Curtea de Apel Bucureşti constată că nu s-a putut stabili cu exactitate că injectomatul indicat de procurori în dosarul Pantelimon a fost atribuit pacientului care a decedat

Completul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti remarcă, în motivarea scrisă în urma şedinţei în care le-a pus în libertate pe cele două doctoriţe de la Spitalul Sfântul Pantelimon, că nu s-a putut stabili cu exactitate că injectomatul indicat în ancheta procurorilor a fost atribuit pacientului care a decedat.

Completul de judecători mai notează că întreaga acuzaţie penală s-a construit, în primă fază, în jurul unui proces verbal de comparare a datelor stocate de injectomate cu menţiune înscrise în foile de observaţie ale pacienţilor internaţi în secţia ATI, ulterior documentul fiind coroborat cu alte probe, respectiv declaraţii de martori, procese verbale de redare a convorbirilor interceptate şi raportul de expertiză medico-legală, transmite News.ro.

Judecătorii Curţii de Apel Bucureşti consideră că în dosarul în care cei doi medici ATI de la Spitalul Sfântul Pantelimon sunt acuzaţi că au omorât cu intenţie un pacient “nu există suficiente probe care să susţină acuzaţia formulată împotriva inculpatelor, sens în care, pe lângă mijloacele de probă indicate în propunerea de arestare preventivă, vor fi avute în vedere şi celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale şi aflate la dosarul cauzei”.

Magistraţii afirmă că întreaga acuzaţie penală a fost constituită pe un proces verbal de comparare a datelor stocate de injectomate alături de fotografia injectomatului

”Urmare a procesului verbal din data de 17.04.2024, de comparare a datelor stocate de injectomate cu menţiune înscrise în foile de observaţie ale pacienţilor internaţi în secţia ATI, act întocmit de un singur poliţist, în lipsa vreunui reprezentant din partea distribuitorului autorizat al echipamentului sau a altui specialist, alături de fotografia injectomatului, efectuată de……., s-a constituit întreaga acuzaţie penală. Ulterior, prin coroborarea acestui proces-verbal cu celelalte probe, respectiv declaraţii de martori (toate contradictorii), procese verbale de redare a convorbirilor interceptate şi culminând cu raportul de expertiză medico-legală, a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de cele două inculpate”, se arată în motivarea instanţei.

Judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti mai notează în document că potrivit actelor de la dosar pacientul a decedat în rezerva nr. 8, dar potrivit planşei fotografice aflate la dosar, injectomatul fotografiat se afla în salonul numărul 6.

De asemenea, magistraţii susţin că în declaraţia unui martor, dată la 12 aprilie 2024, se arată că are suspiciuni cu privire la scăderea ratei de noradrenalină la cu totul alt pacient, aflat în salonul 6 şi nu la pacientul aflat în rezerva 8.

“De precizat este că, din convorbirile interceptate a rezultat că, de la formarea dosarului, respectiv de la începutul lunii aprilie, asistentele şi infirmierele au discutat constant la telefon cu privire la aspectele declarate şi pe care urmează să le declare. În al doilea rând, nu a existat o evidenţă a repartizării injectomatelor către pacienţi, aparatele fiind mutate adesea între rezerve şi pacienţi, în funcţie de necesităţi, uneori şi între secţii”, se arata in document.

Judecătorii mai susţin că procurorii au ajuns la concluzia că un anume injectomat a fost atribuit pacientulu care a decedat la data de 4 aprilie.

”Practic, organele de urmărire penală ajung la această concluzie la doar două zile de la momentul ridicării datelor informatice existente, salvate pe toate injectomatele identificate la nivelul secţiei. Se menţionează doar că au fost comparate datele.

Totuşi, până la sesizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi cu propunerea de arestare preventivă, o perioadă de aproape patru luni nu sunt întocmite procese-verbale de identificare a injectomatelor atribuite celorlalţi pacienţi decedaţi în perioada critică 04 – 06.04.2024. Doar prin compararea tuturor listingurilor injectomatelor cu datele din foile de observaţie ale tuturor pacienţilor decedaţi în perioada 04 – 06.04.2024, am putea concluziona că un anumit injectomat i-a fost atribuit unui anumit pacient. Nu se poate ajunge la concluzia că injectomatul HawkMed cu seria…….a fost atribuit pacientului…….fără a expune căror pacienţi le-au fost atribuite celelalte injectomate”, mai transmite sursa citată.

Magistraţii notează că procurorii nu au reuşit să identifice alte cazuri în care stopul cardio-respirator al pacienţilor a fost provocat prin reducerea dozei de noradrenalină.

”Ministerul Public arată că, până la momentul propunerii de arestare preventivă, nu s-a reuşit identificarea altor cazuri concrete în care stopul cardio-respirator al pacienţilor să fie provocat de către medicul……prin reducerea dozei de noradrenalină, iar acest fapt ar fi pe deplin justificat având în vedere posibilităţile investigative reduse în condiţiile în care starea de sănătate a pacienţilor era una într-adevăr gravă iar lipsa noradrenalinei din corp nu ar putea fi verificată pe baza unei autopsii”, mai precizează magistraţii în motivare.

Completul de judecată concluzionează că, deoarece nu s-a putut stabili cu exactitate că injectomatul respectiv a fost atribuit pacientului care a decedat, ”nu sunt probe din care să rezultate suspiciunea rezonabilă că inculpatele au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor”.

Judecătorii Curţii de Apel Bucureşti mai afirmă că după începutul anchetei, atât din declaraţiile martorelor asistente, cât şi din interceptările convorbirilor telefonice, ”a rezultat că acestea ar fi auzit despre practica inculpatelor de a reduce uneori doza de noradrenalină a unor pacienţi de la valoarea de 20 ml/h, până la valoarea minimă de 1 ml/h. De asemenea, din interceptări a mai rezultat că asistenţii medical nu sunt uneori de acord nici cu practica altor medici care ar fi asemănătoare cu a inculpatelor”.