Curtea Constituțională a respins parțial sau total peste 60 de modificări aduse Codului de procedură penală și a admis aproximativ 30 / Unele dintre cele mai importante modificări dorite de Dragnea, neconstituționale

Curtea Constituțională a respins cu unanimitate de voturi, la capătul a două zile de dezbateri, 64 din cele 96 de modificări contestate aduse Codului de procedură penală, potrivit unui comunicat de presă al instituției. 32 dintre amendamentele sesizate au trecut de filtrul judecătorilor (vezi aici comunicatul CCR și aici legea de modificare a Codului de procedură penală).

Cele mai importante modificări dorite de Liviu Dragnea au fost declarate neconstituționale:

• înlocuirea sintagmei ”suspiciune rezonabilă” cu ”indicii temeinice”
• nulitatea probelor obținute nelegal
• dispunerea de către judecător a condamnării doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială
• dispunerea condamnării exclusiv pentru faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată
• imposibilitatea folosirii probelor obținute în afara mandatului de interceptare
• împiedicarea percheziției fără indicarea obiectelor sau a persoanelor căutate
•  obligația de a șterge definitiv datele obţinute dintr-un sistem informatic sau dintr-un sistem de stocare a datelor informatice care nu au legătură cu infracţiunea pentru care se efectuează urmărirea penală
• introducerea unui nou temei de anulare a sentințelor definitive: nesemnarea sentinței definitive de către unul dintre judecătorii participanți la decizie
• prevederea ca modificările aduse se aplică inclusiv dosarelor aflate în curs de anchetă: ”dispoziţiile prezentei legi se aplică tuturor cauzelor aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare şi hotărârilor pronunţate până la această dată”.

De asemenea, așa cum G4Media.ro a scris joi – vezi aici – Curtea Constituțională a respins sesizările formulate împotriva uneia dintre modificările-cheie aduse de PSD-ALDE-UDMR la Codul de procedură penală, o schimbare legislativă letală pentru dosarele de corupţie şi nu numai, care ar putea pulveriza mari dosare de corupție, inclusiv ale lui Liviu Dragnea, au declarat surse din cadrul CCR pentru G4Media.ro. Este vorba despre prevederea din articolul 145 indice 1, care elimină posibilitatea folosirii probelor rezultate ca urmare a supravegherii prin mandat de securitate naţională (MSN) în alte cazuri decât infracţiunile prevăzute de legea siguranței naționale pentru care a fost emis mandatul.

În schimb, CCR a dat undă verde unor modificări operate de PSD-ALDE-UDMR la Codul de procedură penală, precum:

• interzicerea comunicărilor publice din dosare în timpul urmăririi penale și a judecării
• o persoană nu poate fi condamnată exclusiv pe bază de denunțuri, fără a exista și probe care în favoarea condamnării
• înregistrările de pe camerele de supraveghere, precum şi cele realizate în locuri publice pot constitui mijloace de probă
• obligația ca suspectului reținut să i se înmâneze, la cerere, întregul material probator
• o persoană nu poate fi arestată pe baza unor argumente generale și abstracte, fiind nevoie de indicarea circumstanţelor reale şi personale din care să rezulte ameninţarea efectivă, reală si iminentă asupra ordinii publice
• obligativitatea procurorilor de a trimite instanței rechizitoriul în format electronic
• Pentru ca o persoană să beneficieze de dispoziţiile referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă denunţul trebuie să fie depus într-un termen de maximum 1 an de la data la care persoana a luat cunoştinţă de săvârşirea infracţiunii

Legea urmează să se întoarcă în parlament pentru a fi pusă în acord cu decizia CCR.

(Foto: Inquam Photos / George Călin)

Cele mai importante modificări declarate neconstituționale:

• Acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită când există probe din care rezultă indicii temeinice că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există cazuri care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acesteia.”
• (4) Dispoziţiile instanţei penale cu privire la latura civilă sunt opozabile doar părţilor din procesul penal în care s-a pronunţat hotărârea.”
• (5) Judecătorul care a participat la soluţionarea plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată sau care a soluţionat cererea de confirmare a renunţării la urmărire penală ori cererea de confiscare sau de desfiinţare a unui înscris nu poate participa, în aceeaşi cauză, la judecata în fond sau în căile de atac.”
• Persoana cu privire la care, din probele sau indiciile temeinice existente în cauză, rezultă că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală se numeşte suspect.”
• (2) Avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita să fie încunoştinţat de data şi ora efectuării actului de urmărire penală ori a audierii realizate de judecătorul de drepturi şi libertăţi. Încunoştinţarea se face prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace. Suspectul sau inculpatul poate participa la efectuarea oricărui act de urmărire penală sau la orice audiere, la solicitarea acestuia. În cazul în care martorii sau subiecţii procesuali consideră că au motive de temere în legătură cu aceste împrejurări pot solicita, potrivit legii, procurorului sau judecătorului statut de persoană ameninţată sau protejată, după caz, atât în faza de urmărire penală cât şi de judecată.
• (7) În vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoştinţă de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfăşurate în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi privind măsurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participă. Judecarea cererilor privind măsurile preventive nu poate începe până la momentul la care avocatului nu i se asigură timpul necesar pregătirii apărării şi numai după ce judecătorul se asigură că acesta a avut suficient timp pentru parcurgerea întregului material al dosarului de urmărire penală, dar nu mai puţin de 4 ore. Încălcarea acestui drept atrage nulitatea absolută a încheierii de dispunere a măsurii preventive.”
• (4) Pentru a putea servi la pronunţarea unei soluţii de trimitere în judecată, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, mijloacele de probă prevăzute la alin. (2) lit. f) trebuie să poată fi verificate din punct de vedere al legalităţii obţinerii lor şi expertizate, în vederea stabilirii realităţii ori veridicităţii acestora.”
• (2) Probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal, fiind lovite de nulitate absolută
• (2) În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială
• „(4) Condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei nu pot fi dispuse pentru alte fapte decât cele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. Nu se poate dispune extinderea procesului penal în faza de judecată pentru alte fapte sau circumstanţe decât cele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. Schimbarea încadrării juridice poate fi dispusă numai în cazul în care situaţia de fapt poate primi o altă încadrare juridică decât cea reţinută în actul de trimitere în judecată.
• (1) Declaraţiile suspectului sau inculpatului se consemnează în scris, întocmai şi literal. În declaraţie se consemnează întrebările adresate pe parcursul ascultării şi răspunsurile la acestea, menţionându-se cine le-a formulat, şi se menţionează de fiecare dată ora începerii şi ora încheierii ascultării. Întrebările respinse se consemnează, după caz, într-un proces-verbal sau în încheierea de şedinţă, menţionându-se cine a formulat întrebarea şi motivele respingerii.”
• (11 ) Declaraţiile suspectului sau inculpatului vor fi înregistrate, la cerere, cu mijloace tehnice audio şi puse integral la dispoziţia apărării.”
• (5) În cursul urmăririi penale, audierea suspectului sau inculpatului de către procuror se înregistrează cu mijloace tehnice audio sau audio-video.”
• (2 indice 1 ) Martorul poate refuza să depună mărturie cu privire la acele fapte sau împrejurări care ar putea atrage răspunderea sa pentru săvârşirea unei fapte penale
• (2) Cererea formulată de procuror trebuie să cuprindă: indicarea măsurilor de supraveghere tehnică care se solicită a fi dispuse, numele sau alte date de identificare a persoanei împotriva căreia se dispune măsura, dacă 17 sunt cunoscute, indicarea probelor ori a datelor din care rezultă săvârşirea unei infracţiuni pentru care se poate dispune măsura, indicarea faptei şi a încadrării juridice, iar, în cazul măsurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere, dacă se solicită şi încuviinţarea ca organele de urmărire penală să pătrundă în spaţii private indicate pentru a activa sau a dezactiva mijloacele tehnice ce urmează a fi folosite pentru executarea măsurii supravegherii tehnice, motivarea caracterului proporţional şi subsidiar al măsurii. Procurorul trebuie să înainteze dosarul judecătorului de drepturi şi libertăţi.”
• „(4 indice 1 ) Convorbirile, comunicările sau conversaţiile interceptate şi înregistrate, care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau persoanele care fac obiectul cercetării ori care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor nu pot fi folosite sau ataşate la dosarul de urmărire penală. Acestea se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale cu asigurarea confidenţialităţii şi pot fi puse la dispoziţia celui vizat, la solicitarea acestuia. La soluţionarea definitivă a cauzei, acestea vor fi şterse sau, după caz, distruse de către procuror, încheindu-se în acest sens un proces-verbal, dacă nu s-a obţinut mandat de interceptare şi pentru restul convorbirilor. În cazul în care, pe parcursul derulării activităţii de interceptare sau înregistrare a convorbirilor, comunicărilor sau conversaţiilor rezultă indiciile săvârşirii şi a altor infracţiuni, poate fi cerută completarea mandatului şi cu privire la acele infracţiuni. Convorbirile, comunicările sau conversaţiile interceptate şi înregistrate, pot fi folosite numai pentru probarea faptei ce formează obiectul cercetării ori contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor pentru care s-a solicitat autorizarea de la judecătorul de drepturi şi libertăţi.”
• (1) După încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează, în scris, în cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat, precum şi pe toate persoanele care au fost supravegheate tehnic în legătură cu subiectul mandatului şi care nu au avut nicio calitate în cadrul urmăririi penale şi pe orice persoană independent de calitatea avută de aceasta în cadrul urmăririi penale, despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost luată în privinţa sa.
• (8 indice 1 ) Neindicarea obiectelor sau a persoanelor căutate împiedică efectuarea percheziţiei de către organul judiciar. Refuzul persoanei percheziţionate de a preda persoanele sau obiectele căutate, precis identificate, se menţionează în procesul-verbal de percheziţie. Lipsa acestei menţiuni din procesul-verbal de percheziţie, precum şi continuarea 24 percheziţiei fără a fi solicitate sau dacă au fost predate se sancţionează cu nulitatea absolută. Probele obţinute în baza unui proces-verbal nul pentru aceste motive nu pot fi folosite în cadrul procesului penal.”
• „(15 indice 1 ) Datele obţinute dintr-un sistem informatic sau dintr-un sistem de stocare a datelor informatice care nu au legătură cu infracţiunea pentru care se efectuează urmărirea penală şi pentru care a fost autorizată percheziţia în acea cauză se şterg definitiv din copiile efectuate în baza alin. (9) şi nu pot fi folosite în alte cauze penale şi pentru dovedirea altor fapte, pentru care nu există mandat de percheziţie. În cazul în care, pe parcursul percheziţionării sistemului de stocare a datelor informatice, se descoperă indicii din care rezultă suspiciuni de săvârşire a altor fapte penale, se poate solicita mandat de percheziţie informatică şi în legătură cu acele fapte sau persoane.”
• (1) Obiectele, înscrisurile sau datele informatice predate sau ridicate silit, potrivit art. 170 şi 171 pot fi folosite ca probe numai pentru dovedirea infracţiunilor ce fac obiectul dosarului în care au fost solicitate. În cazul în care, pe parcursul percheziţionării, se descoperă indicii din care rezultă suspiciuni de săvârşire a altor fapte penale, se poate solicita mandat de percheziţie şi în legătură cu acele fapte sau persoane.
• (2) Obiectele, înscrisurile sau datele informatice care nu au fost utilizate în scopul prevăzut la alin. (1) se restituie proprietarului sau se distrug, după caz, în termen de 30 de zile de la data la care se constată că nu sunt utile pentru dovedirea faptei aflată în curs de cercetare penală pentru care au fost predate ori ridicate silit sau pentru care ulterior a fost obţinut mandat de percheziţie sau care au fost ridicate silit în mod legal.”
• „(4) Expertiza se efectuează de către experţi autorizaţi sau recunoscuţi din ţară sau din străinătate.
• (1) Expertul are dreptul de a refuza efectuarea expertizei dacă nu are competenţa ştiinţifică şi facilităţile necesare sau pentru aceleaşi motive pentru care martorul poate refuza depunerea mărturiei.
• „(5) În situaţia în care expertiza a fost efectuată în lipsa părţilor ori a subiecţilor procesuali principali, aceştia sau avocatul lor sunt încunoştinţaţi cu privire la întocmirea raportului de expertiză şi cu privire la dreptul la studierea şi contestarea raportului, precum şi alegerea unui expert parte care să întocmească obiecţiuni la raportul organelor judiciare.”
• (2) Instanţa de judecată, în cursul judecăţii, poate dispune luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpat, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1) pe o perioadă de cel mult 30 de zile care poate fi prelungit cu cel mult 150 de zile.
• ”(1) Instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza poate dispune, prin încheiere, arestul la domiciliu al inculpatului, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu, dacă există temeiuri noi care fac necesară privarea de libertate.
• „(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate dacă există probe sau indicii temeinice că bunurile în cauză au fost obţinute din activităţi infracţionale. Măsurile asigurătorii nu pot 41 depăşi o durată rezonabilă şi vor fi revocate dacă această durată este depăşită sau dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor asigurătorii nu mai subzistă.”
• (51 ) În caz de achitare, statul va fi obligat la plata către inculpat a cheltuielilor judiciare făcute de acesta.”
• (2) După sesizarea din oficiu, organul de urmărire penală înregistrează procesul verbal în evidenţele sale şi repartizează aleatoriu dosarul astfel format unui procuror.
• „(11 ) În celelalte situaţii, altele decât cele menţionate la alin. (1), organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă. În termen de maximum un an de la data începerii urmăririi penale cu privire la faptă organul de urmărire penală este obligat să procedeze fie la începerea urmăririi penale cu privire la persoană, dacă sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a dispune aceasta măsură, fie la clasarea cauzei.”
• (1) Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluţia constată că au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea ulterior, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a luat cunoştinţă de apariţia faptei sau împrejurării noi, infirmă ordonanţa şi dispune redeschiderea urmăririi penale. Dispoziţiile art. 317 se aplică în mod corespunzător. Redeschiderea este supusă confirmării, potrivit alin. (4).”
• (3) Schimbarea încadrării juridice a faptei nu poate fi pusă în discuţie în privinţa altei situaţii de fapt decât cea reţinută în Rechizitoriu. În cazul în care se constată că situaţia de fapt este diferită decât cea reţinută la trimiterea în judecată se poate dispune reluarea urmăririi penale cu privire la acele fapte, dacă ele pot constitui o altă infracţiune.”
• (2) Condamnarea sau, după caz, aplicarea unei măsuri educative se pronunţă dacă instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. (3) Renunţarea la aplicarea pedepsei se pronunţă dacă instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 80 – 82 din Codul penal. (4) Amânarea aplicării pedepsei se pronunţă dacă instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 83 – 90 din Codul penal.”
• (2) Hotărârea se redactează de unul dintre judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei, şi se semnează de membrii completului care au participat la administrarea probelor şi judecata în fond, precum şi de grefier.”
• (1) Împotriva hotărârii prin care instanţa de apel dispune măsura de siguranţă a confiscării speciale ori a confiscării extinse direct în apel, inculpatul, procurorul sau persoanele ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, pot face contestaţie numai în ceea ce priveşte măsura de siguranţă.
• (1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică tuturor cauzelor aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare şi hotărârilor pronunţate până la această dată. (2) Hotărârile pronunţate până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi supuse căilor de atac prevăzute de prezenta lege şi vor fi analizate şi sub aspectul motivelor reglementate de aceasta. (3) Termenele pentru exercitarea căilor de atac declarate împotriva hotărârilor pronunţate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi pentru motivele prevăzute de aceasta încep să curgă la data intrării sale în vigoare. (4) Instanţele competente să soluţioneze căile de atac declarate potrivit prezentei legi şi pentru motivele reglementate de aceasta sunt cele competente potrivit Legii nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare.