Dă-i și luptă cu sclavagismul din UE, dar cu ochii la banii de la Bruxelles. Programul PSD: O listă cu dorințe de Crăciun, bani fără număr de la stat. Lipsesc reformele majore, dar și derapajele

”Luptăm ca românii să nu mai fie „sclavii moderni” ai Europei, cu cele mai mici câștiguri din UE”, anunță încă din primele pagini programul de guvernare propus de PSD. Recunoașteți mantra: e pe filiera Dragnea – AUR – Șoșoacă. Programul viitorului premier Marcel Ciolacu consemnează acest unic derapaj anti-UE stilistic, în rest e fundamentat corect pe apartenența României la UE. Și, mai ales, pe banii europeni. Un program de 233 de pagini ce arată, în esență, ca o lungă scrisoare de Crăciun a unui copil ce-și dorește multe cadouri. Un program clasic de stânga, deseori populist, care promite intervenții majore ale statului în economie. Un program cu soluții etatiste pe care nu le cred viabile, dar care se păstrează în limitele democratice.

Dincolo de stridențele cu sclavagismul modern, programul bifează, corect politic, marile direcții de politică ale României: UE, SUA și NATO. Ba chiar și lupta anti-corupție e menționată consistent. Sigur că toată lumea știe că DNA funcționează cu frâna de mână trasă, dar e de remarcat distanțarea programatică a lui Ciolacu față de epoca Dragnea.

Secțiunea de economie a programului de guvernare e însă perfect necredibilă.

Ieșirea anti-piață, anti-capitalism a lui Marcel Ciolacu din conferința de presă (”piața ne-a arătat că în criză nu produce eficiență, ci speculă”) e temperată serios în documentul oficial. Din nou, PSD folosește discursul dublu cu care ne-a obișnuit adesea: un mesaj pentru public, altul pentru piețele financiare și partenerii instituționali.

Derapajul anti-piețe și recursul la naționalismul economic din discursul lui Marcel Ciolacu de marți seară au o logică politică evidentă: avansul AUR în sondaje, care forțează o radicalizare a discursului PSD.

Revenind la programul economic, două lucruri sunt de remarcat.

Primul: absența marilor reforme structurale (reforma administrației publice, reforma politicii fiscale, reforma teritorial-administrativă).

Al doilea: proiecția unor ținte macroeconomice nerealiste care pun sub semnul întrebării puzderia de promisiuni adresate unor categorii largi de electorat.

Reformele: ce promite PSD și ce ignoră voit PSD

În programul de guvernare sunt menționate câteva reforme: pensiile speciale, pensiile contributive și salarizarea bugetarilor. Toate sunt însă la exerciții impuse de PNRR, iar documentul programatic nu detaliază modul în care vor fi realizate modificările. Cum suntem în an pre-electoral, e puțin probabil ca cele trei reforme să producă schimbări majore care să irite categorii largi de electorat.

Tot apropierea alegerilor, ca și lipsa istorică de apetență a PSD pentru schimbări bruște, explică absența marilor reforme structurale din program. Realist vorbind, nu se așteaptă nimeni ca Marcel Ciolacu să își asume cutremure politice precum reforma bugetarilor (ar dispărea probabil zeci de mii de posturi), reforma companiilor de stat (ar fi concediați mii de clienți de partid) sau reforma teritorială (sute de baroni și baronași locali ar fi pulverizați).

Economia: a venit moș Crăciun

Lipsa de credibilitate a programului de guvernare derivă din proiecțiile macroeconomice. Se simte aici mâna unor ideologi precum Cristian Socol, promotorul celebrei ”wage led growth” care a produs grave dezechilibre bugetare în perioada Dragnea și imediat după.

Programul de guvernare PSD prevede pentru acest an un PIB mai mare decât cel asumat oficial de guvernul din care chiar PSD face parte. E o diferență de circa 12 miliarde de lei, după cum a observat jurnalistul Paul Angelescu, fără vreo explicație rațională a acestei diferențe.

Și programul de guvernare continuă în aceeași notă necredibilă: proiectează un PIB de 1.779 miliarde lei în 2024 față de 1.591 real anul acesta – o creștere imposibil de susținut, mai ales cu PNRR întârziat serios. Programul promite un deficit bugetar de doar 4,4% din PIB anul acesta și 2,95% din PIB anul viitor, în condițiile în care știm deja că deficitul din 2023 va fi depășit copios din cauza lipsei de încasări și a creșterii cheltuielilor cu salariile profesorilor.

Programul aruncă și alte cifre nesustenabile, precum creșterea salariului minim brut de la 3.000 lei la 3.900 lei ori creșterea salariului mediu net până la 5.086 de lei.

Programul economic arată, în versiunea de marți, ca un program electoral, cu promisiuni pentru toate categoriile de votanți.

Sunt prevăzute scheme de ajutor de stat pentru Horeca, agricultură, IT, IMM, studenți, fabricat în România, comerț online, tehnologie, femei, robotică.

PSD promite și stoparea inflației și guvernarea pe datorie prin ”productivism”, adică dezvoltarea producției locale.

Pe scurt, o colecție de dorințe ale oricărui politician de stânga: bani de la stat pentru toată lumea fără o analiză constantă a beneficiilor reale și, mai ales, a distorsiunilor introduse în piață.

Iar lipsa oricărei reforme fiscale, evitarea subiectului dificil al impozitării progresive ori al suprataxării companiilor mare arată că PSD e pregătit să rămână în coaliție cu PNL, partid pentru care cota unică e linie roșie.

Toamna, cu proteste sociale deja anunțate, ne va arăta dacă PSD va avea spațiul fiscal pentru vreunul dintre programele promise sau, dimpotrivă, realitatea economică îl va forța pe Ciolacu să înceapă reformele dureroase pe care le-a evitat în programul de 233 de pagini.

Până atunci, că tot e vară și concedii, hai cu eliberarea din sclavagismul modern al muncii!