Curtea Constituțională va dezbate pe 6 mai sesizarea Avocatului poporului împotriva legii care îi permite președintelui României să instituie starea de urgență

Curtea Constituțională va dezbate pe 6 mai sesizăriel formulate de Avocatul poporului, Renate Weber (ALDE) împotriva OOG 1/1999, actul normativ în baza căruia președintele României poate institui starea de urgență, au anunțat oficiali din cadrul CCR.

Sesizarea a fost formulată de Weber pe 16 aprilie, exact în ziua în care Parlamentul a încuviințat decretul președintelui Klaus Iohannis de prelungire cu o lună a stării de urgență pe întreg teritoriul României, dar cu o serie de condiții impuse guvernului, care nu se regăseau în decretul șefului statului.

Astfel, potrivit hotărârii Parlamentului, guvernul nu ar trebui să mai ia măsuri de restrângere a drepturilor fundamentale decât prin acte normative cu putere de lege și este chemat să prezinte Parlamentului săptămânal un raport cu privire la măsurile adoptate sau pe care intenționează să le ia pentru combaterea epidemiei de coronavirus.

Paradoxal, Renate Weber îi ceruse președintelui Iohannis să declare starea de urgență din cauza epidemiei de coronavirus încă din 12 martie, când președintele excludea încă o asemenea soluție. La acel moment, Weber nu avea obiecții față de legislația care guvernează instituirea stării de urgență.

Renate Weber susține în sesizarea la CCR că președintele are prea multe puteri în această situație și cere Curții să declare neconstituționale mai multe articole din OUG.

Mai precis, Weber susține că sunt neconstituționale articolul 9, o parte din articolul 14 și articolul 28 din Ordonanța de urgență 1/1999 , dar și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2020 (care stabilește sancțiuni mai dure pentru încălcarea unor preveder din OUG 1/1999).

Renate Weber susține că ”Prevederile art. 14 lit. c1) – f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 sunt neconstituționale, întrucât permit Președintelui României să legifereze în domenii pentru care Legea fundamentală cere intervenția legiuitorului primar sau a celui delegat prin modificarea unor legi organice și prin restrângerea efectivă a exercițiului drepturilor omului. În esență, Avocatul Poporului consideră că dacă legiuitorul constituant ar fi considerat că prin decret, ca act administrativ normativ, Președintele poate legifera în perioada stării de urgență sau de asediu, ar fi prevăzut în mod expres un tip de delegare legislativă, așa cum a reglementat-o în cazul celeilalte autorități executive, Guvernul”, potrivit comunicatului citat.

Avocatul Poporului apreciază că art. 28 din din OUG 1/1999 ”este formulat într-un mod atât de general, încât normele legale sunt lipsite total de previzibilitate și claritate, ceea ce determină imposibilitatea destinatarului legii, și anume, persoana care ar încălca prevederile art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999, de a-și stabili conduita de urmat, în lipsa unei descrieri riguroase a unei fapte contravenționale”.

Ce prevăd articolele atacate de Weber la CCR:

Articolul 9:
(1) Conducătorii autorităților publice, ai celorlalte persoane juridice, precum și persoanele fizice au obligația să respecte și să aplice toate măsurile stabilite în prezenta ordonanță de urgență, în actele normative conexe, precum și în ordonanțele militare sau în ordine, specifice stării instituite.
(2) Conducătorii autorităților publice și administratorii operatorilor economici care asigură servicii de utilitate publică în domeniile energetic, sănătate, agricultură și alimentație, alimentare cu apă, comunicații și transporturi au obligația de a asigura continuitatea furnizării serviciilor esențiale pentru populație și pentru forțele destinate apărării.

Art. 14, lit. c1) – f) :
Decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgență trebuie să prevadă următoarele:
c^1) măsurile de primă urgență care urmează a fi luate;
(la 15-11-2004, Litera c^1) a art. 14 a fost introdusă de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 453 din 1 noiembrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.052 din 12 noiembrie 2004. )
d) drepturile și libertățile fundamentale al căror exercițiu se restrânge, în limitele prevederilor constituționale și ale art. 4 din prezenta ordonanță de urgență;
e) autoritățile militare și civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului și competențele acestora;
f) alte prevederi, dacă se consideră necesare.

Art. 28:
(1) Nerespectarea prevederilor art. 9 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei, pentru persoane fizice, și de la 10.000 lei la 70.000 lei, pentru persoane juridice.
(2) Pe lângă sancțiunea contravențională principală prevăzută la alin. (1), în funcție de natura și gravitatea faptei, se pot aplica și una sau mai multe dintre următoarele sancțiuni contravenționale complementare, prevăzute în ordonanțele militare:
a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenție;
b) interzicerea accesului prin aplicarea sigiliului de către organele abilitate;
c) suspendarea temporară a activității;
d) desființarea unor lucrări;
e) refacerea unor amenajări.

Citește și: Care este natura juridică a decretelor Președintelui României emise pentru instituirea și prelungirea stării de urgență (Op-ed)