De ce a anulat Grecia vânzarea portului Alexandroupoli: proiect de conectare feroviară între Salonic și Ruse

Anularea licitației pentru privatizarea portului grec Alexandroupoli nu are legătură cu evoluțiile politice legate de scandalul interceptărilor unor ziariști sau oameni politici și nici cu diverse forme de protest din Grecia, ci motivul este mai simplu și se numește proiectul „Sea2Sea”, adică legătura feroviară cu Bulgaria, dar și cu România, transmite publicația elenă Voria, citată de Rador.

Legătura feroviară se va realizat pe axa Salonic-Kavala-Alexandroupoli-Burgas-Varna-Ruse și este un proiect care va spori în mod fundamental rolul conexiunilor de transport dinspre Mediterana spre bazinul Dunării și va extinde posibilitățile de cooperare economică dintre sud-estul Europei cu Europa Centrală și de Est.

Acest coridor va fi o rută terestră alternativă pentru a ocoli strâmtoarea Bosfor, cu implicații strategice uriașe, devenite evidente în mod dramatic după invazia rusă în Ucraina, scrie publicația elenă.

În consecință, este de așteptat și amânarea/anularea concesionării portului Kavala, deținut de asemenea de statul grec, care – în combinație cu fosta fabrică de îngrășăminte BFL – va fi integrat în noul coridor comercial și energetic.

Există și dimensiunea energetică a acestui coridor, datorită conductelor interconectoare cu Bulgaria, a stației de gazeificare GNL de la Alexandroupoli și a posibilității de a transforma zăcământul din insula Thassos, aproape epuizat, într-un spațiu de stocare a gazelor naturale. Prin urmare, valoarea acestei infrastructuri portuare este de așteptat să crească spectaculos, ceea ce face ca o vânzare în acest moment să fie greșită.

În plus, au început cercetările seismice între Creta și Marea Ionică, într-o zonă maritimă ce aparține în mod clar Greciei, conform textului UNCLOS. Cu privire la această zonă ar putea reacționa teoretic guvernul „provizoriu” de la Tripoli, pe baza memorandumului turco-libian, care însă nu are valabilitate din punct de vedere juridic. Pe de altă parte, Libia nici nu ar avea mijloace militare pentru a interveni împotriva Greciei și nici nu pare dispusă să apeleze la Turcia, cel puțin judecând după declarațiile recente ale ministrului libian al energiei, cum că țara sa ar putea exporta către UE hidrocarburi și electricitate prin Grecia.

În general, Grecia evoluează în ritm alert spre un hub de tranzit și energetic al Europei, datorită măsurilor luate în timp, chiar și fără a avea perspectivele actuale, de către guvernele care s-au succedat la conducerea țării. Conform declarațiilor de intenție de până acum, pe teritoriul Greciei ar putea fi transportată energia obținută din surse regenerabile din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, fie sub formă de electricitate, fie sub formă de hidrogen. Cablul interconector Israel-Cipru-Grecia este un prim semnal al acestei perspective.

Însă această investiție importantă (cu finanțare UE) are și o altă dimensiune întrucât testează toleranța Turciei față de prevederile UNCLOS, care spun că toate tipurile de conducte transnaționale submarine pot tranzita fără nicio piedică zonele economice exclusive ale altor state.

Pe scurt, dacă Turcia acceptă tacit trecerea acestei conducte, atunci în viitor va fi foarte greu să nu fie de acord cu realizarea conductei East Med, care va transporta petrol din zăcămintele Cipru-Israel-Egipt prin zona pe care Ankara o numește Patria Albastră (Mavi Vatan). Se pare că Grecia ia măsuri în acest sens. Se fac mai multe comenzi de echipamente militare noi, cele mai vechi sunt reparate și modernizate, pregătirea sistematică în comun cu forțele SUA-Franța-Israel avantajează cu siguranță Grecia, iar întărirea prezenței militare americane este un mesaj politic clar adresat Turciei, în condițiile în care înfrângerile lui Putin temperează de asemenea ambițiile Turciei. (Traducerea: Carolina Ciulu)