Cum va arăta România sub Mogul TV

Decizia americanilor de la AT&T de a vinde toată afacerea de presă din Europa Centrală și de Est, inclusiv PRO TV-ul românesc, unui miliardar ceh cu o puternică orientare pro-rusă este o veste proastă pentru piața de televiziune din România.

Odată cu intrarea lui Petr Kellner în Pro TV și cu plecarea americanilor putem spune că toate televiziunile mari sunt conduse de moguli. Or ei, mogulii, au arătat deja ce pot și cum fac politica editorială, cum falsifică agenda publică, cum sufocă libertatea de exprimare și cum mutilează comportamentul jurnaliștilor.

Fie că sunt locali, fie de import, mogulii au în comun dorința de putere, pasiunea de a combina presa cu politica și cu afacerile care includ statul. Ei nu caută să obțină doar profit dintr-o afacere de presă, ceea ce este perfect legitim, ci mai ales să câștige influență pentru a le facilita accesul la resurse publice. Nu caută să slujească exclusiv interesul public, ci își urmăresc propria agendă de interese nelegitime.

Cel mai recent exemplu este Cozmin Gușă, patronul Realității TV, care s-a înscris în PSD. Altfel spus, a pus televiziunea la picioarele partidului. Greu de crezut că linia editorială nu va avea de suferit și că jurnaliștii de acolo vor fi lăsați să critice PSD la fel ca înainte. Gușă este un mogul mai mititel, dar cu o intensă dorință de putere și pretenții de geostrateg.

Zoltan Teszari de la Digi 24 combină afacerile din energie și telecomunicații cu presa, iar jurnaliștii de acolo cu respect față de meserie pleacă mai devreme sau mai târziu din cauza unei politici editoriale imprevizibile, dictată de interese schimbătoare.

Despre Sebastian Ghiță de la România TV sau Dan Voiculescu, fondatorul Antenelor, nu mai e cazul să elaborăm. Problemele lor în justiție i-au transformat în dușmanii direcți ai democrației, subminează metodic încrederea în instituții și în valorile occidentale.

Cât au fost prezenți în România, americanii de la CME au activat exclusiv în business-ul media. PRO TV s-a ținut ani de zile departe de politică, dar în momente – cheie a jucat de partea adevărului, prin anchete sau poziționări cu impact public semnificativ. Orientarea pro-occidentală a influentului post tv n-a putut fi pusă niciodată la îndoială. Dimpotriva, a fost unul dintre instrumentele principale de răspândire a valorilor democratice prin intermediul culturii pop și al showbizului de tip american.

Acum se creează toate premisele pentru asfixierea discursului de tip occidental. Pericolul este real și major. Cu Kellner, mare suporter al lui Putin, cu Gușă și legăturile lui obscure în Rusia, cu Voiculescu și Ghiță, de un naționalism primitiv, latent anti-UE și anti-americani, cu un Teszari oportunist, televiziunile pe care le controlează și domină practic micul ecran pot schimba peste noapte starea de spirit dintr-o țară încă dependentă de telecomandă.

Cu puțin efort și tenacitate, pot transforma mentalul colectiv dintr-unul pro-occidental, într-unul anti. Nu mai există contraponderi. Riscul unui dezechilibru major n-a fost niciodată mai puternic. Nu vorbim aici de temeri nejustificate, de drobul de sare, ci de precedente: sub moguli nu crește nici libertate de exprimare, nici presă curată, doar multă manipulare, minciună și fake.

Nu uitați că presa face parte din ceea ce se cheamă infrastructura vitală a unui stat, alături de sistemul energetic, infrastructură etc. Din acest motiv, este important pe mâna cui încape această armă letală care modelează mintea oaemnilor pe termen lung.

Singura consolare ar fi că nu poți așeza niciodată cinci moguli la aceeași masă. Fiecare vrea să conducă el iar ceilalți patru să asculte. Din acest motiv s-au și luptat mereu între ei la sânge, dar am văzut cu toții cum s-au unit, de pildă, în războiul lor împotriva justiției. Când au avut o cauză comună s-au aliat de conjunctură. Prin urmare, nu putem conta până la capăt pe rivalitatea dintre ei sau pe lupta lor pentru supremație.

În acest peisaj mediatic dominat de moguli, rolul presei independente devine și mai important, vital pentru respirația unei țări. Sigur că site-uri ca G4Media.ro, HotNews.ro, Newsweek.ro, Recorder, Ziare.com, Dela0.ro, Libertatea (deținută de grupul elvețian Ringier) și alte câteva redacții independente, postul de radio Europa Liberă, Deutsche Welle sau Radio France International nu vor putea concura deocamdată cu forța televiziunii, cu trusturile mogulilor foarte active și pe internet.

Totuși, influența televiziunilor este în scădere, publicul cărora li se adresează tot mai puțin relevant. Din spate vine o generație născută și crescută în rețelele de socializare, care nu sunt o sursă neapărat mai bună sau lipsită de riscul dezinformării, dimpotrivă.

Cele câteva site-uri și redacții independente pot oferi gura de aer atât de necesară într-o atmosferă sufocată de moguli. Să nu uităm că în epoca Dragnea câțiva ziariști au reușit să țină totuși aprinsă flacăra democrației și să mobilizeze strada în momente critice. Publicul s-a schimbat enorm, în momente dificile s-a arătat gata să sprijine presa liberă și jurnalismul de calitate.

Prin urmare, chiar dacă televiziunile intră azi în totalitate pe mâna mogulilor, există totuși soluții alternative. Oricât s-ar carteliza, deși le este dificil să o facă din motivele expuse deja, tot nu vor putea monopoliza informația. Riscurile sunt mari, dar rareori minciuna a reușit să învingă adevărul până la capăt.

Citește și:

Noul proprietar al PRO TV, miliardarul ceh Petr Kellner, are legături puternice cu Rusia. Apare în telegramele Wikileaks plângându-se că Cehia i-a trădat pe frații slavi din Rusia