Curioasele asocieri și mituri despre lilieci, de la fericire și noroc la moarte și lașitate/ Cât este mit și cât realitate din ce știm despre ființele considerate fragile de autorități, dar înfiorătoare în producțiile de ficțiune (galerie foto)

Liliecii ocupă un spațiu aflat la granița dintre real și mit în mentalul colectiv. Pe de o parte există viețuitoarea cu peste 1400 de specii întâlnite în cele mai pestrițe colțuri de lume, pe de alta sunt miturile cu vampiri sau asocieri cu rădăcini în diferitele culturi antice, spre exemplu greacă sau egipteană, care pun egal între lilieci și moarte, boală sau lașitate. Apogeul ”defăimării” acestei specii a venit nu mai târziu de acum trei ani, odată cu izbucnirea pandemiei COVID-19 care ar fi pornit de la un liliac infectat, mâncat de un om într-o piață din Wuhan. Dar cât de înfiorătoare sunt, dincolo de mituri sau coincidențe, aceste ființe care sunt considerate, de fapt, fragile de autoritățile de mediu?

Imaginile capturate în Munții Apuseni, transmise într-o postare de Facebook de către Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, arată latura reală, unele voci ar putea spune chiar banală, a animalelor misterioase cu statut aproape legendar – niște animăluțe timide care pe această vreme hibernează, bine ascunse de urgiile iernii.

Aflați la adăpostul peșterilor pe care le numesc case, nu iarna este cea de care trebuie să se îngrijoreze ei. Cele mai multe din amenințările la adresa populațiilor de lilieci din Apuseni sunt un rezultat al activității umane, explică Romsilva.

Respectarea regulilor de vizitare a peșterilor din Parcul Apuseni este, astfel, importantă, în special datorită faptului că parcul reprezintă un habitat important pentru chiropterele din România. Dintre cele 32 de specii de lilieci prezente în țară, 23 pot fi găsite în Apuseni, se mai arată în postare.

Toate aceste specii care pot fi găsite în România, amintește Romsilva, sunt insectivore, ceea ce înseamnă că se hrănesc cu insecte, de la țânțari la molii și alte insecte nocturne. 

Deși poveștile cu lilieci gata să atace în mod brutal animale sau chiar oameni cărora ”le intră în păr” sau pentru a se înfrupta din sângele lor sunt în mod hilar populare, realitatea este una mult mai puțin dramatică. 

Conform Serviciului de Prospectare Geologică al Statelor Unite (USGS), care întreprinde nu doar cercetare în domeniul geologiei, ci și a sănătății ecosistemelor, informează că dintre cele 1.400 de specii de lilieci din lume (numărate de Departamentul american de Interne), cea mai mare parte văd insectele ca fel ”culinar” principal. De altfel, din punct de vedere al dietei, doar 3 specii strică reputația mamiferelor zburătoare prin adăugarea sângelui pe meniu, iar acestea se găsesc doar în America Centrală și de Sud, scrie PBS. 

Liliecii în mituri, literatură și mass-media

Într-un fel, se poate spune că românii și liliecii beneficiază de o relație specială, creată de scriitorul scoțian Bram Stoker în 1897, prin scrierea romanului “Dracula”. Contele Dracula, personaj pentru care Bram Stoker l-a folosit ca model pe voievodul Vlad Țepeș, este fără doar și poate cel mai faimos vampir din literatura universală. Aproape toate interpretările asupra vampirilor care au urmat romanului lui Stoker, fie că e vorba de cărți, filme seriale sau alte medii creative, au fost într-o oarecare măsură influențate de imaginea contelui și de asocierea acestuia cu liliecii. 

Pe o notă mai pozitivă, un alt personaj fictiv deosebit de popular în întreaga lume își are imaginea în mod fundamental legată de lilieci. Omul Liliac, cunoscut mai degrabă după numele său în engleză, Batman, a fost creat în 1939 și a fost, de-a lungul deceniilor, protagonistul a zeci sau poate chiar sute de filme, seriale, povestiri scurte și serii de benzi desenate. Deși Batman este un erou care, în cele mai multe cazuri, reprezintă forțele binelui împotriva legiunilor de răufăcători, criminali și monștri, imaginea umilului liliac rămâne tot păgubită. Încă de la apariția personajului în volumul de benzi desenate “Cazul Sindicatului Criminal”, scris de Bill Finger și ilustrat de Bob Kane, acesta reprezenta un “supererou” atipic, a cărui scop nu era să inspire speranță în sufletele oamenilor, ci frică în sufletele răufăcătorilor. Și ce simbol ar fi mai bun pentru a inspira frică decât înspăimântătorul liliac?

Aceste interpretări nu tocmai flatante reprezintă două exemple încă foarte populare, dar originile lor sunt mult mai vechi de atât. Conform Federației Canadiene a Faunei Sălbatice, folosirea imaginii liliacului pentru intimidare a fost o parte a tradiției militare din Arhipelagul Britanic, Franța, Germania, Elveția și Spania vreme de sute de ani. În anumite situații, astfel de imagini erau folosite pe sigle militare sau familiale și pentru a simboliza trăsături precum vigilența și starea de alertă.

Grecii antici, în schimb, asociau liliacul cu lumea subterană, în special cu zeul Hades și soția sa, Persefona, iar în cazul mayașilor, liliacul era el însuși un zeu care reprezenta moartea. Pentru egipteni, în schimb, liliacul reprezenta slăbiciunea și lașitatea. 

“Reputația” liliecilor de-a lungul istoriei nu a fost universal negativă, totuși. Macedonenii vedeau liliacul drept cel mai norocos dintre animale, iar în cultura chineză, imaginile liliecilor sunt în mod tradițional folosite pentru a reprezenta fericirea și norocul, fiind adeseori incluse în design-ul talismanelor și al altor obiecte lucrate manual.

sursa foto: Facebook/ Romsilva via Parcul Natural Apuseni

În mod ironic, animalul care pentru chinezi reprezintă bucuria și norocul este tot acela care a fost învinovățit, deseori în glumă dar alteori în serios, pentru izbucnirea pandemiei de Coronavirus. Deceniile de reclamă proastă cu siguranță nu au ajutat situația.

În alte cazuri, liliacul a devenit personaj secundar și, bineînțeles, negativ, în alte povești faimoase. Spre exemplu, una dintre cele mai faimoase povești despre legenda muzicii metal, Ozzy Osbourne, este că aproape ar fi smuls cu dinții capul unui liliac, pe scenă, la un concert din 1982. Fanii lui Ozzy pomenesc cu mândrie ceea ce consideră una din cele mai nebunești acte ale muzicianului excentric, dar nimeni nu întreabă dacă a fost rănit vreun liliac în timpul filmărilor.

Cu mici excepții ici și colo, este evident că liliecii nu se bucură de o reputație prea bună, ceea ce este incorect dacă este luat în calcul poziția lor importantă în lanțul trofic aproape peste tot unde pot fi întâlniți.

Beneficiile liliecilor asupra ecosistemului

Deși aceste animale neînțelese își petrec majoritatea timpului departe de privirile curioase ale oamenilor, efectul lor asupra ecosistemelor în care trăiesc este unul semnificativ. 

În SUA, spre exemplu, autoritățile estimează că prin controlarea populațiilor de insecte dăunătoare, liliecii previn anual potențiale distrugeri de peste 3 miliarde de dolari în domeniul agriculturii. Alt serviciu îl oferă liliecii ce se hrănesc cu nectarul plantelor, care contribuie la polenizare într-o manieră similară albinelor. Mai sunt și acei lilieci care preferă fructele și care contribuie la împrăștierea semințelor.

În mod evident, populația de lilieci din România nu se poate compara cu cea din SUA, un stat de peste 40 de ori mai mare, însă mamiferele zburătoare din țara noastră compensează printr-un apetit sănătos. Potrivit Romsilva, un singur exemplar poate mânca până la 2.000 de insecte într-o singură noapte.

Precum în Statele Unite, importanța liliecilor este semnificativă și pentru ecosistemul din România, ceea ce nu este de mirare în contextul în care țara noastră găzduiește una din cele mai semnificative populații de lilieci sălbatici din Europa, potrivit Centrului pentru Cercetarea și Conservarea Liliecilor, o organizație non-profit fondată în 2017 de mai mulți chiropterologi și pasionați ai naturii.

Conform ONG-ului, populația românească de lilieci nu se remarcă doar prin diversitatea considerabilă de specii în comparație cu alte țări europene, ci și prin numărul foarte mare de exemplare. Coloniile cu peste 1.000 de membri sunt comune în România, iar cele mai mari pot depăși și 2.000 de specimene.

Chiar și în acest caz există excepții notabile pe teritoriul românesc, unde se regăsesc două colonii cu circa 100.000 de membri, printre cele mai mari de pe întregul continent.

Alt element remarcabil amintit de centru îl reprezintă prezența în adâncul pădurilor României a liliacului mare de amurg, cea mai mare specie de liliac din Europa.

Beneficiile aduse de aceste animale naturii nu vin, din fericire, cu un preț în ceea ce privește siguranța omului. USGS amintește că natura liliecilor este de a evita oamenii, iar, în orice caz, cele mai multe specii nu depășesc cu mult mărimea unui șoarece, deci nu constituie tocmai un prădător feroce pentru orice este mai mare decât un gândac.

Chiar și în situațiile de excepție (deseori cauzate de oameni) în care un liliac mușcă o persoană, o veste liniștitoare este că mai puțin de 1% din lilieci sunt purtători de rabie, ceea ce este o statistică mai bună față de alte specii de mamifere. USGS transmite, totuși, aceste informații cu precizarea că orice mușcătură a unui liliac trebuie spălată imediat și necesită consultarea de către un doctor, dar aceasta este o practică sănătoasă în cazul tuturor animalelor sălbatice.

Alte informații interesante despre lilieci:

• Cele peste 1.400 de specii de lilieci fac chiropterele unele dintre cele mai diverse mamifere de pe planetă: Conform BBC Science Focus, aproape una în 5 specii de mamifere de pe glob este o specie de liliac.
• Liliecii nu sunt orbi: Deși ei sunt cunoscuți pentru că se folosesc de ecolocație, folosirea de sunete de frecvențe înaltă, pentru a se orienta în spațiu, USGS explică că în realitate, vederea lor este funcțională, deși adaptată la mediile întunecate.
• Liliecii vampiri sunt considerați o specie problemă în zonele tropicale unde trăiesc, conform Universității Lamar, din Texas, dar nu din motivele pentru care s-ar crede la prima vedere. Când liliecii atacă (în special animale domestice, mai rar oameni), ei nu consumă destul sânge pentru a-și răni în mod semnificativ ținta. Un pericol mai mare îl reprezintă posibilitatea ca bolile astfel transmise să afecteze calitatea cărnii unui animal.
• Liliecii sunt singurele mamifere capabile de zbor real și susținut: Spre deosebire de veverițele “zburătoare”, care doar planează în realitate, liliecii sunt capabili de a zbura cu adevărat, ceea ce îi face singurele mamifere cu această abilitate, potrivit autorităților americane. Mai mult, aceștia sunt chiar zburători abili, datorită structurii specifice aripilor lor ce facilitează un nivel înalt de control în timpul zborului.
• Liliecii sunt prezenți pe toate continentele, în afară de Antarctica
• Cele mai rapide specii de lilieci pot zbura cu viteze de peste 160 de kilometri pe oră, pe distanțe scurte: Conform Muzeului Public din Grand Rapids, Michigan, asta îi face pe lilieci cele mai rapide mamifere de pe glob. În comparație, ghepardul, cel mai rapid mamifer terestru, are o viteză maximă de aproximativ 100 de km/h