De ce alegerile parlamentare de duminică, din Polonia, prezintă un interes mai mare decât de obicei

Alegerile din Polonia din 15 octombrie ar putea oferi partidului naţionalist de guvernământ Lege şi Justiţie (PiS) un al treilea mandat fără precedent sau ar putea oferi opoziţiei de lungă durată şansa de a inversa ceea ce criticii descriu ca fiind opt ani de regres democratic, relatează ziarul britanic The Guardian (de stânga), citat de News.ro.

O altă posibilitate este ca alegerile să se încheie cu un rezultat incert, niciunul dintre partide nereuşind să formeze o coaliţie. Orice s-ar întâmpla, politica poloneză va rămâne profund polarizată după un scrutin care – pe fondul războiului din Ucraina şi al unei dispute acerbe cu UE – prezintă un interes mai mare decât de obicei în străinătate.

CARE ESTE POVESTEA ŞI DE CE ESTE AŞA DE IMPORTANTĂ?

Ales pentru prima dată în 2015, PiS, partid de dreapta, populist şi conservator din punct de vedere social, este acuzat pe scară largă de politizarea sistemului judiciar, de transformarea mass-media publice în portavoce a partidului, de utilizarea activelor statului pentru a-şi extinde controlul asupra puterii şi de încurajarea homofobiei.

Partidul susţine că încearcă să facă instanţele poloneze mai eficiente şi economia mai echitabilă, precum şi să apere caracterul catolic al ţării de presiunile liberale occidentale. Criticii spun că o nouă victorie a PiS ar îndepărta şi mai mult Polonia de standardele democratice.

Principalul bloc de opoziţie – Platforma Civică (PO), de centru-dreapta, condusă de fostul preşedinte al Consiliului European Donald Tusk – a promis să anuleze modificările aduse de PiS sistemului judiciar şi mass-media, pentru a asigura independenţa şi conformitatea constituţională a acestora.

O victorie a PO ar deschide, de asemenea, calea pentru ca Polonia să îşi îmbunătăţească relaţiile cu Germania, care au devenit din ce în ce mai tensionate, deoarece guvernul condus de PiS a persistat în a provoca tensiuni mărunte cu Berlinul, în principal pentru a atrage baza sa naţionalistă.

Aliaţii occidentali urmăresc îndeaproape scrutinul, deoarece orice paralizie politică după vot – posibilă dacă nu apare o majoritate clară – ar putea ridica îngrijorări cu privire la continuarea rolului major al Poloniei în sprijinirea vecinului său estic, Ucraina, în războiul cu Rusia.

Bruxelles-ul şi alte capitale ale UE privesc, de asemenea, cu interes: la fel ca Ungaria, Polonia este angajată într-o dispută prelungită şi din ce în ce mai tensionată cu blocul comunitar pe tema statului de drept, iar o schimbare de guvern ar anunţa relaţii mai armonioase.

Una dintre cele mai urgente sarcini ale noului guvern va fi să convingă Bruxelles-ul că situaţia democratică s-a îmbunătăţit suficient de mult – după recentele modificări propuse la sistemul judiciar – pentru a debloca miliarde de euro din fondurile de redresare şi de coeziune post-Covid.

CINE SUNT ACTORII CHEIE ŞI CE ÎŞI DORESC ACEŞTIA?

Condus din culise de Jarosław Kaczyński, prim-ministru al Poloniei între 2006 şi 2007, PiS urmăreşte să ia mai multe măsuri pentru a insufla valorile sale conservatoare în viaţa publică, inclusiv prin programe şcolare obligatorii.

Kaczyński a promis, de asemenea, că „de data aceasta, nimeni va mai opri” partidul să pună în aplicare schimbări în justiţie, având în vedere planurile de a restrânge şi mai mult puterile judecătorilor şi capacitatea Curţii Supreme de a revizui programul şi acţiunile guvernului.

Pe fondul unei inflaţii de două cifre şi al creşterii costurilor energiei, partidul speră să îşi galvanizeze electoratul, în principal cel mai în vârstă şi mai sărac din mediul rural sau din oraşele mici, prin creşterea programului de subvenţii pentru copii cu 60%, prin indexarea pensiilor şi prin reducerea preţurilor la benzină.

De asemenea, PiS luptă din greu pe frontul anti-imigraţie, organizând în paralel cu alegerile un referendum cu patru întrebări importante, în special cu privire la presupusa „admitere a mii de imigranţi ilegali din Orientul Mijlociu şi Africa” impusă de UE.

PO, care susţine că întrebările sunt xenofobe şi că procesul nu este valid, curtează voturile femeilor promiţând să permită avortul – supus unei interdicţii aproape totale sub PiS – până la 12 săptămâni şi declarând întreruperea de sarcină, fertilizarea in vitro şi contracepţia ca drepturi fundamentale.

În plus, PO a declarat că îşi propune să permită parteneriatele civile pentru cuplurile de acelaşi sex, favorizate de aproape două treimi dintre alegătorii polonezi, şi să extindă definiţia violului. De asemenea, PO încearcă să profite de un scandal recent de corupţie privind vânzarea de vize pentru zona Schengen.

CUM FUNCŢIONEAZĂ SISTEMUL ELECTORAL?

Polonia aplică un sistem de vot proporţional pe liste de partid pentru alegerile pentru Sejm, camera inferioară a parlamentului, care are 460 de locuri. Partidele câştigă locuri în funcţie de numărul total de voturi pentru candidaţii lor într-o circumscripţie electorală, iar apoi alocă locurile candidaţilor care au obţinut cele mai bune rezultate.

Cel puţin 35 % dintre candidaţii de pe listele partidelor trebuie să fie femei, iar alţi 35 % bărbaţi.

Partidele individuale trebuie să obţină cel puţin 5% din voturile naţionale pentru a obţine un loc în parlament, iar coaliţiile trebuie să obţină cel puţin 8%.

CINE ESTE FAVORIT?

După o campanie virulentă, temperamentală, plină de atacuri adesea grosolane la adresa opoziţiei în general şi a unui Tusk presupus „nepolonez” în special, majoritatea sondajelor arată că PiS şi aliaţii săi, Polonia Suverană şi Republicanii, au un avans de aproximativ 36%.

Cu toate acestea, avansul lor s-a micşorat comparativ cu momentul în care PiS a atins un maxim de 43,6% din voturi în alegerile din 2019. Dacă partidul, în cazul în care termină pe primul loc, poate într-adevăr să formeze un guvern funcţional depinde de mai mulţi factori, dar în special de performanţa partidelor mai mici.

PiS ar putea primi un impuls semnificativ dacă unul sau mai mulţi dintre rivalii săi mai mici – inclusiv Centristul, agrarienii de la A Treia Cale, Confederaţia de extremă dreapta şi Noua Stângă – nu reuşesc să depăşească pragul pentru a obţine locuri în parlament.

Într-o altă alternativă, aşa cum au sugerat unele sondaje, PiS ar putea termina în frunte, dar cu o marjă foarte mică, iar PO – în prezent cu aproximativ 30% – şi Noua Stângă sau A Treia Cale ar putea avea rezultate atât de bune, încât opoziţia să obţină prima şansă de a forma o coaliţie majoritară.

Confederaţia, liberală din punct de vedere economic şi conservatoare din punct de vedere politic, care este deosebit de populară în rândul tinerilor, ar putea fi un eventual factor de decizie. În timpul verii, a fost cotată cu până la 14% în sondaje, deşi acum a scăzut la aproximativ 9%.

În timp ce analiştii cred că PiS va încerca să-i convingă pe parlamentarii Confederaţiei să îşi schimbe tabăra politică după vot, liderii partidului libertarian au declarat că nu vor intra într-o coaliţie – ceea ce înseamnă că, în cazul unui rezultat bun, niciunul dintre partidele principale nu va putea forma o majoritate.

sursa: News.ro