Cum slăbește statul sub Klaus Iohannis

Președintele Klaus Iohannis a promulgat, miercuri, o lege care invită la evaziune fiscală. PSD a votat-o în ultima zi de funcționare a fostului Parlament. Visul deputatului Cătălin Rădulescu, zis Mitralieră, a devenit azi realitate grație șefului statului: furi statul prin evaziune fiscală cu prejudiciu de până la 100.000 de euro și te prind procurorii? Nicio problemă! Scapi de pușcărie dacă plătești banii pe loc. Dacă nu te prind, bagi toți banii în buzunar.

Merită să încerci? Nimeni nu riscă nimic. Dacă mai plătești un bonus de 20% din valoarea prejudiciului, atunci plafonul de 100 de mii de euro dispare și poți încerca să furi statul fără limite. Evazioniștii profesioniști nu mai riscă practic nimic de azi încolo și pot încerca la nesfârșit. Cine-i oprește?

Președintele Klaus Iohannis putea să întoarcă legea în Parlament pentru revizuire, așa cum a întors legea privind afacerea Romexpo, dar nu a făcut-o. Absolut nimic nu-l împiedica pe șeful statului să ceară noii majorități PNL-USR PLUS – UDMR să respingă invitația la evaziune fiscală legiferată de oamenii lui Dragnea din PSD. Potrivit Constituției, președintele are dreptul să retrimită o lege în Parlament pentru reexaminare, fiind obligat să o promulge abia când îi vine a doua oară pe masă. În cazul de față, șeful statului nu și-a utilizat această prerogativă.

PSD nu mai este la putere, Rădulescu a plecat din Parlament, dar spiritul său s-a reîncarnat în liberali. L-am auzit pe senatorul PNL, Daniel Fenechiu, susținând, la o televiziune de știri, legea pesediștilor cu argumentul că procesele penale durează, că statul cheltuiește bani cu procurorii și judecătorii în goana de a-i pedepsi pe marii evazioniști, care scapă în cele din urmă după ani de procese, iar fiscul nu mai reușește să recupereze prejudiciul decât foarte rar.

Prin urmare, toată lumea ar fi mai câștigată dacă evazionistul prins plătește, banii intră la buget și nici nu mai ținem ocupate instanțele degeaba. Totul, dar totul este greșit în acest raționament care pleacă de la premisa că statul nu este în stare să aplice legi, iar sancțiunile sunt degeaba.

Cu alte cuvinte, să acceptăm că statul român este slab, incapabil să lupte în mod real cu evaziunea, să admitem oficial că justiția nu funcționează iar fiscul face figurație. În loc să întărească statul, să facă fiscul mai puternic, să scurteze procesele și să reformeze justiția, președintele Iohannis promulgă legi după chipul și asemănarea unui stat impotent. Nu asta a cerut în campanie, o majoritate cu care să reformeze România? O are. Cum reformează țara promulgând legi toxice votate de pesediști?

După ce i-a mai tăiat o mână și un picior, chiar se mai așteaptă ca statul să-i prindă pe evazioniști?

Cred că liberalii nu gândesc foarte diferit de PSD la capitolul învârteli. Probabil, singurul motiv pentru care au votat anul trecut împotriva legii a fost ca să păstreze aparențele, se vede azi că de fapt erau în asentimentul PSD. N-ar fi chiar prima dată. Și pe justiție au destule în comun, cu diferența că liberalii mai păstrează aparențele și acolo.

Promulgarea acestei legi scandaloase, care încurajează evazioniștii, spre disperarea oamenilor de afaceri corecți, este doar încă un exemplu recent de dizolvare a autorității statului. Statul a slăbit continuu în ultimii ani, cu instituții – cheie inhibate, evacuate din peisaj de Curtea Constituțională și cu o justiție pusă să funcționeze cu frâna de mână trasă, într-un cadru legislativ distrus de PSD-ul lui Liviu Dragnea.

Însă nimeni nu i-a redat între timp forța și autoritatea. Dimpotrivă, opera de distrugere a încrederii în stat și instituțiile lui a continuat. Statul, prin instituțiile lui din justiție de această dată, și-a dovedit iarăși slăbiciunea în cauze mari, simbolice, cu orizont mare de așteptare, cum ar fi dosarul 10 august. Dosarul a fost clasat la DIICOT, o clasare dispusă în epoca Iohannis, de oameni puși în funcție de șeful statului.

Pe acest fundal, autoritatea statului s-a scufundat și mai rău în pandemie. Am văzut de prea multe ori în ultimele luni, săptămâni și zile, un stat cu autorități centrale și locale incapabile să facă reguli coerente și apoi să impună respectarea lor. Măsurile au fost de prea multe ori arbitrare, lipsite de sens, prost explicate sau adoptate formal, aplicate aleatoriu sau deloc.

Mai rău, oamenii încep să creadă că regulile sunt doar pentru proști când văd că primii care nu le respectă sunt chiar miniștrii, oamenii din guvern, liderii opoziției sau autoritatea locală. Vezi cazurile Turcan, Voiculescu, Ciolacu sau Simion, fiecare nesocotind restricțiile în felul lui. O instigare continuă la fentarea legii.

Înseși absențele îndelungate ale președintelui Klaus Iohannis transmit de sus în jos un mesaj instituțional prost, de implicare minimală în gestionarea treburilor statului la cel mai înalt nivel. De ce s-ar agita alții din ierarhia statului mai tare decât șeful suprem?

Statul căzut în genunchi s-a văzut în toată splendoarea lui după ce sindicaliștii lui Rădoi au blocat o zi întreagă metroul în Capitală, într-o acțiune de tip mafiot. Poliția, jandarmeria, n-au intervenit. Așa ceva este de neconceput într-un stat funcțional.

Dar poliția, jandarmeria, sunt instituții care și-au subminat singure autoritatea, cu polițiști amendați de jandarmi pentru că au încălcat legea protestând cu fumigene și petarde la Cotroceni sau Ministerul de Interne, cu jandarmi fie prea blânzi cu protestatari violenți, fie prea violenți cu protestatari pașnici.

L-am auzit cu toții deunăzi pe ministrul de interne, Lucian Bode, întrebat dacă Turcan și Voiculescu vor fi amendați din cauză că n-au purtat mască în spațiu public, afirmând că nu este adeptul sancțiunilor, cu precizarea cam lipsită de sens că ”rolul nostru nu e de a sancționa cetățenii, rolul nostru e de a determina cetățenii să respecte măsurile de protecție sanitară”.

Bode a mai spus și că statul a fost provocat de o minoritate, însă ce nu vede ministrul de Interne este cum se sabotează singur statul în fiecare zi.

Autoritatea statului s-a prăbușit atât de mult încât atunci când apare un ministru ca Drulă, care nu negociază legea și face ce trebuie, pare o rara avis într-un guvern de politicieni care fug de răspundere.

Cum ar putea fi determinați cei care încalcă legea să o respecte dacă nu prin sancțiuni? Dar l-am auzit și pe premierul Florin Cîțu făcând un titlu de glorie din faptul că România este statul cu cele mai blânde restricții din Europa și cel mai relaxat. Nu e ceva cu care să te lauzi când nimeni nu mai respectă nimic iar numărul de infectări crește vertiginos.

Ce stat e ăsta în care miniștri cer să se amendeze singuri după ce premierul le-a cerut să se amendeze pentru că au încălcat reguli de bază în pandemie? De ce autoritățile nu s-au seizat ele în cazul lor? Și ne mai mirăm că fiecare face ce-l taie capul într-o țară ajunsă sat fără câini.

Simțind că autoritatea statului e la pământ și că au spații largi de manevră, la proteste au început să vedem tot mai multe figuri dubioase, de inși certați permanent cu legea, apostolii haosului și anarhiei.

Pactul social funcționează cât timp există respect pentru lege, autoritate și instituții. Cînd respectul și încrederea dispar, ne paște anarhia, cu legea bunului plac singura în vigoare.

Ne îndreptăm spre anomie în ritmul acesta, spre destrămarea țesutului social, către dizolvarea totală a încrederii în stat și instituții. Este cel mai mare pericol care pândește România în aceste momente de criză multiplă: criză sanitară, criză economică și criză de încredere în autoritatea statului.