Curtea de Conturi Europeană atrage atenţia asupra riscului dublei finanţări cu bani europeni

Fondul Uniunii Europene de redresare în urma pandemiei finanţează acţiuni similare cu cele sprijinite de programele mai bine cunoscute ale UE, existând riscul să se plătească de două ori pentru aceeaşi acţiune cu bani europeni, aceasta este concluzia la care a ajuns Curtea de Conturi Europeană (ECA) într-un raport publicat luni, transmite Agerpres.

Misiunea de a consolida coeziunea economică, socială şi teritorială în UE şi între ţările acesteia a fost, până acum, încredinţată exclusiv fondurilor politicii de coeziune şi Mecanismului pentru interconectarea Europei. În perioada bugetară 2021-2027, politica de coeziune va pune la dispoziţie 358 de miliarde de euro, iar Mecanismul pentru interconectarea Europei, 34 de miliarde de euro. Cu toate acestea, fondul de redresare în urma pandemiei de COVID-19 – cu un buget de 648 de miliarde de euro – creat în 2021 sub numele de Mecanismul de redresare şi rezilienţă (MRR) finanţează şi el acţiuni similare în domenii similare, cum ar fi transporturile şi infrastructura energetică. În plus, MRR a ocazionat implementarea pe scară largă, pentru prima dată, a unui sprijin financiar din partea UE care nu este legat de costuri efective. Concomitent, a crescut şi riscul ca acelaşi element să fie finanţat de două ori cu bani europeni.

„Dubla finanţare este sinonimă cu utilizarea neadecvată a fondurilor UE şi cu irosirea banilor contribuabililor din UE. Măsurile existente de protecţie sunt însă departe de a fi suficiente. Modelul de finanţare utilizat de MRR era menit să fie un vector de simplificare. Dar protecţia intereselor financiare ale UE nu ar trebui sacrificată pe altarul simplificării”, a declarat Annemie Turtelboom, membra Curţii responsabilă de acest audit.

Potrivit auditorilor, cadrul juridic nu a fost adaptat la diferitele modele de cheltuieli care există acum. În realitate, definiţia dublei finanţări pe care o oferă acest cadru nu este potrivită în contextul modelului de finanţare al MRR, în care plăţile nu sunt legate de costuri, ci recompensează atingerea unor jaloane şi a unor ţinte. În plus, o parte considerabilă din finanţarea pusă la dispoziţie de MRR este pur şi simplu trecută cu vederea: este vorba de reforme şi de alte activităţi care sunt etichetate ca fiind „fără costuri” şi pe care Comisia Europeană le consideră imune la riscul dublei finanţări. Auditorii UE nu împărtăşesc însă acest punct de vedere. Pe fondul neclarităţilor referitoare la prevederile privind dubla finanţare, se suprapun incertitudinile cu privire la mecanismele de verificare care ar putea combate acest risc în mod eficace.

Din perspectiva statelor membre, numeroasele niveluri implicate în administrarea fondurilor complică semnificativ coordonarea şi supravegherea. În acest context, verificarea absenţei dublei finanţări se bazează în principal pe declaraţiile pe propria răspundere ale destinatarilor fondurilor UE. Eventualele controale încrucişate se fac în cea mai mare parte manual, restrângându-se astfel capacitatea de control pe scară largă. Deoarece instrumentele informatice nu sunt interoperabile, dubla finanţare este dificil de detectat. Regulamentele UE pledează pentru crearea de sinergii şi pentru asigurarea coordonării între programe. În practică însă, statele membre sunt reticente să combine, pentru măsuri specifice, sprijinul de la MRR cu alte fonduri ale UE.

În ceea ce priveşte Comisia Europeană, asigurarea pe care o furnizează aceasta cu privire la absenţa dublei finanţări se bazează pe probe limitate. Potrivit auditorilor, cauza pentru un unghi mort are legătură cu modul în care este conceput MRR, ce duce la un deficit în materie de răspundere de gestiune. Dat fiind că plata este condiţionată de atingerea unor jaloane şi a unor ţinte la nivel naţional, Comisia nu cunoaşte de fapt detaliile privind cheltuielile pe teren. De exemplu, nici măcar nu are acces direct la lista completă a destinatarilor finali din fiecare ţară. Acest exemplu arată cât sunt de insuficiente măsurile actuale pentru a preveni şi a detecta potenţialele cazuri de dublă finanţare.

La scurt timp după finalizarea raportului de audit al Curţii, Comisia Europeană a dezvăluit că a identificat primele două cazuri potenţiale de dublă finanţare cu bani de la MRR. Având în vedere concluziile raportului, auditorii sunt de părere că descoperirea a doar două cazuri într-un stat membru reflectă caracterul arbitrar al sistemului de detectare. Acest lucru sugerează, pe bună dreptate, că instrumentele disponibile nu sunt nici adecvate, nici eficace pentru a detecta dubla finanţare.