Cum vrea un ucrainean să ajute la reconstrucția zonelor distruse de război cu o afacere deschisă în România

-Două porții de Kinkali, o porție de Mantî și o porție de Pilmeni prăjiți, asta ați spus, da? Cam în 45 de minute, vă mulțumim!

Bărbatul care preia comanda de felurite mâncăruri cu nume ciudate se numește Vasili Mihalko, are 26 de ani și e ucrainean. A intrat în România pe 28 februarie, în prima zi a invaziei ruse, iar de câteva luni s-a stabilit la Cluj, unde și-a deschis un serviciu de livrări de mâncăruri tradiționale din țara sa.

Suntem la restaurantul Ucraina Food.

Tânărul a fugit din calea războiului, fiindcă soția sa, Elena, era în ultima lună de sarcină atunci când a început nenorocirea.

„Nu puteam să plec la război și s-o las singură. Ce făcea ea cu copilul? Iar eu nici armata nu am făcut-o. Nu că mi-era frică, dar nu puteam să-mi părăsesc familia, copilul nenăscut”, spune bărbatul pentru g4media.ro.

De altfel, fiul său botezat tot Vasili, s-a născut trei săptămâni mai târziu la maternitatea Spitalului Județean din Baia-Mare.

„România ne-a primit și a avut grijă de noi, de familia mea”, adaugă el.

Cu doar câțiva bani la ei și fără să știe cât timp vor fi nevoiți să stea departe de casă, Vasili s-a gândit să deschidă o afacere în România.

„Soția născuse, aveam ceva bani, dar se duceau, eram foarte stresați. Nu știam încotro s-o apucăm, cum vom trăi, ce vom face. Am discutat cu un prieten român și-am zis să încercăm asta. În plus, voiam să oferim locuri de muncă și refugiaților”.

După câteva săptămâni petrecute în Sighet și Baia-Mare, bărbatul s-a orientat către Cluj. A căutat un spațiu de închiriat, apoi personal, iar de două luni Ucraina Food a început să livreze mâncare tradițională în tot orașul.

„Aveam ceva similar în Ucraina, o firmă care făcea livrări din acestea. Culmea, să știți, peste 90% din comenzi sunt făcute de români. O mare surpriză. Aici este deja o comunitate de ucraineni, dar clujenii comandă cu precădere mâncarea noastră”

Aici lucrează și trei doamne la bucătărie, toate din Ucraina, din zona Transcarpatia, din apropierea graniței: Maria (60 de ani), Maria (45) și Ileana (40). Ele gătesc zi de zi. Locuiesc într-un apartament închiriat de Vasili și sunt singure în Cluj, fugite de acasă tot în primele zile de război.

„Să știți, eu am vorbit cu foarte mulți ucraineni de când a început această invazie. Sunt foarte mulți care au plecat în Polonia, în Germania, alții în Ungaria, alții mai departe, cât mai departe, dar cum au fost tratați în România nu au fost nicăieri. Nu spun eu asta, ci cei care au fost aici și-au plecat în alte părți și-au văzut diferența. Românii sunt incredibili. Dintre toate țările care au primit refugiați, vă spun eu sută la sută că cel mai bine s-au simțit aici, la voi. Aici lumea e caldă, au sărit toți în ajutor, să vedeți cum e și la vamă unde sunt voluntari care ajută. Este ceva incredibil. Noi avem și avantajul de a cunoaște limba, că se vorbește româna la noi.”

De la deschidere, Vasili a lucrat și lucrează cu conaționali. Vrea să-i ajute pe cei care nu au reușit să își găsească locuri de muncă. Continuă să facă angajări, spune, dar nu rămâne rupt de țara natală.  În viitor va încerca să ajute la reconstrucția unor zone devastate de război.

„Atât cât putem, dar facem asta. Fiecare trebuie să se implice, fiindcă doar așa putem reconstrui Ucraina după ce se termină acest război odios. E important ca afacerea să crească. Eu angajez și cu plata la oră, fiecare lucrează cât poate. Dacă ești refugiat stabilit în Cluj, integrat, cu copilul la grădiniță, poți pe program normal, dar vedeți dumneavoastră, lucrurile nu sunt atât de simple. Sunt mulți care acum merg la diverse cursuri,  sunt femei cu copii care nu au unde să îi lase mereu sau niciodată, astfel că vin și lucrează cât au timp, când pot, cât pot. Angajez, vrem să creștem în continuare afacerea, fiindcă de aici noi vom trimite bani în Mariupol sau Bucha sau în alte zone efectiv distruse. E nevoie de implicarea tuturor, fiindcă noi nu suntem nici America, nici Germania, să avem asemenea resurse. Fiecare ucrainean trebuie să contribuie cumva la reconstrucție. Eu o fac de aici, cu familia mea”, mai spune tânărul.

Cum doriți, mai exact, să ajutați?, l-am întrebat.

– „Noi nu putem face case, de exemplu, dar vom face donații acolo unde e cea mai mare nevoie. Vom trimite bani în zonele cele mai afectate, acolo unde pare că nu mai există nimic. Dar să știți că doar dacă îți pierzi speranța, ai pierdut tot. Așa, chiar dacă vă uitați și vedeți doar niște ruine, de-acolo, dintre ele, dintre ruine, se va reconstrui țara noastră”, explică.

Comenzile continuă să sosească la Ucraina Food. Din nou sună un român, care vrea două porții de Mantî.

Mantî se servesc acoperite cu unt, smantână, sos de ceapă sau sos de usturoi.De asemenea, este esențial ca să nu se taie, sau să se muște din ele. Se consideră că trebuie să mănânci un mantâ întreg pentru ca sucul cărnii din interior să nu fie pierdut, iar astfel să se simtă aroma nealterată. Ca topping se folosește mult piper, pătrunjel sau coriandru. De asmenea se poate folosi și praf de chilli, spun bucătăresele.

În două luni afacerea cu mâncare  a început să funcționeze rezonabil, dar e doar începutul, adaugă Vasili.

„Noi nu suntem oameni bogați, ci vrem doar să ajutăm și refugiații și să ajutăm țara noastră. De aici, din România voastră care ne-a devenit casă. Temporară? Nu cred. Am obținut permise de ședere, certificatul de naștere al copilului, noi suntem acum aici. Viitorul nostru este aici. Și de aici vom ajuta Ucraina.”