De ce alegerea Venezuelei în Consiliul pentru Drepturile Omului afectează și mai mult credibilitatea ONU?

Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) a fost criticată vehement după ce a votat ca Venezuela, una dintre cele mai opresive țări din lume, să facă parte din Consiliul pentru Drepturile Omului (UNHRC), un organism interguvernamental alcătuit din 47 de state responsabile pentru promovarea și protecția tuturor drepturilor omului de pe glob. Regimul lui Nicolas Maduro, care nu mai este recunoscut ca legitim de peste 50 de țări, în frunte cu Statele Unite, va face parte din UNHRC pentru perioada 2020-2022.

„Consiliul pentru Drepturile Omului este cel mai mare eșec al Națiunilor Unite,” a scris foasta ambasadoare americană la formul mondial, Nikki Haley, în timp ce Freedom House a afirmat că decizia Adunării Generale „răsplătește încălcări flagrante ale drepturilor omului și legitimează abuzurile de putere.” Criticii afirmă că acceptarea Venezuelei în UNHRC se adaugă la un lung șir de scandaluri în care au fost implicate în ultimii ani diferite agenții din cadrul organizației mondiale.

UNHRC a fost înființat de Adunarea Generală a ONU la 15 martie 2006 pentru a înlocui Comisia ONU pentru Drepturile Omului, care a fost puternic criticată pentru că a permis unor țări acuzate de încalcarea drepturilor omului să fie membre ale sale. Potrivit descrierii făcute pe pagina sa de internet, Consiliul „are capacitatea de a discuta toate problemele și situațiile tematice privind drepturile omului care necesită atenția să pe tot parcursul anului.” UNHRC este însa acuzat constant de Statele Unite, Uniunea Europeană sau Canada de faptul că își concentrează activitatea în mod disproporționat pe conflictul dintre israelieni și palestinieni și ca are o atitudine critică la adresa Israelului (prin contrast, de la înființarea sa, UNHRC nu a discutat deloc situația din Tibet, Darfur sau Coreea de Nord).

Conform distribuției geografice stabilite, Consiliul include 13 state africane și 13 din regiunea Asia Pacific, șase țări din Europa de Est, opt din America Latină și Caraibe și șapte din Europa occidentală și alte state. Din aceasta cauza, criticii susțin că Consiliul este controlat de unele țări din Orientul Mijlociu și Africa care sunt susținute de China, Rusia și Cuba.

UNHRC se întrunește la sediul ONU de la Geneva (Elveția).

La 17 octombrie 2019, Venezuela a câștigat unul dintre cele două mandate puse în joc la Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU care fuseseră rezervate pentru America Latină și regiunea Caraibe (alte 12 mandate au fost scoase la bătaie pentru celelalte regiuni). Brazilia a fost cealaltă țară câștigătoare .

Inițial, Venezuela și Brazilia au fost singurele care și-au depus candidaturile. Pe 3 octombrie însa, Costă Rică a anunțat că va concura pentru unul dintre mandate, oferind o alternativă democratică la candidatura Venezuelei, care a fost criticată vehement de diferite grupuri și organizații ale societății civile din cauza încalcarilor flagrante ale drepturilor omului de către regimul lui Nicolas Maduro. Venezuela a obținut 105 voturi, față de doar 96 pentru Costa Rică (Brazilia a strans 153 de voturi). Mandatul de trei ani al Venezuelei la UNHRC va începe în luna ianuarie a anului viitor.

Înainte de votul secret din cadrul Adunării Generale, fosta ambasadoare americană la ONU în perioada 2017-2019, Nikki Haley, a scris într-un material de opinie publicat de Miami Herald că „Venezuela este un regim represiv și nu are dreptul de a adera la Consiliul pentru Drepturile Omului,” despre care a afirmat că „este cel mai mare eșec al Națiunilor Unite. În loc să protejeze drepturile omului, a protejat mult timp tiranii, dictatorii și oamenii puternici care îi abuzează. Acesta este motivul pentru care Statele Unite s-au retras din UNHRC anul trecut.”

Haley, care este o voce extrem de influentă pe scenă internațională și, susțin unele voci, își pregătește o posibilă candidatura la președinția Statelor Unite, a criticat prezența în UNHRC, ca membre cu drepturi depline, a altor state opresive, precum China, Arabia Saudită și Cuba, înainte de a afirma că „regimul Maduro din Venezuela este printre cei mai mari violatori ai drepturilor omului din lume. A zdrobit mass-media și legislatura independentă. Încarcerează și torturează mii de adversari politici.”

Ambasadoarea Haley a cerut statelor să susțină Costa Rică, afirmând că, în caz contrar, Consiliul pentru Drepturile Omului „va continuă să își bată joc de drepturile omului.” Ea a descris regimul lui Maduro ca „un narco-stat, criminal, socialist,” iar Venezuela ca „ultima țară care ar avrea dreptul să fie membră într-un consiliu ce ar trebui să protejeze drepturile omului.” Nikki a acuzat „regulile corupte de aderare la UNHRC”, „o cloaca de ipocrizie și corupție,” de posibilul succes al Venezuelei.

Opinia lui Haley a fost susținută de cea a organizației Freedom House, care a afirmat dupa vot că „suntem profund dezamăgiți de votul Adunării Generale de a aproba Venezuela ca membru al Consiliului pentru Drepturile Omului – o decizie care răsplătește încălcările fragrante ale drepturilor omului și legitimează abuzurile de putere.” Deborah Ullmer, directorul organizatiei pentru programele pentru America Latină și Caraibe, a declarat: „Calitatea de membru al Consiliului este destinată țărilor care respectă cele mai înalte standarde în domeniul promovării și protecției drepturilor omului. Venezuela nu îndeplinește în mod clar această cerință. Prezența acesteia va submina integritatea consiliului și va împiedica eforturile atât pentru a atenua suferința în Venezuela, cât și de a trage la răspundere regimul Maduro și celelalte guverne abuzive de pe glob pentru acțiunile lor. Membrii Consiliului trebuie să împiedice Venezuela să-și folosească noul mandat pentru a sabota misiunea internațională care va investiga abuzurile ale drepturilor omului în țară.”

La rândul sau, organizația non-guvernamentală UN Watch a cerut înlaturarea Venezuelei din Consiliul pentru Drepturile Omului, lansând o petiție în acest sens, iar Washington Examiner a scris că, prin decizia sa, „Organizația Națiunilor Unite și-a bătut un alt cui în sicriul credibilității.”

„Victoria lui Maduro dovedește că Națiunile Unite sunt fundamental stricate,” a scris publicația conservatoare, adăugând că „America ar trebui să continue să rețină finanțarea până când organizația este de acord să se repare printr-o reformă serioasă și sistemică.”

Un regim opresiv

În luna iulie a acestui an, un raport al ONU a acuzat regimul lui Maduro de abuzuri, între care execuții extrajudiciare, detenție arbitrară, maltratarea și torturarea criticilor regimului, precum și încălcarea „obligațiilor statului de a asigura drepturile la alimente și sănătate” pentru proprii cetățeni. Documentul a precizat că cel puțin 6.856 venezueleni au fost uciși în confruntările cu forțele statului de la începutul anului 2018. Aproape 800 de persoane se aflau în detenție arbitrară în mai 2019.

Anul trecut, într-un interviu pentru G4Media.ro, un cunoscut blogger și dizident venezuelean, Daniel Duquenal, a criticat în termeni duri regimul lui Maduro, despre care a susţinut că este o dictatură narco-militară coruptă, „care a provocat un dezastru umanitar în ţara sud-americană,” unde statul la coadă şi căutarea de mâncare în gunoaie au devenit imagini obişnuite.

Duquenal a afirmat că situaţia din Venezuela este dramatică. Foametea generală a ucis numeroşi copii, a făcut că boli considerate eradicate – malaria, difteria, tuberculoză – să reapară şi a provocat plecarea din ţară a sute de mii de venezueleni (se estimează că 5.000 de persoane fug zilnic din Venezuela).

Lipsa de mâncare, de medicamente şi produsele de bază, precum şi serviciile precare afectează majoritatea populaţiei. Bande înarmate fac legea pe străzi, poliţia este acuzată de asasinate, militarii dezertează din cauza condiţiilor grele, iar grupuri de gherilă controlează multe dintre frontierele ţării. Exodul populaţiei a afectat şcolile, spitalele şi companiile de utilităţi, căci profesori, doctori, asistente şi ingineri au părăsit în număr mare ţara.

Inflaţia uriaşă – în prezent cea mai ridicată din lume – face ca salariul minim pe economie să fie de doar 3 dolari pe lună, o cifră şocantă pentru o ţară ce deţine printre cele mai mari rezerve de petrol din lume. Potrivit Fondului Monetar Internaţional, inflaţia urma sa atinga 13.000% în 2018, afectând nivelul de trăi a milioane de oameni. Moneda locală (bolivarul) este în cădere liberă, iar un dolar american poate fi cumpărat cu 700.000 de bolivari pe străzile din Venezuela. Rafinăriile de petrol nu au piese de schimb, angajaţii nu sunt plătiţi la timp şi demisionează în masă, iar producţia este în scădere. Creditorii externi confiscă bunurile din străinătate ale Venezuelei.

Între timp, președenția lui Maduro a fost contestată de liderul opoziției și preşedinte al Parlamentului venezuelean, Juan Guaido, care s-a autoproclamat „președinte în exercițiu.” El a fost recunoscut ca lider legitim al Venezuelei de către Statele Unite și alte peste 50 de țări. Mai multe tentative ale opoziției de a-l înlatura de la putere pe Maduro au eșuat însa, iar armata, care e jucătorul principal în criza din Venezuela, continuă să susțină regimul socialist.

Scandaluri pe bandă rulantă

Acceptarea Venezuelei în Consiliul pentru Drepturile Omului nu este de departe singurul scandal care a afectat Organizația Națiunilor Unite în ultima perioada. În luna iulie, G4Media.ro a scris că anchetatorii Organizației Națiunilor Unite investighează acuzații de abuzuri la agenția ONU pentru palestinieni, după ce un raport intern confidențial realizat de către Departamentul de etică al agenției a descris numeroase cazuri de gestionare defectuoasă și abuzuri de autoritate la cele mai înalte niveluri ale instituției.

Unul dintre cei vizați de raport este chiar comisarul general al Agenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite de Ajutorare şi Lucrări pentru Refugiaţii Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA), elvețianul Pierre Krahenbuhl, acuzat de relații nepotrivite cu o subordonată. Documentul, obținut de agenția de presă AFP, preciza că acuzațiile includ oficiali UNRWA de rang înalt care au fost implicați în „abateri sexuale, nepotism, represalii, discriminare și alte abuzuri de autoritate, pentru câștig personal, pentru a suprima disidența legitimă și pentru a-și îndeplini în alt mod obiectivele personale.”

De asemenea, șeful din acel moment al agenției de mediu a Națiunilor Unite și principalii săi colaboratori au fost acuzați anul trecut că au cheltuit milioane de dolari în călătorii inutile, plătite din bugetul organizației mondiale, potrivit unui raport de audit. Documentul susținea că norvegianul Erik Solhem nu acorda o mare atenție problemelor de mediu, reglementărilor și bugetului instituției.

Conform datelor, Solheim a cheltuit 488.519 de dolari pe călătorii efectuate în perioada mai 2016 – martie 2018. În plus, el a petrecut în călătorii 529 de zile din cele 22 de luni ale sale ca șef al UN Environment (UNEP), rata zilelor de absență de la birou ajungând la 79%.

La nivelul UN Environment – principala agenție mondială de mediu care se ocupă de probleme ecologice și de sustenabilitate -, angajații au cheltuit în doar doi ani 58 de milioane de dolari pe călătorii, cele mai multe cu avionul la clasa business.

Auditul a fost efectuat de către Office of Internal Oversight Services (OIOS). Anchetatorii au descoperit, de asemenea, că în timp ce toți angajațîi ONU trebuie să finalizeze „rapoarte de misiune” în termen de două săptămâni de la efectuarea unei călătorii în interes de serviciu, documentele respective nu fuseseră completate de personalul UN Environment. Atunci când investigatorii au cerut rapoartele pentru 596 călătorii efectuate de 32 de manageri și angajați, ei au constatat că 210 de rapoarte de misiune nu fuseseră deloc depuse, în timp ce aproximativ 200 au fost finalizate numai după ce OIOS le solicitase în mod expres.

Surse: AP, Washington Examiner, Miami Herald, UN Watch

Foto: Nicolas Maduro, Facebook