De ce a fost achitat Tăriceanu pentru mărturie mincinoasă. Completul de recurs al Înaltei Curți trebuie să tranşeze o dilemă juridică: a fost o capcană a procurorului sau o eroare a instanţei de fond

Completul de 3 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) a motivat decizia de achitare a preşedintelui Senatului Călin Popescu Tăriceanu pentru mărturie mincinoasă în dosarul ”Ferma Băneasa”. Completul a fost condus de magistratul Constantin Epure şi format din judecătorii Ştefan Pistol şi Geanina Arghir, practic acelaşi complet care l-a condamnat pe Liviu Dragnea, cu diferenţa că, în cazul liderului PSD, preşedintele completului a fost judecătorul Ştefan Pistol.

În esenţă, judecătorii au conchis că Tăriceanu s-ar fi autoincriminat dacă ar fi spus adevărul (acea realitate considerată de procurori ca fiind adevărul). E vorba de un drept protejat de CEDO, al martorului de a nu se auto-incrimina – au explicat magistrații. Fără să o spună explicit, judecătorii sugerează că procurorii ar fi putut să îl audieze pe Tăriceanu ca suspect sau inculpat, nu ca martor.

Ceea ce nu spune completul, dar este indus pe cale de consecință, este faptul că, după această motivare, pare a fi în regulă ca un martor să mintă sub jurământ, din moment ce spunând adevărul, s-ar auto-incrimina.

„Dacă inculpatul ar fi avut, într-adevăr, o relaţie cu membrii grupului calificat de procuror ca fiind infracţional şi ar fi cunoscut activitatea acestora, intermediind întâlniri cu alţi politicieni aflaţi în conducerea statului după încetarea mandatului său, politicieni cu care membrii grupului ar fi dorit să intre în contact în vederea realizării scopului pentru care s-ar fi constituit grupul, iar inculpatul ar fi cunoscut scopul acestui grup (….) este evident faptul că, dacă ar fi făcut declaraţii de recunoaştere, inculpatul Popescu Tăriceanu Călin Constantin Anton s-ar fi autoincriminat.

Or, dacă martorul Popescu Tăriceanu Călin Constantin Anton ar fi declarat că ar fi ştiut aceste aspecte, s-ar fi ajuns la o autoincriminare din partea sa, autoincriminare ce s-ar fi circumscris subiectului activ al infracţiuni de grup infracţional organizat sau formei de participaţie a complicităţii la activităţile de natură penală care făceau tocmai obiectul urmăririi penale în dosarul nr. (…) al DNA – Serviciul Teritorial Braşov.

Argumente suplimentare (….) sunt chiar cele reţinute de către procuror în referatul înaintat Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Înaltei Curţi (…) şi a întrebării ce i-a fost adresată fostei sale soţii (…) din care rezultă că Parchetul, în raport cu probatoriul administrat în dosarul (…) până la momentul audierii în calitate de martor a lui Popescu Tăriceanu Călin Constantin Anton, a apreciat că existau suspiciuni privind o eventuală implicare a acestuia din urmă în activitatea infracţională ce făcea obiectul urmăririi penale în dosarul (…).

Parchetul avea suficiente date şi îşi formase o convingere din care putea şi trebuia să-şi dea seama că Popescu Tăriceanu Călin Constantin Anton, fiind chemat a da declaraţie în calitate de martor în dosarul (…), putea fi pus în situaţia de a se autoincrimina. Astfel, fiind obligat să declare adevărul în calitate de martor, dacă ar fi confirmat că ştie despre ceea ce a declarat mincinos în opinia parchetului, declaraţia sa l-ar fi expus unor sancţiuni penale.

În aceste condiţii, nu poate fi pus la îndoială faptul că dreptul de a nu se autoincrimina nu poate fi condiţionat de decizia organelor de urmărire penală de a formula sau nu acuzaţii împotriva unei persoane despre care, anterior, făcuse afirmaţia că era o „persoană implicată în activitatea infracţională” (….) ori de a atribui, în mod formal, calitatea procesuală de martor celui pe care organele de urmărire penală îl suspectau de comiterea unor fapte ce pot fi circumscrise ilicitului penal, iar în situaţia în care acesta nu declară adevărul – la care îl obligă calitatea de martor atribuită formal – să se formuleze împotriva acestuia o acuzaţie. Înalta Curte are în vedere faptul că, pe tărâmul art.6 din Convenție, orice persoană împotriva căreia există suspiciuni de vinovăție este protejată, beneficiind de dreptul la tăcere şi de dreptul a nu se autoincrimina”, sunt fragmentele cele mai relevante din motivarea ICCJ.

Ce spun experții. G4media a consultat mai mulți judecători, procurori și avocați pentru a înțelege decizia ICCJ. Cu toții nu au dorit să facă declarații on the record, motivând că este un dosar în curs, dar off the record au precizat următoarele.

Se conturează două școli de gândire. Prima, susținută inclusiv de procurori DNA, îmbrățișează opinia completului de 3 judecători al ICCJ care a dispus soluția de achitare în cazul lui Tăriceanu. Aceștia susțin că procurorii de la DNA Brașov trebuiau să-l audieze pe Tăriceanu ca făptuitor și, apoi, ca suspect/inculpat, dacă aveau probe, nu să îi întindă o capcană (perjury trap).

În literatura de specialitate, ”a perjury trap is a form of prosecutorial misconduct in which a prosecutor calls a witness to testify, typically before a grand jury, with the intent of coercing the witness into perjury (intentional deceit under oath). Most often a perjury trap is employed because the prosecutor is unable to prosecute the defendant on other charges”.

În opinia acestora, dacă Tăriceanu ar fi spus adevărul (acea realitate considerată de procurori ca fiind adevărul) sub jurământ, s-ar fi auto-incriminat pentru infracțiunea de grup infracţional organizat sau complicitate la infracțiunile pentru care erau acuzați Remus Truică și Paul al României, iar dacă ar fi mințit, ar fi fost incriminat de procurori pentru mărturie mincinoasă. O situație de win-win pentru procurori, adică ”a perjury trap”.

A doua școală de gândire spune astfel: Audiat în calitate de martor, Tăriceanu trebuia să spună adevărul, în primul rând pentru că așa cer legea, morala și bunul simț și, în al doilea rând, pentru că NU s-ar fi auto-incriminat, întrucât codul de procedură penală (CPP) l-ar fi protejat. Astfel, potrivit articolului 118 din CPP,

”Dreptul martorului de a nu se acuza

Art. 118. – Declarația de martor dată de o persoană care, în aceeași cauză, anterior declarației a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligația să menționeze, cu ocazia consemnării declarației, calitatea procesuală anterioară.”

În schimb – deși nu ar fi riscat nimic legal dacă ar fi spus adevărul, ci poate doar faptul ca mărturia sa de recunoaștere să apară în presă în condițiile în care dosarul penal ar fi devenit public și să aibă astfel un cost politic – Tăriceanu, dacă a mințit sub jurământ, a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă, susțin exponenții celei de-a doua școli de gândire juridică.
Ei argumentează că, în caz contrar, infracțiunea de mărturie mincinoasă ar fi golită de conținut și precizează că Înalta Curte de Casație și Justiție are o jurisprudență solidă privind această infracțiune. În concluziile scrise, procurorii DNA au indicat acest lucru:

”Precizăm ca reper jurisprudențial decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cauza în care inculpatul Mihăilescu Ionuţ – Florentin, (polițistul Alinei Bica, fosta șefă a DIICOT – n.r.)prin sentința penală (…) din 28.06.2017, dosar nr. (….) din 2016, definitivă prin decizia penală nr.(…) din 29.01.2018 C5 a ÎCCJ C5 a fost condamnat pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă la o pedeapsă de 1 an și 6 luni cu executare în regim neprivativ de libertate (….)

Înalta Curte de Casație și Justiție a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare (….) inculpatei Burcă Anamaria (avocat) pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă și a reţinut gradul de pericol social ridicat al infracţiunii comise de aceasta relevat de natura, modalitatea şi împrejurările săvârşirii acesteia, într-o cauză penală având ca obiect soluţionarea unui conflict de drept ce priveşte cauze de corupţie. Instanța supremă a reținut că, faptul că a făcut afirmaţii mincinoase şi nu a spus tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebată în vederea aflării adevărului prezintă pericol social ridicat. (decizia penală nr.1705 din 21.05.2013, dosar nr. 602/64/2008 a ÎCCJ, fila 105; 112 motivare)”, au arătat procurorii DNA în concluziile scrise.

În plus, susțin juriștii celei de-a doua școli de gândire, instanța ar fi trebuit să spună fără echivoc că fapta lui Tăriceanu de mărturie mincinoasă nu există pentru că nu a mințit în cele 8 cazuri reținute de acuzație, să analizeze fiecare dintre cele 8 situații și să spună de ce ei consideră că Tăriceanu nu a mințit.

Care sunt cele 8 situații în care i se impută lui Tăriceanu că a mințit.

Potrivit concluziilor scrise ale DNA, ”Popescu Tăriceanu Călin Constantin Anton sub jurământ:
a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului cu privire la următoarele opt împrejurări asupra cărora a fost întrebat:
Astfel a afirmat că:
1. că nu a avut cunoştinţă de activitatea lui Silberstein Tal, Truică Remus şi asociaţii acestora în grupul infracţional vizând achiziţionarea drepturilor succesorale ale lui Al României Paul Philippe în România; că nu a cunoscut niciun aspect legat de dobândirea şi valorificarea bunurilor revendicate de Paul Al României;
Afirmația este mincinoasă. Din probele administrate a rezultat că nu a spus adevărul, deoarece a avut cunoștință și chiar a cunoscut detalii ale acelei achiziții de drepturi succesorale, inclusiv sub aspectul autentificării actului notarial de către fosta sa soție și chiar sub aspectul taxelor notariale, dând chiar declarații în presă și răspunzând chiar în interviuri întrebărilor reporterilor privind implicarea sa ori menţionarea numelui său în aşa numitul „dosar al retrocedărilor”;
2. că nu a discutat cu Truică Remus despre taxele notariale privind tranzacţionarea imobilelor obţinute de Al României Paul;
Afirmația este mincinoasă. Din probele administrate a rezultat că nu a spus adevărul, deoarece în timp ce era la masă cu Truică a discutat aceste aspecte, dovadă în acest sens fiind declarația martorului Roșu Robert Mihăiță;
3. că nu a avut legătură personală, comercială ori întâlniri altele decât la evenimente cu Truică Remus;
Afirmația este mincinoasă și sub aspectul legăturii personale și comerciale și întâlnirilor pe care le – a avut cu Truică pe care le neagă sau le plasează doar în sfera întâlnirii la evenimente, deoarece l-a vizitat la birou, la locuința acestuia din Snagov unde luau masa împreună, Truică cunoscând gusturile culinare ale inculpatului; inculpatul Tăriceanu a participat la zilele de naștere ale martorului, ajutându-l să achiziționeze o motocicletă, chiar de la firma pe care o deținea, luau masa la restaurant, ceea ce denotă existența unei relații apropriate între aceștia, în ciuda negației inculpatului.
4. că nu are relaţii apropiate şi nu a păstrat legătura cu Silberstein Tal, cu care s-a întâlnit doar sporadic; că nu are societăţi care se ocupă de activităţi economice în afara consultanţei politice, aflând din presă urmare a comunicatelor DNA despre acest dosar;
Afirmațiile sunt mincinoase. Din probele administrate a rezultat că nu a spus adevărul, deoarece se întâlnea lunar, deci cu regularitate cu Silberstein Tal, iar acesta îl vizita și acasă. Mai mult, a fost la ziua de naștere, deplasându-se în Israel în 2009 pentru acest motiv; din probele administrate a rezultat că avea cu Silberstein Tal și cu partenerii acestuia relații de afaceri, apropiate și relații de prietenie.
5. că nu-l cunoaşte personal pe numitul Shimon Sheves (asociatul lui Silberstein Tal);
Afirmația este mincinoasă, din probele administrate a rezultat că nu a spus adevărul, deoarece l-a cunoscut pe Shimon Shevez la nunta lui Dan Andronic și au stat la aceeași masa;
6. că nu a avut o relaţie apropiată cu Andronic Dan
Afirmația este mincinoasă. Din probele administrate a rezultat că exista o relaţie de prietenie, de familie, care dura de mai mulţi ani (din anul 2005 sau 2006), participând și la nunta acestui; cei doi întâlnindu-se frecvent, petrecând concedii împreună.
7. că nu a intermediat o întâlnire între Silberstein Talși alți politicieni din România;
Afirmația este mincinoasă. Din probele administrate a rezultat că domnul Tăriceanu a intermediat întâlniri între Silberstein Tal şi primul ministru al României de la acel moment, VICTOR PONTA.
Astfel, la inițiativa domnului Tăriceanu au fost intermediate întâlniri la inculpat acasă între Silberstein Tal şi primul ministru al României de la acel moment, Victor Ponta pentru a discuta aspecte politice, în legătură cu formarea unui nou partid politic de către domnul Tăriceanu; de asemenea îl anunța pe domnul Ponta când venea Tal Silberstein în România invitându-l să se întâlnească toți trei;
8. a ascuns legătura reală avută cu Marcovici Marius şi faptul că a lucrat în subordinea sa directă, fiind trimis pentru a fi angajat la Guvern de Silberstein Tal; a ascuns că nu are cunoştinţă de relaţia lui Marcovici Marius cu Silberstein Tal ;
Din probele administrate a rezultat că Marcovici Marius a lucrat în subordinea sa directă, fiind trimis pentru a fi angajat la Guvern de Silberstein Tal, dar și faptul că Marcovici era angajatul lui Tal Silberstein”, arată procurorii în concluziile scrise.

Procurorii au nenumărate probe în sprijinul acuzațiilor, în principal probe testimoniale cum ar fi declarația fostei soții a lui Călin Popescu Tăriceanu sau a fostului premier Victor Ponta.

”Ioana Valmar: ”soțul meu a cunoscut despre acea retrocedare”
CP Tăriceanu: ”Fosta soţie nu mi-a adus la cunoştinţă că a discutat cu Tal despre aceste aspecte”

(…)
Referitor la relaţia avută cu Tal Silberstein, inculpatul Tăriceanu a dat declarații neadevărate la data de 15 aprilie 2016 atunci când a susținut că, citez:
”Pe Tal Silberstein l-am cunoscut în prima jumătate a anului 2007, iar acesta a acordat consultanță- politică PNL. Ulterior ne-am mai văzut sporadic, dar nu am avut relații comerciale cu acesta. ”

Potrivit Dex, prin sporadic, se înțelege: ”Care apare, care se manifestă pe ici, pe colo sau din când în când; lipsit de continuitate; distanțat, rar; împrăștiat, dispersat, răzleț, izolat; întâmplător”

Or, din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă că inculpatul Tăriceanu discuta și se întâlnea lunar, deci cu regularitate, cu Tal Silberstein, în anul 2012, chiar după anul 2008 când se încheiase Campania electorală.

Martorul Victor Ponta, în faza de urmărire penală, a declarat la data de 13 iunie 2016, declarație menținută în fața instanței supreme, la data de 15 februarie 2018, din care citez: ” l-am găsit pe Tal Silberstein acasă la domnul Tăriceanu, la care eu m-am dus pentru discuții politice. Întâlnirea cred că a fost în anul 2014, iar discuția a fost în legătură cu formarea unui nou partid politic de către domnul Tăriceanu”, arată procurorii în concluziile scrise.

Cine sunt inculpații din dosarul Ferma Băneasa.

Omul de afaceri israelian stabilit la Geneva, Benjamin Steinmetz, era considerat cel mai bogat evreu și unul dintre cei mai bogați oameni din lume, fiind prezent în topul Forbes mondial. În 2010 era pe locul 488 cu o avere estimată la 2 miliarde de dolari. Este unul dintre investitorii proiectului minier de la Roșia Montana.

Shimon Shevez este un fost ofiţer al armatei israeliene şi fost director de cabinet al premierului Yizhak Rabin, între 1992 şi 1995. A devenit apoi consultant politic. Este CEO al RSLB, o companie deţinută împreună cu Yuval Rabin, fiul fostului premier israelian şi cu omul de afaceri Gil Berger. În anii 2000, a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru corupţie în Israel, însă ulterior a fost achitat.

Tal Silberstein a fost consultant politic al foștilor premieri Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu, apoi al PDL și al fostului președinte al României Traian Băsescu.

Remus Truică a fost directorul de cabinet al fostului premier Năstase.

Moshe Agavi era reprezentantul în România al miliardarului Beny Steinmetz.

Steinmetz și Silberstein sunt anchetați și în Israel, ei fiind chiar arestați preventiv la un moment dat. Steinmetz este suspectat că ar fi și în spatele afacerii Black Cube privind hărțuirea fostei șefe a DNA, Laura Codruța Kovesi. Și în fine, Steinmetz și Silberstein sunt suspectați că au în continuare legături cu consultanții israelieni angajați de liderul PSD Liviu Dragnea.

Dosarul Ferma Băneasa vizează retrocedarea presupus ilegală a fermei regale de la Băneasa și a pădurii Fundu Sacului din Snagov către Paul Lambrino, bastardul regelui Carol al II-lea. Ulterior, Paul al României și-a vândut drepturile litigioase unei firme reprezentate de Remus Truică, dar care aparținea în realitate miliardarului israelian Beny Steinmetz. Prejudiciul din dosar se ridică la uriaşa sumă de 136 de milioane de dolari.

Foto: InquamPhotos / Octav Ganea