Cum se vede valul de proteste din Europa de Est, inclusiv din România, în presa occidentală

Europa de Est stă mai bine la capitolul democraţie, faţă de ceea ce crede multă lume. Se pare că populiştii autoritari ar avea succes în Europa Centrală şi de Est. Cu toate acestea, de acolo soseşte un val de ştiri pozitive, scrie publicația Der Tagesspiegel, citată de Rador, într-o analiză asupra regiunii.

În Ungaria guvernează un demagog autoritar care îi incită pe alegători cu parole fictive împotriva unor refugiaţi fictivi. România are un guvern al cărui principal scop constă în a-şi proteja funcţionarii corupţi de pedeapsă. Premierul ceh a dirijat fonduri europene ilegal către firme proprii şi se eschivează în faţa controlului afacerilor sale.
În Polonia puterea se află în mâinile naţionaliştilor care nu suportă o justiţie independentă şi nu respectă Constituţia.

Iar dincolo de graniţele UE, în Ucraina, Moldova, Serbia şi Muntenegru, guvernează oligarhi criminali. Peste toţi tronează asemenea unui ţar eternul preşedinte al Rusiei căruia niciun mijloc nu i se pare prea murdar pentru a menţine la putere atât persoana, cât şi clica sa.

La 30 de ani de la eliberarea de sub jugul sovietic, situaţia democraţiei şi statului de drept în fostul bloc răsăritean se prezintă negativ. Urmaşii dictaturilor autoritare de partid se pare că nu sunt adepţii valorilor fundamentale ale Europei unite. Tocmai de aceea au succes populiştii autoritari şi afaceriştii lipsiţi de scrupule. Cam în acest stil se vorbeşte în Occident despre Europa postcomunistă Centrală şi de Est.

Este însă fals, pentru că sugerează că oamenii de acolo nu doresc altceva pentru că nu au învăţat altceva mai bun. Acest lucru este valabil în orice caz pentru partea încă dominantă a elitelor din partide şi din întreprinderile susţinute de stat. Între timp multe milioane de cetăţeni cunosc lucrurile mai bine şi prevăd pentru Europa anul acesta un val de ştiri pozitive demult dorit.

Totul a început în Slovacia în luna martie. După asasinarea de anul trecut în stil mafiot a jurnalistului de investigaţie Jan Kuciak slovacii s-au revoltat şi au ales în funcţia de preşedinte în mod surprinzător o activistă împotriva corupţiei în persoana Zuzanei Caputova care se opune pe faţă atitudinii uzurpatoare antiliberale din partea lui Viktor Orbán din ţara vecină Ungaria.

Apoi, în iunie, cehii au arătat că nu îl mai suportă pe şeful guvernului Andrej Babis, acuzat de afaceri ilegale legate de subvenţii. Iniţial peste un sfert de milion de persoane i-au cerut demisia pe străzile Pragăi. Babis a mai rămas în funcţie pe timpul vacanţei de vară, dar activiştii au anunţat că în toamnă vor continua acţiunea din toate puterile.

Săptămâna trecută românii au urmat exemplul ceh şi au făcut din nou front comun împotriva partidului de guvernământ îmbibat de corupţie. Motivul a fost nu în ultimul rând faptul că numeroşii români din străinătate care au plecat din ţară din cauza sărăciei şi situaţiei economice mobilizează pentru instaurarea în patria lor a unei schimbări democratice, a statului de drept.

Voinţa pentru democraţie este foarte vie şi dincolo de frontierele UE. În Serbia activiştii întreţin de peste un an o mişcare crescândă împotriva regimului autocratului Aleksandar Vucic. În Albania cetăţenii se răscoală cu miile în fiecare lună împotriva premierului lor, pe care îl acuză de fraudă electorală. În Ucraina cetăţenii l-au ales drept preşedinte pe actorul de comedie Wladimir Zelenskyj – nu pentru că ar fi competent, ci pentru că este un susţinător al unui nou început şi este împotriva aparatului guvernat de oligarhi.

Iar acum se întâmplă chiar şi în Rusia. În pofida forţei poliţieneşti şi a arestărilor abuzive, la sfârşitul săptămânii au demonstrat din nou 50.000 de moscoviţi împotriva preşedintelui lor incapabil şi au cerut organizarea de alegeri echitabile şi libere. Este pentru prima dată când regimul lui Putin ajunge la limitele represiunii şi pierde susţinerea pe un front atât de larg.

Toate acestea arată că în Europa nu există un clivaj aparent firesc între Estul autoritar şi democraticul Vest. Oricum acest lucru este pus în evidenţă şi de ascensiunea cripto-fascistului italian Matteo Salvini.

Fireşte nu este sigur că activiştii se vor impune din Moscova până în Tirana. Cu atât mai mult devine o urgenţă depăşirea ignorării exagerate de către mulţi vest-europeni a luptei vecinilor răsăriteni pentru participare la economie şi pentru democraţie. Este nevoie să se situeze în mod ofensiv şi vizibil de partea celor care luptă acolo împotriva abuzurilor de putere comise de guvernanţi pentru a-şi garanta drepturile democratice.

Democraţia nu este o stare, ci un proces care trebuie mereu recucerit. Acest lucru este valabil atât pentru Est cât şi pentru Vest.

Sursa: Tagesspiegel/ Rador/ Traducerea: Imola Stănescu