De ce a jucat Iohannis cartea naționalismului dur pe tema autonomiei Ținutului Secuiesc. Câteva posibile explicații

Președintele Klaus Iohannis a avut azi singura ieșire cu caracter puternic naționalist ca președinte. Un discurs de tip ”nu ne vindem țara”, de anii 90, din partea unui om politic care nu doar că a respins mereu naționalismul, dar a și fost deseori victima unor atacuri în această cheie din partea PSD. Cum se explică ieșirea lui Iohannis, altfel un monument de decență în ieșirile publice?

• ”În timp ce noi, eu, guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de această pandemie, PSD, marele PSD, se luptă în birourile secrete din Parlament, ca sa dea Ardealul Ungurilor. Jó napot, Ciolacu! Oare ce v-a promis liderul de la Budapesta, Viktor Orbán, în schimbul acestei înțelegeri?”, a spus Iohannis de la Cotroceni.

PSD se luptă să dea Ardealul ungurilor – asta n-am mai auzit-o de pe vremea lui Vadim Tudor. Oricâte prostii a făcut PSD, oricât de incorectă e agenda liderilor PSD, niciunul nu a îndrăznit vreodată să facă așa ceva. Până la proba contrarie, ce s-a întâmplat în Camera Deputaților e o probă de prostie politică, de indolență, de disfuncționalitate a celei mai importante instituții democratice. Dar nu dovada unei trădări de țară. Proba e că PSD s-a mobilizat rapid ca să pice proiectul în Senat.

Practic, în plină criză de sănătate și economică, Iohannis a făcut din țânțar (o neglijență în Camera Deputaților din cauza căreia proiectul a trecut tacit și merge la Senat) armăsar (a acuzat o presupusă înțelegere subterană între PSD și guvernul Viktor Orban), fără să prezinte vreo probă. A aruncat o acuzație neprobată, extrem de gravă, potrivit căreia liderul principalului partid parlamentar, PSD, are o înțelegere secretă cu Viktor Orban. Dacă era reală înțelegerea, ea trebuia expusă public, nu lăsat un mare semn de întrebare descalificant.

Toate datele ne indică faptul că poziționarea președintelui e o ieșire cu dublu scop electoral. În primul rând, creează o agendă paralelă cu realitatea și abate atenția de la problemele reale ale reacției autorităților față de pandemia de coronavirus. În al doilea rând, crește tensiunea în an electoral pe o temă facilă – naționalismul. E tema folosită de-a lungul timpului de toate partidele, PSD, PNL, PDL, PMP, și de care Klaus Iohannis s-a ferit în permanență. Și pe bună dreptate, pentru că demonii naționalismului în partea noastră de lume au făcut mereu victime. Victime reale, multe, comunități sfâșiate timp de secole, războaie devastatoare.

Desigur că la Cotroceni s-a strâns enorm de multă frustrare față de comportamentul UDMR și al guvernului Ungariei față de România. UDMR a susținut multă vreme PSD, a masacrat justiția cot la cot cu Dragnea, a promovat inițiative populiste și a adoptat încă de acum trei ani autonomia ca obiectiv politic principal.

Guvernul Viktor Orban, la rândul său, are de cinci ani o politică extrem de agasantă la adresa României. În încercarea de a se proiecta ca lider al maghiarilor de pretutindeni, Viktor Orban irită constant Bucureștiul cu investițiile masive din Transilvania, cu politica pro-rusă, piedicile puse în calea proiectului energetic BRUA, cu încercarea de a câștiga teren la Chișinău. Mai mult, doar ultimele săptămâni ne-au arătat un comportament la fel de iresponsabil la Budapesta, la limita provocării. Trei exemple: românii veniți din Vest și blocați zeci de ore la granițe, atacul ministrului de Externe Péter Szijjártó la adresa ambasadorului Marius Lazurca și împărțirea ostentativă de măști la Chișinău la nici 24 de ore după ce România anunțase un ajutor masiv pentru Republica Moldova.

Dar toate aceste probleme percepute de România în relația cu Ungaria trebuie rezolvate punctual. E Cotroceniul îngrijorat că cetățenii maghiari din România sunt tot mai atrași de Budapesta? Păi să înceapă ceea ce G4Media.ro cere de doi ani: un program masiv de investiții care să le facă viața mai bună cetățenilor români de etnie maghiară, uitați în enclava Har-Cov de trei decenii fără școli, fără drumuri, fără pic de atenție de la București.

Sunt supărate autoritățile române că guvernul maghiar zburdă prin Transilvania, unde investește la greu și controlează toată presa de limbă maghiară? Atunci să dubleze ajutoarele cu propria sa contribuție și să-i scoată din pauperitate pe cetățenii de acolo, maghiari și români deopotrivă. Să creeze un program de susținere a presei locale independente, în loc să arunce zeci de milioane pentru moguli. Să găsească profesorii de română ceruți de toate școlile din regiune – pe scurt, să îi trateze ca pe cetățeni români cu toate drepturile.

În locul unei strategii pe termen lung și a unor politici publice coerente, președintele Iohannis a ales să se rățoiască la ungurii care vor să ne fure Ardealul, cot la cot cu PSD-iștii. Așa, și unde să fugă cu el? Că tot aici, în UE și în NATO rămân.

Mai poate exista o explicație pentru poziționarea lui Iohannis: de sute de ori atacat de PSD pe tema etniei sale și a falselor legături ascunse cu Angela Merkel, probabil că Iohannis a găsit momentul în care a putut să întoarcă afrontul. Dar nu pentru asta l-au votat românii, nu pentru un altfel de PSD-ism, ci pentru că a promis ”România normală”.

Încă o dată, PSD nu e de scuzat. Ce au făcut PSD și președintele său, Marcel Ciolacu, care e și președintele Camerei Deputaților, va avea efecte simbolice pe termen lung. În istoria Parlamentului va rămâne pentru totdeauna mențiunea că un asemenea proiect a trecut de o cameră. Preocupat să promoveze proiecte populiste, care pun o presiune uriașă pe bugetul de stat, PSD a uitat să-și facă treaba. Și nu uităm nici relația reală de complicitate între Liviu Dragnea și Viktor Orban, cimentată de consilieri trimiși de la Budapesta în ajutorul fostului lider PSD pentru a-l ajuta la construirea narativului legat de Soros și presupusul stat paralel.

O parte importantă de vină o are și UDMR, care a adoptat oficial discursul radicalilor maghiar de câțiva ani, de când Kelemen Hunor a predat partidul la cheie lui Viktor Orban, rupând tradiția echilibrată a predecesorului său, Marko Bela. În 2018, UDMR a semnat împreună cu cele două partide maghiare radicale declarația privind obținerea autonomiei ca proiect politic, în ciuda Constituției României,. Să nu se mire ipocrit Kelemen Hunor că acum îi explodează în față tema autonomiei și nu știe cum s-o îngroape. Prin ceea ce a făcut el însuși a dezechilibrat relația cu majoritatea și, culmea, și-a marginalizat propriul electorat. Pentru că, prin susținerea proiectului autonomist, UDMR a blocat discuțiile despre descentralizare și regionalizare, de care cetățenii români de etnie maghiară au nevoie ca de aer, așa cum au și moldovenii, și oltenii, și bănățenii.

Sper să fie doar un episod singular în comportamentul președintelui Iohannis. Radicalizarea electoratului de-a lungul faliilor etnice ar fi o mare eroare, mai ales când o criză economică e iminentă. Combinația radicalism – criză economică e devastatoare pentru un stat necopt, cu instituții puțin rodate.