Cum vede presa rusă rezultatul alegerilor din Belarus: Lukașenko a învins, dar totuși a pierdut / Trebuie să se pregătească de plecare

Comisia Electorală Centrală din Republica Belarus a dat publicității în dimineața zilei de 10 august rezultatele preliminare ale alegerilor prezidențiale desfășurate duminică, 9 august, scrie Nezavisimaia Gazeta, citată de Rador.

Potrivit datelor oficiale, Aleksandr Lukașenko a cumulat peste 80% din voturile exprimate, în condițiile unei prezențe la vot de aproape 85%. Principalul său adversar, Svetlana Tihanovskaia, a rămas în urma lui Lukașenko la o diferenţă de 70%. Ceilalți trei participanți la alegeri nu au cumulat, împreună, nici 5% din voturile exprimate.

Se pare că opinia publică era pregătită pentru o asemenea situație. Noaptea de duminică spre luni a fost agitată la Minsk – apărătorii drepturilor omului vorbesc de sute de arestați, de zeci de răniți, între care și milițieni, chiar și de un mort. Posibil ca protestul să fie continuat sub o formă sau alta, dar mai degrabă se va liniști. Remarcăm câteva particularități.

În primul rând, staff-ul Svetlanei Tihanovskaia s-a liminat la o declarație că nu recunoaște rezultatele alegerilor. Nimic mai mult. Varianta luptei de lungă durată nu fusese probabil inițial luată în calcul în această tabără. Trebuie să nu uităm faptul că soțul Svetlanei Tihonovskaia și câțiva rivali ai lui Lukașenko continuă să fie ostatici ai sistemului.

În al doilea rând, reacția apatică a Occidentului. Este adevărat, OSCE a anunțat faptul că nu recunoaște rezultatele alegerilor. Iar Polonia a făcut apel la Uniunea Europeană să analizeze problema belarusă. Însă Lukașenko poate fi oare surprins sau speriat de toate acestea? Mai ales în contextul în care un nou vapor-tanc american a sosit cu petrol pentru Republica Belarus?

În al treilea rând, Lukașenko a fost deja felicitat cu ocazia victoriei în alegeri de președintele R. P. Chineze, Xi Jinping, și de președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, care au pus astfel bazele garantării legitimității internaționale a rezultatelor alegerilor din Republica Belarus.

În al patrulea rând, rezultatele anunțate de CEC nu arată ca ceva fantastic. Pentru Lukașenko au votat, într-un calcul absolut, 4.652.000 de persoane, ceea ce reprezintă mai puțin de jumătate din populația țării, conform recensământului din 2019, adică un indicator care rămâne semnificativ în urma obișnuiților indicatori dictatoriali de „peste 90%”.

Publicul lui Lukașenko sunt lucrătorii în instituțiile de stat, din structurile de forță, din întreprinderile care depind de stat, reprezentanții mediului de afaceri, afiliat cu structurile de stat sau legate de acestea, bugetarii, locuitorii din mediul rural.

Și nu este vorba de anumite persoane, ci și de membrii familiilor acestora. Tocmai pentru aceste 4,6 milioane de voturi „pentru” puterea va înclina capul, dovedind că adversarii Lukașenko sunt de câteva ori mai puțini.

Cu toate acestea, Lukașenko… a pierdut. A pierdut ziua de mâine. Nimeni nu a ieșit învingător în lupta cu timpul. Lukașenko conduce Republica Belarus de un sfert de secol, adică cu șapte ani mai mult decât a durat epoca brejnevistă, care părea fără de sfârșit, și cu șase ani mai puțin decât epoca stalinistă. Locuitorii care au ieșit pe străzile din Minsk, Grodno, Lida și alte orașe nu insistau asupra victoriei lui Svetlanei Tihanovskaia, cereau plecarea lui Lukașenko din Olimp.

Ei sunt sătui de conducătorul ce domnește de 25 de ani, în vreme ce statul nu are succese fulminante. Există o economie ușor modernizată, de fapt o econome planificată sovietică bazată pe directive, există apeluri la „integrarea profundă” în spațiul post-sovietic, fără acțiuni concrete în acest sens, există interminabile oscilații în politica externă, care astăzi s-au soldat cu faptul că „din frate, Rusia a devenit un partener”, iar Occidentul, chiar dacă a devenit mai apropiat, este apropiat doar cu foarte puțin.

Tineretul a ieșit pe străzi. Acesta este ziua de mâine a Republicii Belarus. Tineretul refuză să aibă încredere în Lukașenko. Este foarte puțin probabil ca tineretul să-l accepte ca succesor pe Nikolai Lukașenko, care la recepțiile oficiale, când salută, deja de multă vreme este primul care întinde mâna colegilor tatălui său. Republica Belarus nu reprezintă Estul, aici încă poate fi tolerat Lukașenko-senior, dar este puțin probabil să fie de acord cu dinastia. Acum

Lukașenko trebuie să se pregătească de plecare, astfel încât să nu fie înscris în istoria țării ca un personaj negativ. La urma urmei, el a reușit să mențină stabilitatea Republicii Belarus natale, să o protejeze de șocurile mari. După cum sugerează experiența unui număr de foste republici unionale, așa ceva valorează foarte mult.

Sursa: Nezavisimaia Gazeta/ Rador/ Traducerea Silvia Nicolau