Cum testează Rusia reacțiile lui Trump/ Analist CEPA: Moscova dorește de la Washington acceptarea pretențiilor sale de control asupra politicii vecinilor săi 

Casa Albă urmează o strategie auto-distructivă prin faptul că nu reacționează în forță la un nou atac al Rusiei împotriva SUA. Reacția evazivă la știrea că rușii acordau recompense talibanilor pentru a ucide soldați americani din Afganistan arată că președintele Trump ar putea fi dispus să ignore campania Kremlinului contra intereselor SUA pentru a putea încheia o nouă înțelegere cu președintele rus Vladimir Putin în caz că va fi reales în noiembrie.

Trump a rămas mai mult tăcut în ciuda unei serii de provocări rusești la adresa forțelor SUA. Reticența președintelui îl încurajează pe Putin să escaladeze pentru a evidenția vulnerabilitățile de conducere ale Americii și pentru a testa loialitatea lui Trump față de o nouă detentă.

Provocările au inclus survolări frecvente ale navelor militare ale SUA de către avioane rusești, manevre imprevizibile ale navelor de spionaj rusești în apropierea coastelor americane și incidente navale periculoase provocate de vase rusești în mai multe locuri. În locul unor condamnări viguroase ale acestor agresiuni și al replicilor menite a demonstra capacitatea Americii, Trump i-a cerut Rusiei să revină în grupul G7 al țărilor industrializate și a încercat să împiedice Congresul să adopte sancțiuni mai dure împotriva unor indivizi și companii din Rusia pentru rolul lor în invadarea Ucrainei și intervenția Moscovei în alegerile americane din 2016.

Putin își face calculul că într-un al doilea mandat Trump va fi mai puțin constrâns în privința încheierii unui acord bilateral cu Moscova și ar putea ignora Congresul și propria echipă de securitate națională.

Indiferent dacă serviciile secrete rusești dețin sau nu informații personale ori financiare extrem de compromițătoare pe care Trump e disperat să le ascundă, e posibil ca președintele să creadă sincer că Washingtonul poate colabora cu Moscova pentru a soluționa diverse probleme globale. Putin a încercat să exploateze această idee naivă în timpul pandemiei pentru a slăbi apărarea Americii și a obține avantaje geopolitice.

În cazul realegerii lui Trump, Moscova va cere ca sancțiunile financiare cele mai dure împotriva unor oligarhi-cheie ai săi să fie retrase și să nu mai fie impuse altele noi. Fapt care ar îmbunătăți capacitatea Rusiei de a se deda la șantaj energetic, de a-și extinde rețelele de corupție politică și de a-și legitima anexarea ilegală a Crimeei și ocuparea estului Ucrainei.

Trump ar putea fi totodată convins de Putin să reducă și mai mult prezența militară americană din Europa, în urma anunțului său recent că numărul trupelor din Germania va fi diminuat substanțial. Criticile lansate frecvent de Trump la adresa NATO și UE vor încuraja Kremlinul să exploateze diversele nemulțumiri ale președintelui și să-l folosească drept unealtă în ofensiva sa anti-occidentală.

Apropierea propusă se va baza pe premiza eronată că Washingtonul poate realiza un parteneriat productiv cu Moscova. În realitate, Moscova dorește de la Washington acceptarea pretențiilor sale de control asupra politicii vecinilor săi care făceau parte cândva din imperiile țarist ori sovietic în ce privește relațiile externe, securitatea și alianțele.

O astfel de schemă e vizibilă la Tratatul de Securitate European propus de Rusia după invadarea Georgiei în 2008. El susținea că Rusia însăși poate garanta securitatea foștilor ei sateliți. Tratatul a fost respins la acea vreme, dar obiectivele sale primare au rămas neschimbate și i-ar putea surâde lui Trump într-o a doua administrație mai izolaționistă.

Credința lui Trump că SUA pot colabora productiv cu Rusia pentru soluționarea de probleme globale nu e bazată pe nici o probă credibilă. În toate domeniile propuse de cooperare Moscova încurajează activ conflicte pentru a submina interesele occidentale. În tot Orientul Mijlociu susține regimuri și grupări teroriste care sunt dușmani de moarte ai SUA, inclusiv în Afganistan.

Ea subminează securitatea energetică a Europei și caută să obțină monopol pe aprovizionarea ei. Amenință aliații NATO de pe flancul oriental și întreține conflicte armate în Ucraina, Georgia, Moldova și Azerbaidjan pentru a-și menține vecinii destabilizați și în afara instituțiilor occidentale. Iar intervențiile sale din Balcanii Occidentali contribuie la ațâțarea animozităților etnice și inter-statale pe care Washingtonul și Bruxelles-ul se chinuie să le stingă.

Casa Albă ar trebui de asemenea să renunțe la falsa premiză conform căreia Moscova va respecta dreptul internațional odată ce va fi semnat un acord. Din perspectiva Kremlinului, scopul oricărei negocieri este cel de a păcăli adversarul pentru a ceda teren în privința agresiunii lui anterioare. Planul de Pace în Șase Puncte din Georgia, neimplementat, acordul încălcat de retragere a trupelor din Moldova și Memorandumul de la Budapesta nerespectat, care ar fi trebuit să garanteze integritatea teritorială a Ucrainei, sunt cele mai evidente exemple ale duplicității Moscovei.

Kremlinul îi va oferi lui Trump acorduri geopolitice aparent atrăgătoare, dar ele vor fi concepute pentru a submina prezența globală a Americii și a-i izola pe aliații ei europeni. Obiectivul primordial al lui Putin este să scindeze lumea în sfere distincte de influență.

În această schemă, Rusia ar domina „polul de putere” eurasiatic, care include jumătate din Europa, și ar neutraliza cealaltă jumătate prin slăbirea posturii de securitate a NATO, divizând UE și retezând relația transatlantică. Se pare că nici măcar uciderea deliberată a soldaților americani în Afganistan nu-l va determina pe Trump să condamne în sfârșit acțiunile și ambițiile lui Putin.

Sursa: The Hill / Articol de Janusz Bugajski (membru al Center for European Policy Analysis [CEPA], Washington DC) / Traducere: Andrei Suba/ Sursa Foto: Kremlin.ru