Curtea de Conturi Europeană: Venituri de 7,2 miliarde de euro din deşeurile de ambalaje din plastic nereciclate / Asta înseamnă 4% din veniturile totale ale UE / Fiecare țară varsă la bugetul UE 0,8 euro pentru fiecare kilogram nereciclat

În 2023, veniturile provenite din deşeurile de ambalaje din plastic nereciclate s-au ridicat la 7,2 miliarde de euro, adică 4% din veniturile totale ale UE, dar această resursă proprie a UE s-a lovit de unele probleme de la introducerea sa, în 2021, susţine Curtea de Conturi Europeană (ECA), într-un raport publicat luni.

Măsurile de monitorizare şi ajutorul pentru implementare nu au sosit atunci când era nevoie. În plus, majoritatea ţărilor din UE au fost prinse pe picior greşit. Riscul numărul unu este însă ca sumele care trebuie vărsate să nu fie calculate corect. De ce? În primul rând, pentru că datele tot nu sunt suficient de fiabile, iar comparabilitatea lor rămâne sub semnul îndoielii. În plus, nimeni nu verifică aşa cum ar trebui că deşeurile de ambalaje din plastic sunt reciclate de-adevăratelea, transmite Agerpres.

Resursa la bugetul UE bazată pe plasticul nereciclat ajută la rambursarea banilor împrumutaţi pentru Instrumentul european de redresare. În teorie, ea încurajează reducerea consumului de plastic de unică folosinţă, impulsionează ratele de reciclare şi stimulează economia circulară. În practică, trebuie să se verse la bugetul UE 0,8 euro pentru fiecare kilogram nereciclat de deşeuri de ambalaje din plastic. Datele necesare pentru calcule devin disponibile numai după doi ani. Contribuţiile sunt deci calculate pe baza unor estimări, care sunt apoi ajustate. În 2023, veniturile provenite din noua resursă s-au ridicat la 7,2 miliarde de euro, adică 4% din veniturile totale ale UE.

„După 33 de ani în care sistemul de resurse proprii a rămas acelaşi, UE a introdus în 2021 o nouă sursă de venituri, bazată pe deşeurile de ambalaje din plastic nereciclate generate de statele membre. Din păcate însă, procesul de calcul al contribuţiilor nu este suficient de bine pus la punct. Cerem deci Comisiei Europene să remedieze rapid dificultăţile şi să pună în aplicare ce a învăţat din această experienţă atunci când va pregăti eventuale alte surse de venituri ale UE”, a afirmat domnul Lefteris Christoforou, membrul Curţii responsabil pentru acest audit.

Auditorii atrag atenţia că numai cinci ţări din UE au transpus la termen Directiva privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje în legislaţia lor naţională. Pe celelalte 22, Comisia Europeană le-a dat în judecată. Una dintre aceste proceduri era încă în curs la momentul auditului. Odată transpunerea considerată completă, un contractant extern a verificat conformitatea. Chiar şi aşa, în majoritatea cazurilor, auditorii au constatat că cel puţin o dispoziţie importantă (cum ar fi cea care defineşte „plasticul” şi „ambalajele” sau regula de calcul a cantităţii de deşeuri din plastic generate şi reciclate) nu fusese transpusă aşa cum trebuia. Auditorii avertizează că remedierea acestor probleme poate dura ani de zile. Între timp, ţările din UE vor continua probabil să utilizeze definiţii diferite şi metode greşite de compilare care afectează calculul contribuţiilor. Auditorii cer deci Comisiei Europene să ia problema în mâini.

În primul an al resursei bazate pe plasticul nereciclat, adică 2021, majoritatea statelor membre (mai precis, 22 dintre ele) estimaseră cantităţi mai mici decât cele efectiv calculate pe baza datelor finale. În ansamblu, cantitatea totală de deşeuri de ambalaje din plastic nereciclate estimată pentru 2021 a fost cu 1,4 miliarde de kilograme mai mică decât cantităţile raportate în 2023. Altfel spus, resursa totală pentru 2021 a fost mai mică cu 1,1 miliarde de euro decât ar fi trebuit. Vorbim aici de aproape o cincime din suma de 5,9 miliarde de euro colectată în anul respectiv. Fiindcă lipseau bani, a trebuit să se recurgă la o altă resursă pentru a echilibra bugetul.

Auditorii observă că ţările din UE utilizează metode de compilare diferite şi nu echilibrează rezultatele obţinute. Conform legii, cantitatea de deşeuri reciclate trebuie măsurată la punctul de intrare în operaţiunea de reciclare. Doar şase ţări raportaseră datele pe baza acestei reguli. Restul utilizau în principal datele de la punctul de ieşire din instalaţia de sortare şi aplicau rate medii ale pierderilor. Din această cauză, cantităţile reciclate estimate de statele membre sunt greu de comparat şi nu sunt suficient de fiabile. Raportarea cu privire la atingerea obiectivelor stabilite de Directiva privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje are deci de suferit.

Nu au loc nici controale adecvate. Care sunt consecinţele? Un risc ridicat ca unele deşeuri de ambalaje din plastic să fie reciclate doar pe hârtie. Dacă deşeurile declarate ca reciclate sunt în realitate arse, aruncate sau trimise la groapa de gunoi, avem de-a face cu o infracţiune de mediu. În acelaşi timp, fenomenul duce şi la o reducere nejustificată a sumelor care trebuie plătite pentru resursa proprie. Auditorii observă că riscul există şi în cazul în care deşeurile de materiale plastice sunt exportate în afara UE. De ce? Pentru că statele membre nu sunt în prezent în măsură să verifice dacă condiţiile de reciclare din ţări terţe respectă cerinţele UE. Ei recomandă deci să se ia măsuri pentru a atenua acest risc.

Resursele proprii ale Uniunii Europene sunt principalele surse de venit pentru bugetul UE. Până în 2021, existau trei tipuri de resurse proprii: resursele proprii tradiţionale (provenite în principal din taxele vamale percepute la importurile în UE), resursa proprie bazată pe taxa pe valoarea adăugată şi resursa proprie bazată pe venitul naţional brut.