Cum se vede România în tabloul revoltelor din Europa Centrala și de Est

Protestele slovace sunt parte a unei nemulțumiri în creștere în regiune datorate nerezolvării problemei moștenirii comuniste, scrie Financial Times, citat de Rador.  FT descrie România la pachet cu țări ca Slovacia și Ungaria unde „o clasă în curs de afirmare de oligarhi a acaparat o parte disproporționată a câștigurilor economice și este privită de mulți ca situându-se deasupra legii.”

Martin Korman s-a alăturat în urmă cu 30 de ani protestelor care au răsturnat regimul comunist al Cehoslovaciei. Săptămâna trecută el era din nou în stradă, printre alte zeci de mii de slovaci, uniți de indignarea provocată de asasinarea unui jurnalist de investigații.

„Eu am fost aici în 1989, crezând că vom schimba ceva. Dar nu a fost suficientă schimbare”, a declarat el după protestul care a umplut Piața Revoltei Naționale Slovace din Bratislava. „Sper că această schimbare va fi ultima. [Comuniștii] și-au modificat chipurile și comportamentul, dar ei sunt încă aici.”

Protestele care au dus săptămâna trecută la demisia premierului slovac Robert Fico sunt cea mai nouă manifestare a nemulțumirii care a aprins iarna aceasta mai multe țări central și est-europene.

Săptămâna trecută Lituania a trecut prin cele mai mari demonstrații ale ei de după criza financiară, în urma eșecului suspendării unui parlamentar. Cu o săptămână mai devreme, mii de cehi protestaseră din cauza numirii unui ofițer de poliție din perioada comunistă într-un comitet parlamentar care supraveghează instituțiile de forță. Iar în ianuarie România și-a trecut pe răboj cel de-al treilea premier în decurs de un an, după enorme proteste împotriva modificărilor legislative despre care criticii afirmă că pot submina lupta anticorupție.

Manifestațiile au diferit ca mărime, au avut factori declanșatori diferiți și nu sunt fără precedent, într-o regiune cu o mândră tradiție  protestatară. Însă analiștii spun că ele reflectă faptul că, în ciuda întregii creșteri economice rapide din ultimele trei decenii, unele dintre speranțele născute din prăbușirea comunismului nu au fost realizate.

„În 1989 noi credeam cu adevărat că, odată ce societățile noastre vor fi «occidentale» din punct de vedere normativ – odată ce vor fi liberale, deschise la minte și pline de solidaritate – ele vor fi și prospere”, a declarat Michal Vasecka, sociolog la Universitatea Masaryk din Brno. „Acum devenim prosperi, dar nu suntem occidentali. Aceasta este problema: idealurile se izbesc într-un mod mult prea dramatic de realitate.”

În anii post-comuniști, țările UE au investit sume imense de bani în economiile Europei Centrale și au încercat totodată să construiască instituții care să integreze statul de drept în fostul bloc comunist. Progresele economice realizate în consecință au fost solide, însă partea construirii de instituții a fost adesea superficială.

Unele țări, cum e Polonia, au avut un succes relativ în evitarea problemelor cu nepotismul. Însă în altele, cum sunt România, Slovacia și Ungaria, în cursul tranziției adesea haotice de la comunism la capitalism, o clasă în curs de afirmare de oligarhi a acaparat o parte disproporționată a câștigurilor economice și este privită de mulți ca situându-se deasupra legii.

„Partidele politice care au fost constituite erau foarte slabe, întrucât ele nu s-au dezvoltat din societatea civilă, ci au fost create de sus [în jos – n.trad.]”, a declarat Jiri Pehe, director al Universității New York din Praga.

„Cel puțin în Cehia, aceste partide slabe au prezidat asupra unui proces fără precedent de privatizare, prin care sute de miliarde de coroane au trecut dintr-un buzunar în altul. Și în timp ce făceau asta, ele însele [partidele] s-au privatizat oarecum în mâinile noilor actori economici pe care-i creaseră. În consecință, avem foarte mult clientelism.”

Protestele slovace sunt o replică la această estompare a demarcației dintre afaceri și politică și la absența statului de drept, afirmă dl Vasecka. „Oligarhii și alți indivizi puternici au atât de multe oportunități de a opri investigațiile”, afirmă el. „Dacă m-ai întreba dacă am încredere în justiția slovacă, răspunsul e nu. Absolut deloc. Aș fi speriat de moarte dacă aș ajunge vreodată în instanță.”

Îngrijorări similare sunt repetate peste tot prin regiune. „În România am avut un război civil în ultimul deceniu și jumătate din cauza eforturilor de a introduce statul de drept”, a declarat Sorin Ioniță de la Expert Forum, un grup de reflecție din București. „Principalul factor care explică ceea ce s-a întâmplat aici în ultimii 15 ani este întrebarea dacă să continuăm pe această cale sau să aducem sub ascultare procurorii.”

Socotelile incomplete ale regiunii cu moștenirea ei comunistă au jucat și ele un rol. Anul trecut, în Polonia au fost declanșate proteste enorme din cauza restructurării judiciare, pe care guvernul o justifică drept o epurare necesară a oficialilor care au legături cu perioada comunistă. Dl Pehe afirmă că demonstrațiile recente din Cehia au fost o replică la simbolismul provocator al numirii unui fost ofițer de poliție din era comunistă pentru a supraveghea poliția.

„[Lipsa încheierii socotelilor cu trecutul] generează multă mânie în societate. […] Atâta vreme cât lucrurile merg relativ bine, aceasta nu e o problemă, dar în momentul în care ai ceva care servește drept catalizator, atunci toate aceste lucruri ies la suprafață”, a declarat el.

Atmosfera agitată pare să fie persistentă. Organizațiile femeilor din Polonia vor conduce vineri protestele împotriva unei propuneri de înăsprire a legislației oricum restrictive a țării privind avorturile.

Dl Vasecka afirmă că, paradoxal, afluența în creștere a regiunii i-ar putea predispune pe oameni să protesteze mai mult. „Trebuie să-ți aduci la saturație revendicările materiale, iar apoi treci la chestiunile post-materiale. Iar aici este exact unde ne aflăm noi acum în Europa Centrală”, a afirmat el.

„Oamenii au început să se gândească la alte dimensiuni ale calității vieții. Și ei sunt șocați și întreabă: unde suntem noi? Încotro ne îndreptăm? Mergem pe o autostradă de calitate, construită din fonduri europene, într-o mașină frumoasă. Dar direcția este greșită.”

(Foto: Inquam Photos/ Alberto Grosescu)