Dăncilă, monedă de schimb. Isărescu și-a plătit datoria, dar lovește puternic în credibilitatea BNR

Greu poți imagina o numire mai ilegitimă, ridicolă chiar, decât cea a Vioricăi Dăncilă drept consultant la BNR. E evident că numirea nu are nimic de-a face cu competența și profesionalismul, ci este o numire politică 100%. În cei 30 de ani de mandat Mugur Isărescu a făcut jocuri politice mai cu perdea, mai greu de deslușit din prima de către marele public.

Astfel, BNR și-a câștigat imaginea de instituție independentă, condusă profesionist. Câtă realitate stătea în spatele acestei imagini este altă discuție, dar astăzi Mugur Isărescu a comis eroare care pune în chestiune tocmai aceste atribute esențiale ale unei bănci centrale.

Putem doar bănui motivele numirii, vom reveni asupra lor. Foarte probabil că statul român a considerat că Dăncilă trebuia recompensată cumva atât pentru fronda față de aparatul Dragnea, cât și pentru ”curajul” de a intra în cursa prezidențială din 2019 ca victimă sigură a lui Iohannis. Plus, evident, răsplata pentru ajutorul dat direct lui Isărescu pe vremea când Dâncilă era premier.

Problema acestei angajări, acceptată atât de ușor de Mugur Isărescu, e că venirea lui Dăncilă la BNR nu afectează imaginea lui, ci imaginea instituției. Dăncilă și BNR sunt antonime, oximoronul perfect. Cele două pur și simplu nu merg împreună. E ca și cum ai încerca să calculezi aria cercului folosind litrul ca unitate de măsură.

Isărescu nu mai are miză politică, e la ultimul mandat, pe scurt nu mai are un viitor pentru care să lupte și o imagine pe care să o apere.

În schimb, independența, credibilitatea și profesionalismul BNR sunt de neatins. Sunt linii roșii peste care nimeni, nici măcar Isărescu, nu are voie să treacă. Ele sunt esențiale pentru sistemul financiar din România, dar și pentru credibilitatea în sens larg a țării.

O bună parte a societății civile și a lumii politice l-a apărat pe Isărescu sub asaltul dat de Dragnea, Vâlcov & Șerban Nicolae tocmai pentru că apăra, de fapt, principiile de bază, nu o persoană – fie ea și Isărescu.

Or, nimic nu e mai dăunător pentru credibilitatea unei instituții-cheie în stat decât macularea cu personaje precum Dăncilă, care subminează orice pretenție de profesionalism, independență și probitate profesională.

Cu ce e diferită acum BNR de Apele Române – care angajează pilele analfabete ale lui Costel Alexe? Ce diferențiază Banca Centrală de Curtea de Conturi sau ASF, unde s-au strâns toți dinozaurii PSD-iști rămași fără job și rost pe lume?

Prin extensie, de ce ar mai sări opinia publică în apărarea unei instituții care acceptă singură, fără să fie forțată de nimeni, astfel de compromisuri? De ce s-ar mai bate politicienii de bună-credință pentru principiul independenței BNR și pentru limitarea imixtiunii politice în bancă centrală, când chiar banca angajează pe bandă rulantă politicieni precum Dăncilă și Pașcu?

Pe scurt, Isărescu a făcut un deserviciu instituției și a compromis chiar fundamentul oricărei Bănci Centrale: încrederea.

De ce a făcut-o? Nu e greu de imaginat. Dăncilă l-a ajutat și protejat în momente-cheie ale guvernării PSD. Când Dragnea și Vâlcov voiau să numească un personaj obedient în locul lui Isărescu, Dăncilă l-a promovat tot pe actualul guvernator.

Când Dragnea și grupul de la Scroviștea voia să atenteze la independența băncii și s-o oblige să-și repatrieze rezerva de aur, Dăncilă a cerut acordul Băncii Centrale Europene. Chiar și la infama OUG 114, Dăncilă a fost extrem de rezervată.

Isărescu și statul român nu au uitat cum Dăncilă a încercat să i se opună lui Dragnea. Nu a fost uitat, probabil, nici aportul decisiv al fostei șefe a PSD la realegerea lui Klaus Iohannis ca președinte. Asumându-și o candidatură  cu zero șanse de câștig, în ciuda opoziției partidului și aliaților din acea vreme, Dăncilă l-a ajutat pe Iohannis să câștige la pas alegerile, fără să fie măcar nevoit să vină la o dezbatere mediatică.

E treaba lui Isărescu și a statului român dacă Dăncilă merita sau nu o recompensă pentru prestația ei de premier și candidat. Dar pentru astfel de recompense există soluția plasării ei într-o fundație cu vizibilitate, cum se întâmplă cu foștii înalți demnitari în SUA, Germania sau alte state occidentale. Parcarea lui Dăncilă la BNR proiectează imaginea unui stat inept, incapabil să înțeleagă impactul public al unei asemenea numiri.