Dacă ne dorim pace, trebuie să ne pregătim pentru război (Op-ed de Charles Michel)

Op-ed de Charles Michel, președintele Consiliului European

În zorii zilei de 24 februarie 2022, la ora 3.30, am fost trezit de telefonul meu, care suna. Indiferent cât de numeroase, rapoartele din partea serviciilor de informații care avertizau că Rusia se pregătea să invadeze Ucraina nu te pot pregăti cu adevărat pentru un astfel de moment. Auzind la telefon vocea președintelui Zelenski care anunța cu gravitate „se lansează bombe asupra noastră, e o invazie în toată puterea cuvântului”, mi-am dat seama că întregul mecanism de garantare a securității instituit după cel de Al Doilea Război Mondial fusese schimbat pentru totdeauna. Uniunea Europeană trebuia să se transforme odată cu acesta, și încă fără întârziere.

Câteva ore mai târziu, liderii UE se reuneau la Bruxelles pentru un summit extraordinar și stabileau răspunsul UE la această invazie. Între noi, nu a fost nevoie de cuvinte. Acțiunea era cea care se impunea. Fiecare dintre liderii UE își va aminti mereu de acest moment istoric. Deciziile luate la acea reuniune a Consiliului European au marcat apariția pe scenă a unei Uniuni Europene geopolitice.

Calculul eronat prin care Kremlinul își imagina că războiul împotriva Ucrainei va fi unul ușor și se va încheia în 3 zile, subestimând astfel unitatea colectivă a UE și hotărârea fermă a Ucrainei de a-și apăra teritoriul, demonstrează lipsa de contact cu realitatea a conducerii acestuia. Kremlinului nu îi pasă de binele poporului său, de prosperitatea țării sau de pacea din regiune. Prin contrast, Ucraina și poporul său au rezistat, au recucerit teritorii invadate, au respins forțele navale ruse din Marea Neagră și au provocat pierderi grele trupelor rusești.

La doi ani de la declanșarea războiului, nu mai încape niciun dubiu că Rusia nu se va mulțumi cu Ucraina, așa cum nu s-a mulțumit nici cu Crimeea în urmă cu 10 ani. Rusia își continuă manevrele destabilizatoare, în Moldova, în Georgia, în Caucazul de Sud, în Balcanii de Vest și chiar mai departe, pe continentul african.

Pentru continentul nostru european și pentru securitatea mondială, Rusia reprezintă o amenințare militară gravă. Dacă răspunsul UE nu este cel corect și dacă nu acordăm Ucrainei suficient sprijin pentru a opri Rusia, vom urma chiar noi.

Prin urmare, trebuie să fim pregătiți să ne apărăm și trebuie să trecem la un sistem de „economie de război”. A sosit vremea să ne asumăm răspunderea pentru propria securitate. Nu ne mai putem baza pe alții și nu ne mai putem permite să depindem de caracterul imprevizibil al ciclurilor electorale din SUA sau din alte părți.

Trebuie să ne consolidăm capacitatea de a apăra lumea democratică, atât în interesul Ucrainei, cât și în cel al Europei. O Europă mai puternică va ajuta totodată alianța NATO să devină mai puternică și va face mai eficientă apărarea noastră colectivă.

Deși putem să ne mândrim cu ceea ce am reușit să realizăm până acum, mai sunt încă multe lucruri pe care putem și trebuie să le facem.

Într-o convorbire telefonică purtată la două zile după declanșarea războiului, președintele Zelenski a militat pentru ca UE să trimită armament. Împreună cu Înaltul Reprezentant, Josep Borrell, am conlucrat cu liderii UE pentru a livra arme letale Ucrainei. Era pentru prima dată în istoria Uniunii noastre când se întâmpla așa ceva. Primele livrări de armament ajungeau în Ucraina chiar în weekendul care a urmat.

De atunci, angajamentul Europei față de Ucraina și față de poporul său a rămas neclintit și s-a manifestat la fiecare Consiliu European.

Ne-am intensificat activitatea și pe partea militară. Industria europeană de apărare și-a mărit capacitatea de producție cu 50 % de la izbucnirea războiului, iar producția europeană de muniție se va dubla până la sfârșitul anului viitor, ajungând la 2 milioane de obuze pe an.

Între timp, pe întreg continentul nostru, propaganda pe care Kremlinul o împrăștie în Europa încearcă să îi convingă pe cetățenii noștri că războiul cu Ucraina nu ne privește, că ne secătuiește bugetele și că ne dezbină. Minciuni sfruntate. Trebuie să facem și mai mult ca să ajutăm Ucraina și să consolidăm apărarea europeană. Trebuie să putem vorbi nu numai limba diplomației, ci și pe cea a forței.

Anul acesta, se preconizează că Rusia va cheltui 6 % din PIB pentru apărare, în timp ce UE continuă să cheltuiască, în medie, mai puțin de 2 % din PIB, care este obiectivul NATO în materie.

S-au scurs decenii de când Europa investește insuficient în securitate și apărare. Astăzi ne confruntăm cu cea mai mare provocare în materie de securitate de la cel de Al Doilea Război Mondial încoace, iată de ce trebuie să ne consolidăm capacitatea defensivă. Pentru aceasta, va fi nevoie de o transformare radicală și ireversibilă a modului nostru de a gândi și de o evoluție către o percepție strategică a problemei securității.

Ucraina trebuie să fie prioritatea noastră și trebuie să cheltuim mai mult, în mod mai inteligent și mai puțin fragmentat.

Sprijinirea Ucrainei

Concomitent cu întărirea capacității noastre defensive, trebuie să ne asigurăm că Ucraina primește ceea ce are nevoie pe câmpul de luptă. Soldații ucraineni au nevoie urgentă de gloanțe și de rachete, precum și de sisteme de apărare aeriană pentru a controla cerul.

Trebuie să utilizăm bugetul european pentru a cumpăra echipamente militare pentru Ucraina și haideți să folosim profiturile excepționale generate de activele blocate ale Rusiei pentru a achiziționa armament pentru Ucraina.

Achiziții comune mai ample

Ar trebui să urmărim dublarea achizițiilor de la industria europeană până în 2030. Astfel, întreprinderile noastre vor putea beneficia de mai multă previzibilitate. Contractele multianuale le vor motiva totodată să își mărească simțitor capacitatea de producție. Toate acestea vor face industria noastră de apărare mai puternică, vor spori pregătirea noastră pentru apărare și vor genera creștere economică și noi locuri de muncă peste tot în UE.

Acces mai ușor la finanțare

Investițiile în apărare sunt costisitoare, dar în lipsa acestora nu putem crește capacitatea de producție în domeniul apărării. Trebuie să găsim modalități prin care industria să poată căpăta acces mai ușor atât la finanțarea publică, cât și la cea privată. Emiterea de obligațiuni europene în domeniul apărării pentru a strânge fonduri cu care să cumpărăm materiale sau să investim în industria proprie ar putea fi, de asemenea, un mijloc puternic de consolidare a bazei noastre tehnologice, industriale și de inovare.

Trebuie să avem în vedere și extinderea mandatului Băncii Europene de Investiții și adaptarea politicilor în materie de creditare pentru a putea face mai mult în sprijinul industriei europene de apărare, de exemplu modificând definiția produselor cu dublă utilizare.

La doi ani de la acea reuniune de importanță capitală a Consiliului European, liderii UE se reîntâlnesc din nou la Bruxelles. În acest moment de răscruce pentru istoria mondială, Europa trebuie să fie pregătită pentru apărare și să dea un răspuns pe măsura urgenței acestei amenințări. Lupta care se prefigurează are nevoie de o conducere fermă – pentru a mobiliza cetățenii, întreprinderile și guvernele noastre către adoptarea unei noi perspective privind securitatea și apărarea pe întregul continent european.

Dacă ne dorim pace, trebuie să ne pregătim pentru război.