Curtea Constituțională desființează dezincriminarea infracțiunii de abuz în serviciu de către PSD-ALDE: Încalcă decizia Curții din 2016, permite abuzul în serviciu în favoarea altora și încălcarea îndatoririlor de serviciu

Curtea Constituțională a desființat punct cu punct noua definiție a infracțiunii de abuz în serviciu introdusă de PSD-ALDE în Codul Penal, la propunerea ministrului Justiției Tudorel Toader, potrivit motivării deciziei prin care o mare parte a modificărilor aduse respectivului act normativ au declarate neconstituționale pe 25 octombrie anul trecut.

Potrivit motivării CCR, modificarea definiției infracțiunii de abuz în serviciu echivalează cu o dezincriminare a acestei fapte, pentru că ar permite ca un funcționar public să scape nepedepsit în cazul în care comite această infracțiune fără a obține un folos pentru el sau pentru familie sau în cazul în care ar refuza să-și îndeplinească îndatoririle de serviciu.

De asemenea, CCR a reproșat majorității PSD-ALDE că a încălcat decizia Curții din 2016 referitoare la abuzul în serviciu, nepunând de acord prevederile din Codul Penal cu respectiva decizie.

Judecător raportor pe Codul penal a fost Livia Stanciu, fosta președintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a făcut parte din completul care l-a condamnat pe Liviu Dragnea a doi ani de închisoare cu suspendare în dosarul ”Referendumul”.

Modificările Cosului penal au fost adoptate în sesiunea extraordinară a Parlamentului din iulie 2018, abuzul în serviciu fiind dezincriminat parțial printr-un amendament al PSD, care la rândul lui a preluat aproape în totalitate o propunere venită de la Ministerul Justiției. Noua formulare a abuzului în serviciu stabilea că infracțiunea este doar atunci când un funcționar public fură pentru el sau pentru familie, nu și dacă face acest lucru pentru terți, scade limitele pedepselor și, implicit, a termenului de prescripție, elimină pedeapsa complementară de interzicere a dreptului de a ocupa o funcție publică, iar fapta trebuie comisă în timpul orelor de program pentru a fi considerată infracțiune. Mai mult, articolul privind abuzul în serviciu ”nu se aplică în cazul elaborării, emiterii și aprobării actelor adoptate de Parlament sau Guvern”.

Cele mai importante puncte din decizia Curții Constituționale referitoare la abuzul în serviciu:

• sintagma „în scopul de a obţine pentru sine, soţ, rudă sau afin până la gradul II inclusiv” creează premisa necesară realizării unor vădite acte de abuz în serviciu ai căror beneficiari să fie terţe persoane care nu au nici un grad de rudenie sau afinitate cu autorul faptei;
• sintagma „un folos material” permite unui funcționar public să comită infracțiunea de abuz în serviciu cu condiția să nu realizeze vreun folos din fapta sa;
• sintagma ”refuzul de a îndeplini un act” – s-ar accepta că abuzul în serviciu va presupune doar exercitarea defectuoasă a competenţelor funcţionarului [prin refuzul de a îndeplini un act], nu şi neexercitarea acestor competenţe;
• Majoritatea PSD – ALDE a încălcat Constituția prin ignorarea deciziei din 2016 a CCR referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu;
• Imunitatea pentru infracțiunea de abuz în serviciu acordată celor care ”elaborează, emit și aprobă acte” ar permite membrilor Guvernului să încalce legea.

Cum arată noua definiție a abuzului în serviciu adoptată de PSD-ALDE la propunerea lui Tudorel Toader și desființată de Curtea Constituțională:

• Fapta funcţionarului public, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu reglementate expres prin legi, ordonanţe de guvern sau ordonanţe de urgenţă, care refuză să îndeplinească un act sau îl îndeplineşte prin încălcarea atribuţiilor astfel reglementate, a unor dispoziţii exprese dintr-o lege, ordonanţă de guvern sau ordonanţă de urgenţă, în scopul de a obţine pentru sine, soţ, rudă sau afin până la gradul II inclusiv, un folos material necuvenit şi prin aceasta cauzează o pagubă certă şi efectivă mai mare decât echivalentul unui salariu minim brut pe economie sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani sau amendă”;

Explicațiile Curții pe larg: Dezincriminarea abuzului în serviciu săvârșit în favoarea terților

”Curtea constată că sintagma „în scopul de a obţine pentru sine, soţ, rudă sau afin până la gradul II inclusiv” încalcă art.11 alin.(1) din Constituţie prin raportare la art.19 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003”, se arată în motivarea CCR.

Potrivit Curții, respectiva sintagmă ar duce la nepedesirea funcționarilor publici care comit vădite acte de abuz în serviciu ai căror beneficiari sunt terțe persoane care nu au legături de rudenie sau afinitate cu autorul faptei.

”Rezultă că un abuz în serviciu realizat în favoarea concubinului nu poate fi calificat drept abuz în serviciu, nefiind îndeplinită această cerinţă esenţială a textului de incriminare”, mai explică judecătorii constituționali.

Aceștia atrag atenția că abuzul în serviciu, prin natura sa, nu se caracterizează şi nu este condiţionat de legătura de rudenie sau afinitate a persoanei în cauză, ci de actul său contrar legii, realizat în considerarea funcţiei sale.

Sintagma ”un folos material”

Judecătorii explică faptul că sintagma „un folos material” introdusă în definiția abuzului în serviciu încalcă Constituția și Convenția împotriva corupției deoarece textul Convenţiei nu reglementează vreo anumită natură a folosului, ci orice folos, fie că este patrimonial sau nepatrimonial.

”Totodată, limitarea cerinţei esențiale la obţinerea numai de foloase materiale este de natură a reduce sfera de aplicare a infracţiunii analizate, iar valorile sociale presupus a fi ocrotite prin aceasta – buna funcţionare a entităţilor publice – vor cunoaşte o protecţie mult diminuată”, se arată în motivarea CCR.

”Stabilind o cerinţă esenţială pentru existenţa abuzului în serviciu, circumscris unui scop avut în vedere de autorul acestuia, respectiv de aproprierea unor foloase necuvenite, legiuitorul mută centrul de greutate al infracţiunii de la protejarea unităţilor publice la verificarea folosului realizat de către autor”, mai explică judecătorii.

Ei dau și un exemplu: dacă cel care săvârșește abuz în serviciu nu realizează vreun folos din fapta sa, dar a vătămat drepturi / interese legitime ale persoanelor [retrocedări de terenuri cu încălcarea legii în considerarea funcţiei deţinute] acesta nu săvârșește infracțiunea de abuz în serviciu.

CCR arată că astfel de prevederi ar avea grave consecinţe asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale, deoarece, de multe ori, reparaţia civilă (despăgubirea) nu este îndeajuns şi de aceea se impune şi o protecţie penală corespunzătoare în ipoteza lezării acestora.

Sintagma ”refuzul de a îndeplini un act”

”În realitate, prin natura sa, abuzul în serviciu poate fi săvârşit atât printr-o acţiune, cât şi printr-o inacţiune. Faptul de a considera că această infracţiune este numai una comisivă (acțiunea de încălcare a legii) lezează capacitatea statului de a corecta conduita funcţionarilor publici prin tragerea lor la răspundere penală”, arată Curtea în motivare.

Judecătorii explică faptul că prin această prevedere s-ar accepta că abuzul în serviciu va presupune doar exercitarea defectuoasă a competenţelor funcţionarului [prin refuzul de a îndeplini un act], nu şi neexercitarea acestor competenţe, ”ipoteze alternative de săvârşire a infracţiunii la fel de grave atât pentru buna desfăşurare a activităţii entităţilor publice, cât şi pentru imaginea şi standardul de profesionalism asociat funcţiei publice”.

Încălcarea de către PSD-ALDE a Constituției

”În aplicarea Deciziei nr.405 din 15 iunie 2016, legiuitorul ar fi trebuit să fie mai ales preocupat de definirea intensităţii vătămării cu referire la drepturile sau interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice, şi nu de stabilirea unui prag valoric derizoriu în sine, care, în realitate, nu rezolvă problema caracterului de ultima ratio a sancţiunii penale. Practic, prin modul de reglementare a textului analizat, vor persista aceleaşi probleme cu privire la dificultatea delimitării diverselor forme de răspundere, faţă de cea penală”, subliniază CCR.

”Prin urmare, Curtea constată că legiuitorul a încălcat prevederile art.147 alin.(1) şi (4) din Constituţie, ignorând viziunea de ansamblu ce rezultă din decizia Curţii Constituţionale asupra infracţiunii antereferite”, conchid judecătorii.

Imunitate pentru cei care elaborează, emit și aprobă acte adoptate de Parlament sau Guvern

Curtea arată că prin elaborarea, emiterea şi aprobarea unui act normativ primar/ secundar de către Parlament sau Guvern nu se poate angaja răspunderea penală pentru infracţiunea de abuz în serviciu. Însă judecătorii vin cu precizări:

• textul analizat trebuia să se refere numai la actele normative adoptate de Parlament şi Guvern. În schimb, textul, aşa cum este redactat, permite chiar membrilor Guvernului ca atunci când iniţiază/ avizează acte administrative individuale să încalce legea, fără a săvârşi infracţiunea de abuz în serviciu, ceea ce contravine art.16 alin.(1) şi (2) din Constituţie referitor la principiul egalităţii.

Curtea Constituțională a decis pe 25 octombrie 2018 că o mare parte dintre modificările aduse de PSD – ALDE Codului penal sunt neconstituționale, inclusiv dezincriminarea abuzului în serviciu, infracțiunea pentru care Liviu Dragnea a fost condamnat pe 21 iunie, în primă instanță, la 3 ani și jumătate de închisoare cu executare.

CCR a mai decis atunci că și redefinirea infracțiunii de mărturie mincinoasă este neconstituțională, la fel ca și redefinirea traficului de influență.

În schimb, dezincriminarea neglijenței în serviciu a fost declarată constituțională, pe motivul că este apanajul legiuitorului să incrimineze sau dezincrimineze faptele. De asemenea, redefinirea grupului infracțional organizat a fost declarată constituțională.

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea