Daniel David, despre disputa generată de localurile care le cer clienților să-și țină copiii „tot timpul așezați la masa lor”: Societatea românească este acum aproape de faza de emancipare, când începe să îți pese mai mult de propriile nevoi și interese, fără să te uiți la ale celorlalți

Disputele care au scindat societatea și au generat reacții polarizate, pornite de localurile care le impun clienților prin regulament să-și țină copiii „tot timpul așezați la masa lor”, au o componentă psihoculturală, spune Daniel David. Întrebat de Edupedu.ro care este motivul pentru care vedem un interes și o implicare atât de crescute ale societății într-o dezbatere aparent nesemnificativă, Daniel David, profesor de științe cognitive clinice și profesor asociat la Icahn School of Medicine at Mount Sinai în New York, a declarat că motivul pentru care dezbaterea este atât de încinsă stă în faptul că societatea românească se apropie de faza de emancipare, fără să fi ajuns încă la acest stadiu de dezvoltare.

• Amintim că un nou local le atrage atenția clienților să-și țină copiii „tot timpul așezați la masa lor”: După J’ai Bistrot, disputa s-a mutat în grădina Sera Eden în centrul Bucureștiului. Patronii localului au afișat un mesaj în care clienții însoțiți de copii sunt rugați să-i monitorizeze „tot timpul”, iar cei mici trebuie să „rămână așezați la masă pe toată durata vizitei la restaurant”.

Edupedu.ro: Care este motivul pentru care regulamentele celor două localuri au generat o reacție atât de vehementă a publicului, pe care îl vedem scindat în două tabere?
Daniel David: Este o componentă psihoculturală, pentru că unii se îndreaptă spre faza de emancipare în momentul ăsta și atunci când ești aproape de faza de emancipare începe să îți pese mai mult de propriile nevoi și interese, fără să te uiți la nevoile și interesele celorlalți. Sigur că copiii sunt copii și nu pot sta la masă nemișcați, în același timp și ceilalți clienți când stau la masă nu au chef să le pună copiii pietricele pe masă. Și atunci restaurantele au încercat să găsească regulamente, care sunt mai bune sau mai proaste. Dacă vrei să ai clienți și familii cu copii, atunci asigură spații de joacă. Exemplul dat acum este al unui restaurant care a încercat să reglementeze corect lucrurile, dar modalitatea prin care a făcut-o nu a fost înțeleaptă, nu a respectat principiile psihologice care privesc comportamentul copiilor. Alternativa era să decidă și să anunțe că este un local adults only sau să asigure spații de joacă pentru familiile care își aduc copiii, pentru că nu poți să te aștepți ca ei să stea numai la masă.

Parte dintre părinți sunt în faza în care drepturile și interesele lor sunt mai importante decât ale altora. Nu am intrat încă în faza în care să ne exprimăm drepturile respectând drepturile celorlalți. Vom ajunge acolo. Dar asta înseamnă să fii o societate emancipată: să îți exprimi nevoile și interesele respectând nevoile și interesele celorlalți. Nu suntem acum acolo. Suntem în faza de trecere de la Pasivitate (nu îți știi drepturile sau le știi, dar nu te bați pentru ele) spre Emancipare (îți știi drepturile, te bați pentru ele, dar respecți și drepturile altora), trecând prin Atitudini agresive (îți știi drepturile, te bați pentru ele, fără să-ți pese de drepturile altora). Altfel spus, de la complexe de inferioritate și superioritate, spre atitudini asertive (social normale și benevolente). Deci suntem pe drum și pe drum apar tot felul de fenomene ciudate de genul celor pe care le-am descris și dacă se mai suprapun și reglementări neinspirate pe care le fac unii din când de când asta polarizează societatea, lumea.

Edupedu.ro: Ce vedem în dezbaterea aceasta este o mostră a întregii societăți? Societatea românească trece acum prin faza de emancipare?
Daniel David: Da. Este și diferența de parenting, pentru că părinții care sunt în faza de emancipare au și un parenting diferit. Alții care sunt în faza tradițională încă au un parenting de alt tip și asta se vede inclusiv în discuția cu restaurantul: ce aștepți de la copii. Părinții care sunt în faza tradițională se întreabă: dar ce cauți cu copilul la restaurant sau dacă vii, atunci să stea liniștit și cuminte. În timp ce ceilalți spun: copilul trebuie lăsat să se exprime liber. Un parenting de alt tip, focalizat pe recompense, nu pe pedepse și uite clash [ciocnire] la restaurant. În ecuație a intervenit extraordinar de bine reglementarea fără principii psihologice făcută de unele restaurante.

• Citește declarațiile integrale pe Edupedu.ro