali. Există infrastructură pentru a obţine în schimb gaz din România, Ucraina sau Polonia. Ministrul de externe Nicu Popescu a participat săptămâna trecută la discuţii în această problemă la Kiev, Spînu în Polonia, în timp ce şeful guvernului, Gavriliţă a confirmat că a avut „discuţii intensive” cu Gazprom.

Achiziţionarea de gaz de pe piaţa internaţională (cu livrare prin România) ar fi însemnat un avantaj pentru Moldova în sensul că nu avea legătură cu presiunea politică legată de conflictul cu Transnistria. Acest aranjament va fi în orice caz unul scump – poate şi mai scump decât o înţelegere cu Gazprom.

Deocamdată nu este clar cât de puternică este presiunea pe care doreşte s-o exercite Kremlinul asupra Chişinăului. Guvernul prevăzător de la Chişinău a redus deja de pe acum consumul de energie – de exemplu la iluminatul unor monumente istorice. Republica Moldova poate conta în anumită măsură pe un ajutor occidental, aşa cum ţara a şi cerut deja.

Însă în orice caz, cu preţul ca ajutorul din vest, programat de fapt pentru susţinerea ţării prin investiţii pe termen lung, să ajungă în locul acestora la cumpărarea de gaz metan sau la subvenţionarea preţurilor la gaz metan pentru consumatorul cel mai slab din punct de vedere economic. În plus, nimeni de la Chişinău nu îşi face iluzii crezând că o criză socială ar putea fi soluţionată în totalitate cu asemenea ajutoare.

Este posibil să se poată atenua efectele pentru partea cea mai săracă a populaţiei, dar în niciun caz sau cu greu pentru economia slabă a ţării. Este neclar de asemenea şi modul în care ar reacţiona Moscova dacă guvernul Republicii Moldova s-ar decide efectiv să aibă relaţii de livrare pe termen lung, dar fără Gazprom. În ce priveşte conflictul transnistrean, Rusia deţine o multitudine de posibilităţi pentru a-i face zile grele guvernului de la Chişinău.

Sursa Foto: FAZ/ Rador/ Traducerea: Imola Stănescu