De ce accidentul aviatic din Azerbaidjan l-ar putea afecta grav pe Putin. Modelul președintelui Rusiei, Iuri Andropov, nu și-a revenit niciodată după o tragedie similară în urmă cu 41 de ani

Este cunoscut faptul că Vladimir Putin nu își cere niciodată scuze. Cu toate acestea, după doborârea accidentală a unui avion de pasageri al Azerbaidjan Airlines în ziua de Crăciun, a fost cât se poate de aproape de a face asta. Putin nu a recunoscut că de vină a fost o rachetă rusească, dar a recunoscut sâmbătă, într-o conversație telefonică cu omologul său azer Ilham Aliev, că „incidentul tragic a avut loc în spațiul aerian rusesc”. Sinceritatea sa neobișnuită reflectă modul în care poziția lui Putin, deși puternică, este fragilă și poate fi amenințată de crize neașteptate, scrie în Sunday Times analistul Mark Galeotti, expert în chestiuni rusești.

Orgoliul Kremlinului

La urma urmei, el părea să încheie anul într-o dispoziție optimistă. La conferința sa de presă anuală maraton de acum 1o zile, a fost încrezător, chiar încrezut, sugerând cu ironie un duel „high-tech” între noua rachetă rusă cu rază intermediară Oreșnik și cea mai bună apărare aeriană occidentală.

Pentru a încheia un an de incendieri și asasinate în Europa, în ziua de Crăciun, Moscova pare să fi folosit chiar și un petrolier din „flota sa fantomă” de combatere a sancțiunilor pentru a tăia cablurile electrice și de internet din Marea Baltică. A fost un act obraznic de sfidare.

Război subacvatic

Potrivit guvernului Finlandei, petrolierul Eagle S a tăiat cablul electric Estlink 2 care îl lega de Estonia – precum și mai multe cabluri de telecomunicații – târându-și ancora pe fundul mării. În consecință, nava a fost confiscată, iar nave finlandeze și estoniene patrulează acum pe traseul cablului Estlink 1 rămas în funcțiune.

Acesta este doar cel mai recent incident de acest fel. Luna trecută, nava Yi Peng 3, înregistrată în China, pare că a tăiat alte două cabluri de date. În octombrie 2023, o altă navă chineză, Newnew Polar Bear, a tăiat în mod similar gazoductul Balticconnector și alte două cabluri de date înainte de a naviga spre nordul Rusiei.

Deși până în prezent au fost efectuate de nave civile, agențiile de informații occidentale presupun că aceste acțiuni sunt coordonate de GRU, serviciile secrete militare ruse. În ciuda numelui său nevinovat, Gugi, Direcția principală pentru cercetări la mare adâncime a Ministerului Apărării, este specializată tocmai în astfel de operațiuni. Dacă este nevoie, are o gamă de mini-submarine și alte platforme capabile să ridice nivelul de acțiune al Rusiei dincolo de ancorele târâte.

Între timp, „nava de cercetare oceanografică” Yantar este utilizată pentru a cartografia aceste conducte și cabluri. Luna trecută, nava a fost escortată în afara apelor irlandeze, deoarece se pare că supraveghea telecomunicațiile transatlantice. Având în vedere că peste 95 % din traficul de internet din Regatul Unit se deplasează prin cabluri submarine, aceasta este o amenințare evidentă.

Conexiuni vulnerabile

Atunci când aceste conexiuni sunt întrerupte, există adesea soluții de rezervă și de remediere. Repararea Estlink 2 va dura luni de zile, dar rețeaua națională de energie electrică funcționează în continuare în mod normal. De asemenea, atunci când Yi Peng 3 a tăiat cablul de fibră optică care transporta o treime din traficul de internet din Lituania, acesta a putut fi redirecționat instantaneu.

Cu toate acestea, conductele de gaz sunt adesea o problemă diferită, iar dacă sunt tăiate suficiente cabluri de comunicații, atunci, după cum a spus un specialist din Marina Regală, „după un anumit punct, totul începe să încetinească și să se degradeze”, nu în ultimul rând capacitatea de reacție a sistemului financiar mondial. Aproape 8 trilioane de lire sterline în tranzacții financiare mondiale trec prin aceste cabluri în fiecare zi.

Acesta este scopul: să încetinească și să se degradeze. Un atac masiv și catastrofal asupra unei țări europene riscă un răspuns serios și o înăsprire a coloanei vertebrale colective. Folosirea ca armă a unei serii de neplăceri și stânjeneli, care evidențiază, de asemenea, cât de mult s-ar putea înrăutăți lucrurile dacă Moscova ar dori acest lucru, este esențială pentru strategia rusă de a încerca să submineze sprijinul continuu pentru Ucraina. Putin pare să fi simțit că se află într-o poziție suficient de puternică pentru a-și putea intensifica campania, deși cazul Eagle S a fost rapid eclipsat de zborul 8243 al Azerbaijan Airlines.

Tragedie în aer

Avionul de linie efectua un zbor regulat de la Baku la Groznîi, Cecenia, în sudul Rusiei, când se pare că a fost lovit de o rachetă antiaeriană. A încercat să ajungă la aeroportul Aktau din Kazahstan, dar s-a prăbușit în timpul apropierii. Doar 29 din cei 67 de pasageri și membri ai echipajului aflați la bord au supraviețuit.

John Kirby, purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al Statelor Unite, a declarat vineri că „primele indicii” indică posibilitatea ca avionul să fi fost doborât de sistemele rusești de apărare aeriană, deși autoritățile ruse au insistat inițial că aeronava a lovit un stol de păsări în ceața densă din Groznîi.

Ucraina a lansat atacuri cu drone asupra orașului Groznîi, iar sistemele de război electronic utilizate pentru a încerca să le bruieze ar fi putut, de asemenea, să împiedice artileriștii să înregistreze faptul că era vorba de un avion civil.

Nimeni nu a crezut cu adevărat explicația „loviturii de pasăre”, nu în ultimul rând având în vedere imaginile cu avariile provocate de șrapnel.

Aliev a anulat imediat o vizită planificată la Sankt Petersburg și atât Azerbaidjanul, cât și Kazahstanul au suspendat zborurile către Rusia. Potențialele consecințe politice au depășit cu mult acest aspect.

Azerbaidjanul este un partener crucial în „spălarea” gazului rusesc, cumpărând lunar gaze în valoare de peste 30 de milioane de lire sterline pentru a le reexporta în Europa ca fiind ale sale. Este, de asemenea, aliat al Turciei, despre care Putin speră că îl va ajuta să își păstreze bazele din Siria. Kazahstanul este, de asemenea, una dintre țările cele mai implicate în importul de bunuri care fac obiectul sancțiunilor și în reexportarea lor discretă către Rusia.

O poziție fragilă

Este posibil ca Putin să fi fost informat de o paralelă istorică. În noiembrie 1982, fostul șef al KGB Iuri Andropov – pe care Putin îl consideră un model de urmat – a preluat funcția de secretar general al Partidului Comunist al URSS în speranța de a reduce nivelul ruinător al cheltuielilor pentru apărare și de a negocia o ieșire dintr-un război imposibil de câștigat în Afganistan.

Eforturile sale au fost zadarnice atunci când, în septembrie 1983, zborul 007 al Korean Air a fost doborât după ce s-a abătut accidental în spațiul aerian sovietic, ucigând toți cei 269 de oameni aflați la bord. A fost mai degrabă o gafă tragică decât o crimă deliberată, însă atacul și refuzul Kremlinului de a-și accepta vinovăția au umbrit nu numai restul scurtei perioade la putere a lui Andropov, ci și pe cea a succesorilor săi.

Poate că Putin crede că își poate păcăli propriul popor, dar colegii puternici precum Aliev sunt o altă problemă. În loc de obstrucționarea și sfidarea obișnuită, Kremlinul acționează cu o franchețe fără precedent și ar putea, de asemenea, să ofere despăgubiri victimelor, o nouă recunoaștere implicită a vinovăției.

Acest lucru nu poate fi ușor pentru el, dar a fost un răspuns pragmatic la realitățile politice ale momentului. Rămâne de văzut dacă încrederea sa anterioară a fost zdruncinată mai profund de această răsturnare de situație. Unul dintre colaboratorii lui Andropov a recunoscut că șeful său a regretat mai târziu că nu și-a cerut scuze pentru KAL 007 și că a folosit acest lucru „ca punct de plecare pentru a încerca să redefinească relațiile cu Occidentul”. Este prea mult să sperăm că Putin va încerca o resetare similară.