Cum susțin instituțiile statului că Mircea Vulcănescu, antisemit și condamnat definitiv pentru crime de război, este ”o mare personalitate”/ Academia Română, Uniunea Scriitorilor și o comisie a Prefecturii se opun schimbării numelui străzii din Sectorul 1/ Despre decizia definitivă a Curții de Apel: ”Sentință copy paste după cea din comunism”

Instituții importante ale statului român susțin că Mircea Vulcănescu, un antisemit feroce condamnat definitiv pentru crime de război, este o personalitate reprezentativă, dar care ”a fost condamnată politic” în 1948. Deși în primă instanță Vulcănescu a fost achitat de Tribunalul București (2017), ulterior, condamnarea acestuia a fost menținută printr-o sentință definitivă a Curții de Apel București din 2019. Vulcănescu este, deci, un criminal de război care nu a fost condamnat politic de comuniști, conform judecătorilor CAB.

Academia Română, Uniunea Scriitorilor, Federația Română a Foștilor Deținuți Politici și Luptători Anticomuniști și comisia care propune numele străzilor, din cadrul Prefecturii București, sunt, totuși, de altă părere. Aceste instituții se opun schimbării numelui străzii din Sectorul 1, conform unui răspuns al Primăriei București pentru G4Media.

O stradă din Sectorul 1 și un liceu din Sectorul 4 poartă numele acestui criminal de război, iar conform art. 13 al OUG 31/2002, este interzis acest lucru pentru străzi, instituții, piețe sau alte locuri publice. De asemenea, în Sectorul 2 există un bust al lui Mircea Vulcănescu.

Într-un răspuns pentru G4Media, Primăria București a transmis că a făcut de două ori demersuri pentru schimbarea numelui străzii, în 2017 și 2021.

Conform primăriei, Comisia de atribuire de denumiri a Municipiului București de pe lângă Prefectura București a transmis că ”nu este necesară modificarea denumirii străzii Mircea Vulcănescu din sectorul 1, întrucât „Mircea Vulcănescu a fost o personalitate reprezentativă a culturii române, motiv pentru care a fost atribuită străzii respective această denumire”.

Prefectul Toni Greblă susține, într-un răspuns pentru G4Media, că la solicitarea Prefecturii, Primăria București a cerut Comisiei un punct de vedere referitor la schimbarea numelui străzii Mircea Vulcănescu, în 23.06.2017. Comisia a susținut atunci (când nu exista decizia definitivă a Curții de Apel București care menține decizia din 1948, conform căreia Vulcănescu este criminal de război, n.red.) că Vulcănescu este ”o personalitate reprezentativă a culturii române”.

Prefectura București a mai transmis că ”în perioada 2017-2022, nu a fost transmis niciun proiect de hotărâre de schimbare a denumirii străzii Mircea Vulcănescu”, dar și că Prefectura ”a solicitat în mai multe rânduri, inclusiv în acest an, autorităților publice locale să întreprindă demersurile necesare pentru respectarea legislației în vigoare”. Răspunsul integral al Prefecturii București poate fi citit aici.

Primăria susține că s-a adresat și Uniunii Scriitorilor din România, care a transmis că ”nu consideră necesară schimbarea denumirii străzii Mircea Vulcănescu întrucât scriitorul Mircea Vulcănescu nu a fost niciodată condamnat pentru crime de război sau pentru infracțiuni contra umanității”, invocând sentința din 2017.

Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor, a declarat pentru G4Media că ”problema nu e de resortul justiției și nici una de, pur și simplu, urbanism”, ci este ”o problemă culturală”.

Manolescu mai susține că ”instanța actuală n-a făcut altceva decât să reia o sentință a autorităților judiciare comuniste, care a făcut dintr-un subsecretar de stat la finanțe, cum a fost Mircea Vulcănescu, un complice la acțiunile „criminale”, de fapt, antisovietice, ale guvernului din care făcea parte”.

Liderul Uniunii Scriitorilor subliniază că o ”personalitate marcantă a vremii” cum a fost Mircea Vulcănescu nu merita ”soarta pe care i-a decis-o justiția comunistă abia înfiripată” și, cu atât mai puțin, ”tratamentul aplicat de justiția actuală, printr-o sentință copy paste”.  Răspunsul integral al Uniunii Scriitorilor din România poate fi citit aici.

Primăria București susține că și Academia Română a transmis, în 2017, că nu este de acord cu schimbarea numelui străzii Mircea Vulcănescu. Academia Română nu a răspuns solicitării G4Media de a transmite un punct de vedere, până la publicarea acestui articol.

Nu în ultimul rând, transmite Primăria Capitalei, Federația Română a Foștilor Deținuți Politici și Luptători Anticomuniști a comunicat că ”nu este de acord cu modificarea numelui străzii Mircea Vulcănescu, considerând că procesul în care a fost implicat acesta la nivelul anilor 1940 a fost un proces politic”. În consecință, spune Primăria București, denumirea străzii nu a fost schimbată. Federația nu a răspuns solicitării G4Media de a transmite un punct de vedere, până la publicarea acestui articol.

• Bustul lui Mircea Vulcănescu, din Sector 2

Bustul lui Mircea Vulcănescu a fost instalat în Piața ”Sfântul Ștefan” din București (sector 2), în anul 2009. Bustul ar fi trebuit să fie înlăturat în 2014, însă Consiliul Local de la acea vreme a respins cererea Institutului Elie Wiesel. Radu Mihaiu, primarului Sectorului 2, declara pentru G4Media, la finalul lui februarie 2022, că ”va înainta spre aparatul primarului o cerere de analiză a pașilor pentru înlăturarea bustului”. Primăria Sectorului 2 nu a răspuns solicitării G4Media de a transmite un punct de vedere până la publicarea acestui material.

• Liceul Tehnologic ”Mircea Vulcănescu”, din Sector 4

Directoarea liceului, Elena David, declara în urmă cu aproape 2 ani că au existat niște demersuri de schimbare a numelui ”care au fost anulate” și a adăugat faptul că ”deocamdată nu se pune problema unei schimbări”, încheind dialogul. În spațiul public a circulat în trecut un filmuleț cu elevi de la Tehnologic care spuneau că se vor lega în lanțuri de monumentul lui Mircea Vulcănescu din curtea liceului dacă autoritățile vor schimba numele instituției.

Gianina Georgescu, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Școlar al Municipiului București, declara pentru G4Media că, în conformitate cu Ordinul 6564/2011, schimbarea numelui unei instituții de învățământ revine conducerii instituției respective, care este aprobată de Prefectură, iar inspectoratele nu au nicio putere de decizie în astfel de schimbări.

Primarul Sectorului 4, Daniel Băluță a transmis G4Media în 4 octombrie că numele instituțiilor de învățământ sunt schimbate de Ministerul Educației: ”Sectoarele Bucureștiului sunt subunități administrativ teritoriale, nu au patrimoniu și, ca atare, nu pot modifica astfel de lucruri”, a mai spus Daniel Băluță referindu-se la numele străzilor și unităților de învățământ din sectoarele Capitalei.

Ministerul Educației și Inspectoratul Școlar al Municipiului București nu au răspuns solicitării G4Media de a transmite un punct de vedere, până la publicarea acestui articol.

• Ce spune Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”

Alexandru Florian, președintele Institutului Național pentru Studiere Holocaustului din România ”Elie Wiesel”, a declarat pentru G4Media că în Romania sunt intelectuali militanți sau asociații care ”încă nu au înțeles că statutul juridic este prioritar în fața celui profesional sau cultural”.

• ”În Romania, OUG nr. 31/2002 interzice promovarea publică a memoriei persoanelor condamnate pentru crime de război. Prin urmare, prin art. 12 si 13 se interzice în mod explicit acordarea de nume pentru străzi, instituții sau expunerea de busturi, cu excepția muzeelor, reprezentând persoane condamnate pentru crime de război. În mod firesc, într-o țară cu o democrație consolidată nu veți regăsi asemenea cazuri. Promovarea unor astfel de memorii înseamnă a glorifica „demolatori” ai valorilor și practicilor democrației. Cu alte cuvinte, în mod voluntar democrația, și așa un sistem politic fragil, și-ar submina propriile fundamente. Din păcate, în Romania sunt intelectuali militanți sau asociații care încă nu au înțeles că statutul juridic este prioritar în fața celui profesional sau cultural. Dar cel mai grav este că la 32 de ani de la ieșirea dintr-un sistem totalitar mai sunt destule persoane care desconsideră principiul „unde-i lege, nu-i tocmeală”! Argumentele etice, artistice sau de alta natură nu valorează doi bani: „Nimeni nu e mai presus de lege”. Legea trebuie aplicată și nu încălcată sub oblăduirea ilegală a unor instituții nejuridice sau a unor simple opinii”, a transmis Alexandru Florian.

Cine a fost Mircea Vulcănescu și de ce este criminal de război, dincolo de sentința definitivă a judecătorilor

Mircea Vulcănescu (1904-1952) a fost un publicist și politician român care a fost subsecretar de stat în Guvernul condus de mareșalul Ion Antonescu. Începând cu 1928 a început să publice în ziarul legionar ”Cuvântul”, iar în 1941 a devenit subsecretar de stat la Finanțe, funcție pe care a deținut-o până în 1944.

Instituțiile citate consideră că Mircea Vulcănescu nu este criminal de război și ar trebui să fie reconsiderat datorită operei pe care a lăsat-o în urmă, în calitate de filolog, filosof și sociolog. Vulcănescu a scris și poezii, și eseuri. ”Cercetări asupra cunoștinței”, ”Introducere în fenomenologia teoriei cunoștinței”, ”Misticismul și teoria cunoștinței” și ”Sistemul meu filosofic: existențialismul”, sunt câteva dintre lucrările lui Vulcănescu. Acesta a fost influențat în cariera de scriitor de mentorii săi Nae Ionescu și Dmitrie Gusti. Licențiat în Drept și Filosofie, și-a continuat studiile de specialitate la Paris.

Din funcția sa, Vulcănescu a contribuit la deposedarea evreilor de averi, de bunuri și bani, în momentul deportării acestora în Transnistria. În perioada antonesciană, evreilor le-au fost confiscate afacerile, proprietățile, au fost schimbați din funcțiile pe care le dețineau și nu mai aveau voie să practice profesiuni liberale.

Istoricul Marius Cazan a detaliat, într-un interviu acordat jurnalistului Petru Clej, în martie 2021, pentru RFI, statutul de criminal de război al lui Mircea Vulcănescu spunând că în cazul său ”nu este nevoie de nuanțe”:

• ”Imaginați-vă că Mircea Vulcănescu a fost demnitar al statului român, a făcut parte din guvernul Antonescu din ianuarie 1941 până în august 1944, timp în care a participat la zeci de consilii de miniștri în care s-au discutat aspecte ce țin de pregătirea și luarea de decizii cât se poate de practice pentru exterminarea populației evreiești și rome, pentru excluderea din societate a acestora, la care Mircea Vulcănescu a contribuit direct. Mircea Vulcănescu în postura sa de subsecretar de stat în ministerul finanțelor a fost implicat în maniera în care Banca Națională și ministerul finanțelor au pus în aplicare deposedarea de averi, de bijuterii și de bani a evreilor deportați în Transnistria și a avut o contribuție la maniera rapidă în care aceștia au pierit în Transnistria. De curând am descoperit întâmplător un document, un studiu, o adresă întocmită de o structură din ministerul de finanțe subordonată lui Mircea Vulcănescu cu privire la normele pe care autoritățile ar trebui să le îndeplinească în Transnistria pentru colectarea metalelor prețioase de la populația civilă, iar aceste norme urmau să fie puse în aplicare. Am rămas surprins să văd că Mircea Vulcănescu pune o rezoluție pe acest studiu întocmit de subordonații săi, cum că respectivele maniere propuse de aceștia erau mult prea slabe și ineficiente și propune niște soluții mai puternice. Acest document, cu rezoluția pusă de Mircea Vulcănescu, ajunge la guvernatorul Transnistriei, Gheorghe Alexianu, care decide că această manieră de aplicare a deposedării de metale prețioase a populației civile poate fi aplicată la momentul respectiv doar evreilor. Ironia acestei situații este data respectivei rezoluții puse de Ion Antonescu este 16 decembrie 1941, dată la care are loc și un consiliu de miniștri la care participă și Mircea Vulcănescu, la care participă și guvernatorul Alexianu, iar discuțiile între mareșalul Antonescu și Alexianu se duc în direcția felului în care evreii din Odessa trebuie urgent evacuați din oraș, deportați”, a declarat istoricul Marius Cazan în interviul RFI.

În septembrie 1941 Ion Antonescu stabilea un curs de 1 la 1 între rubla (care circula legal în Transnistria) și leu (care urma să fie confiscat de la evreii deportați):

• „În ceea ce privește moneda din Transnistria, o vom lua gratis […] Dacă nu mi se dă moneda de aceasta, atunci am să viu cu moneda noastră, care va avea aceiași (sic!) valoare […]. Prin urmare, problema monedei este clară […]. Am fixat cursul de un leu pentru o rublă ca să nu mai vină jidanii încoace să facă contrabandă cu ruble […]. Rublele pe care le avem le vom da jidanilor care vor trece în Ucraina la cursul de 8 lei o rublă […]. Deci dl ministru al finanțelor și dle Vulcănescu, vă rog să luați măsuri să nu se mai întâmple ce s-a întâmplat după războiul trecut, când tot felul de corbi au făcut contrabandă de monede. Am să introduc și pedeapsa cu moartea pentru cei care vor fi prinși că fac contrabandă cu monedă […]. Cred că avem interesul ca să retragem, cu o monedă care nu are nicio valoare, o monedă care are valoare. Statul rusesc va reprezenta ceva. Și atunci, va trebui să ridicăm pe nimic aceste ruble. De ce? Pentru că noi avem zeci de mii de jidani, pe care am intenția să-i arunc în Rusia și care vor avea nevoie de ruble. Vom face deci o operațiune dublă: vom cumpăra ieftin rublele și le vom vinde scump”, spunea Ion Antonescu într-o ședință de guvern, adresându-se inclusiv lui Mircea Vulcănescu care era prezent.
• „Vulcănescu și funcționarii Băncii Naționale a României care s-au ocupat de rezolvarea ‘problemelor tehnice’ au calculat un curs de 40 de lei rubla, iar banii preluați de la evrei au fost utilizați pentru a plăti o despăgubire țăranilor români de pe acele teritorii”, scrie Jean Ancel, cel mai reputat istoric al Holocaustului din România în Contribuții la istoria României. Problema evreiască (Editura Hasefer, București 2001)