Cum sunt întreținute armele nucleare: O privire în bazele de rachete și instalațiile de producție ale SUA, care vor investi 750 de miliarde de dolari pentru modernizarea sistemului de apărare nucleară

În condițiile în care Statele Unite vor cheltui 750 de miliarde de dolari în următorii zece ani pentru modernizarea sistemului lor învechit de apărare nucleară, reporterii Associated Press au primit acces în bazele de rachete nucleare și în instalațiile de producție de armament pentru a vedea cum sunt întreținute focoasele vechi de până la cinci decenii. 

Deocamdată, depinde de tinerii soldați și de tehnicienii guvernamentali să întrețină bombele existente și componentele aferente. Lucrările sunt exigente și necesită adesea o atingere abilă, deoarece multe dintre sarcinile de întreținere trebuie efectuate manual.

Scutură, zdruncină și rostogolește

Deoarece SUA nu mai efectuează teste nucleare cu explozii, oamenii de știință nu știu exact cum este detonarea afectată de nucleele de plutoniu îmbătrânite ale focoaselor. Pentru piesele mai comune, cum ar fi plasticul, metalele și cablurile din interiorul fiecărui detonator, există, de asemenea, întrebări cu privire la modul în care anii petrecuți în focoase ar putea afecta integritatea acestora.

Așadar, lucrătorii din laboratoarele nucleare și din locurile de producție ale națiunii petrec mult timp solicitând și testând piesele pentru a se asigura că sunt sigure. La Campusul de Securitate Națională din Kansas City al Departamentului pentru Energie, unde sunt întreținute și fabricate focoasele, tehnicienii supun componentele la teste nesfârșite. Aceștia încălzesc piesele de armament la temperaturi extreme, le aruncă la viteze care simulează o prăbușire de avion, le împușcă la viteze mari din pistoale de testare și le zgâlțâie și le scutură ore în șir. Testele sunt menite să simuleze scenarii din lumea reală – de la aruncarea spre o țintă până la transportarea într-un camion al Forțelor Aeriene pe un drum lung și plin de gropi.

Tehnicienii de la Laboratorul Național din Los Alamos efectuează evaluări similare. Plutoniul este supus la stres, căldură și presiune extreme pentru a se asigura că este suficient de stabil pentru a exploda așa cum este prevăzut. La fel ca și tehnicienii din Kansas City, cei din Los Alamos examinează îndeaproape piesele testate și materialul radioactiv pentru a vedea dacă acestea au fost deteriorate în vreun fel.

Dependența de modelele vechi

Lipsa testelor cu explozibili – interzise de un tratat internațional încă din timpul administrației lui George H.W. Bush – a însemnat, de asemenea, că oamenii de știință au fost nevoiți să se bazeze pe modele de focoase create cu multe decenii în urmă.

Asta pentru că fiecare dintre aceste modele originale a fost certificat deja, iar cea mai bună modalitate de a certifica că o armă funcționează așa cum a fost proiectată este să o arunci în aer. Schimbarea chiar și a unei singure componente introduce incertitudine.

Deoarece armele sunt atât de vechi – mulți dintre producătorii și contractorii originali nu mai sunt activi, ceea ce complică și mai mult situația. Acest lucru a forțat laboratoarele nucleare ale Americii să facă inginerie inversă pentru piesele vechi, cum ar fi un peroxid care a fost folosit în trecut pentru piesele de focoase, dar care nu mai este în producție. Astfel, tehnicienii de laborator lucrează pentru a-l reinventa.

Re-ingineria pieselor devine mai ușoară datorită progreselor în proiectarea asistată de calculator și imprimarea 3D. Tehnicienii din Kansas City experimentează cu imprimantele 3D pentru a crea unele piese pentru focoase, cum ar fi un strat cauciucat, micro-alveolat, care va servi drept pernă pentru sistemele radar ale focoaselor.

Angajații sunt mai tineri decât focoasele

Nu este neobișnuit să vezi un focos vechi de 50 de ani păzit sau întreținut de cineva care abia a terminat liceul, iar custodia finală a unei arme nucleare poate cădea pe umerii unui militar care are doar 23 de ani.

Este ceea ce s-a întâmplat într-o după-amiază recentă în Montana, la baza aeriană Malmstrom, unde aviatorul senior Jacob Deas a semnat o hârtie prin care își asuma responsabilitatea pentru un focos de rachetă balistică intercontinentală Minuteman III de aproape 3.000 de kilograme, în timp ce acesta era ridicat din silozul Bravo-9 și escortat înapoi la bază pentru lucrări.

O mare de pensionări din partea guvernului a însemnat că nivelul de experiență în cadrul forței de muncă nucleare civile s-a schimbat dramatic. La campusul din Kansas City, de exemplu, doar aproximativ 6% din forța de muncă are o vechime de 30 de ani sau mai mult, iar peste 60% lucrează în cadrul instalației de cinci ani sau mai puțin.

Această schimbare a însemnat că și mai multe femei s-au alăturat forței de muncă. Pe holurile cavernoase dintre sălile de lucru securizate ale focoaselor din Kansas City se află module de asistență medicală de culoare verde și albă, cu o urare: „Bine ați venit, mămicilor”.

La Los Alamos, alocația pentru uniforme a lucrătorilor acoperă acum sutienele sport. De ce? Pentru că sutienele cu sârmă nu erau compatibile cu numeroasele straturi de detectare a metalelor și de monitorizare a radiațiilor din instalațiile securizate.

O lume cu trei poli nucleari

Deși reînnoirea echipamentelor vechi este o veste bună din punct de vedere al siguranței și eficienței, faptul că Statele Unite vor cheltui anual 75 de miliarde de dolari pe an pentru arsenalul lor nuclear, mai mult decât majoritatea țărilor alocă pentru apărare, nu este văzut neapărat ca un motiv de bucurie.

Antonio Guterres, Secretarul General al Națiunilor Unite, a declarat la începutul lunii septembrie că eforturile țărilor de a îmbunătăți precizia și puterea de distrugere a armelor nucleare, reprezintă „o rețetă pentru anihilare”, alimentată de o creștere alarmantă a neîncrederii și a divizării la nivel mondial, scrie AP News.

Nu doar America joacă un rol important în acest scenariu, totuși. O analiză recentă a think thank-ului american Atlantic Council pune acțiunile recente ale guvernului american în contextul începutului unei ere a “tripolarității nucleare”, în condițiile în care China este în plin proces de modernizare și extindere a propriului său arsenal nuclear – de la 350 la 700 de focoase nucleare în următorii câțiva ani.

Departamentul Apărării al SUA prezice că statul chinez își va extinde arsenalul până la 1.500 de focoase până în 2035, ceea ce ar pune Beijingul pe picior de egalitate cu Washington și Moscova în ceea ce privește forțele nucleare desfășurate, a căror limită este de 1.550 de focoase, impusă de Noul Tratat START.

În aceste condiții, oficialii americani sunt de părere că reabilitarea arsenalului american cu focoase vechi de 50 de ani pur și simplu nu mai poate suporta alte amânări.