De ce apare fenomenul de eutrofizare în apele costiere românești – explicațiile cercetătorilor Tatiana Begun și Dan Vasiliu, de la GeoEcoMar
În timpul vacanțelor petrecute pe litoral, mulți dintre noi am fost martorii prezenței în cantități excesive pe țărm a algelor moarte, în putrefacție, dar și a peștilor morți ce plutesc în apele de mică adâncime. Aceste fenomene nedorite pot fi efectele unui proces de origine naturală – în special în cazul lacurilor cu apă dulce -, dar, în majoritatea cazurilor semnalate în zona costieră a Mării Negre, ele sunt cauzate de intervenția umană asupra naturii.
Ambele situații descrise mai sus aparțin fenomenului de EUTROFIZARE. Deși nu este complet necunoscut publicului larg, datorită numeroaselor articole pe acest subiect care apar an de an în mass media, puțini știu ce înseamnă eutrofizarea, care sunt cauzele și care sunt consecințele acesteia. Însăși etimologia acestui termen oferă informații primare despre ce reprezintă el – eutrophos în limba greacă, înseamnă bine hrănit, dezvoltat. Astfel, fenomenul poate fi definit ca îmbogățirea excesivă a unui corp de apă cu materie organică și nutrienți (azot, fosfor și siliciu), elemente care sunt necesare dezvoltării organismelor. Deși în aparență lucrurile sună bine, în realitate, îmbogățirea excesivă a corpurilor de apă cu nutrienți determină schimbări în structura, funcționalitatea și stabilitatea ecosistemelor acvatice.
Apele costiere românești sunt supuse unei presiuni antropice ridicate. Pe lângă aportul de nutrienți și materie organică adus de Dunăre, echilibrul ecosistemului este perturbat și de activitățile industriale, agricole și urbane din zonă. Îmbogățirea în exces a acestor ape duce la dezvoltarea necontrolată a unor specii de alge unicelulare (fitoplancton). Apar, în consecință, foarte frecvente înfloririle algale mono specifice, ce reduc transparența apei, având efecte negative asupra populațiilor bentale (pești care trăiesc pe fundul apelor).
Până la sfârșitul anilor 1950, înfloririle algale din zona litoralului românesc erau evenimente sporadice, ce aveau loc de regulă în zona gurilor Dunării. Dezvoltarea rapidă din perioada 1970 – 1990 a industriei și agriculturii în bazinul hidrografic al Dunării a făcut ca aceste înfloriri algale să apară frecvent și intens, mai ales în perioada 1980 – 2000. Evident, consecințele asupra ecosistemului costier au fost dezastruoase. Faptul că aceste înfloriri algale sunt produse, în general, de o singură specie de fitoplancton determină modificarea culorii apei la suprafață, în funcție de specia dominantă. În multe din aceste cazuri, a fost observată o înroşire a apei, produsă de o specie unicelulară de talie mică, numită Prorocentrum cordatum.
O consecință mult mai gravă a acestor înfloriri algale o reprezintă însă reducerea dramatică a concentrației de oxigen dizolvat în apă, uneori până la zero (așa numita hipoxie). După perioada de maximă dezvoltare a algelor unicelulare, acestea mor și se descompun.
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:
Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului G4Media
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Bun articol, dar păcat că se întrerupe unde era mai important, și anume la mortalitatea în masă peștilor și a altor specii din cauza hipoxiei provocate de alge. Recomand să mergeți pe linkul de la final, articolul complet are mai multe fotografii și e foarte interesant.
Intr-adevar , bun articol.
Acum 25-35 ani apa Marii Negre era mult , mult mai curata.
In fiecare zi se vedeau delfini in mare
In ultimii ani , marea este tot mai poluata
In 2019 am fost la Venus.
Hotel excelent.
In jurul hotelului si in statiune , un jeg generalizat : gunoaie arucate , dezordine , manele , parca erai intr-o alta lume.
In mare , apa era calda , unsuroasa !? si se simtea un miros ciudat , incat aveai o reticenta justificata sa faci baie.
Si mai am o nelamurire.
De ce 60-80 km mai la sud acest fenomen este mult diminuat ?
Am eu o intrebare mai buna: de ce Bulgaria a rezolvat problema algelor si a eroziunii plajei de vreo 10-15 ani, daca nu mai mult? E cumva alta mare la ei?
Nu, dragul meu, acolo traiesc alti oameni, cu alte obiceiuri, cu alt bun simt, cu alti „sapte ani de-acasa….” !
Geo, daca citeai articolul aflai ca Dunarea se varsa in Marea Neagra prin Romania nu prin Bulgaria si ca efectul cel mai substantial il produce Dunarea – in ceea ce priveste acest fenomen.
Fata de acum 30-40 de ani, chiar deversarile industriale sau menajere (organice) in mare sunt totusi diminuate. Dar fenomenul este de cand lumea…
Inca de cand functiona uzina de ingrasaminte chimice de la Navodari, de fiecare data cand „infloreau” algele rosii, lumea intra in panica ca s-a imprastiat cenusa de pirita in mare; si trebuiau sa vina specialistii sa explice fenomenul; normal, omul nu credea explicatia primita, findca era si oficiala, desi daca ar fi fost cenusa, in asemenea cantitate apa ar fi fost otravita pentru multa vreme.
Nu-i mai putin adevarat ca turistul romanesc lucreaza cu sarg la poluarea cu diverse materiale, pungi, peturi, ambalaje si alte mizerii care nu se descompun, insa astea nu contribuie la acest efect.
Plus, din cate am inteles, desi este interzis, mai sunt hoteluri care deverseaza dejectiile in mare… ca pe vremea …
De cativa ani eu observ numarul delfinilor in crestere, ceea ce inseamna ca se reface si populatia de pesti, semn ca totusi, situatia se indreapta incet spre bine.
Deschide Google Earth si priveste configuratia coastei. Vei întelege de ce nu se manifesta eroziunea la Balcic, Albena, etc. Restul e poveste: am fost vara asta la Albena, am „admirat” ceva mormane de alge pe plaja.
Un articol fantastic, în sensul că nu are absolut nicio legătură cu realitatea vizibilă din satelit: Observați, vă rog, pe google maps, la coordonatele 44.020135 de grade latitudine N și 28.659977 de grade longitudine E, o conductă din care se scurge vârtos un lichid, direct în mare. Dacă aveți curiozitatea să vizitați locul, veți fi izbiți de un miros pătrunzător și pestilențial, greu de descris în cuvinte. Asemenea conducte se găsesc, mai mult sau mai puțin expuse în toate stațiunile litorale și în toate așezările de lângă lacurile interioare. Chiar deunăzi am mai adulmecat și zărit una despre existența căreia nu știam, în dreptul parcului Rotterdam din Constanța. Și nu de ieri, de alaltăieri există asemenea soluții tehnice, ci de pe vremea tovarășului Nicolae Ceaușescu, cel care nu a considerat necesar să investească în stații de epurare a apei, cum nu a văzut nici utilitatea achiziționării de filtre pentru industriile poluante, din care amintesc doar Azomureș, Oltchim, Policolor și Metav. Ba chiar a mers mai departe și a cumpărat cărbune radioactiv din Polonia, l-a ars, iar cenușa a depozitat-o în aer liber lângă Deva. Acestă viziune a fost preluată de mai micii sau mai marii constructori care activează în prezent. Cei mici lasă mormane de moloz pe câmpuri sau pe marginea drumurilor, iar cei mari și-au tras canalizările de la palate direct în apele învecinate – vizitați lacurile de lângă capitală când au nivelul scăzut și le veți putea admira țevile în toată splendoarea lor.
Vecinii noștri bulgari au avut o abordare diferită în privința dejecțiilor și au preferat să nu le verse direct în mare încă de pe vremea de tristă amintire. Deși tot săraci și corupți, ei continuă să investească în acest domeniu și sunt înaintea noastră, cum sunt și cu construcția de autostrăzi, industria, turismul și în alte domenii, la care i-am putea depăși cu ușurință dacă n-am fi frânați de mentalitate.
Un alt aspect științifico-fantastic pe care îl putem remarca în acest articol, noi cei care am mai trecut pe la școală, este învinovățirea Dunării pentru înfloririle algale marine din prezent, deși Delta suferă de un imens deficit de aluviuni, de când au fost construite hidrocentralele din amonte, hăt în urmă cu câteva zeci de ani.
În concluzie, îmi permit să speculez că autorii acestui articol și-au obținut titlurile de doctori în științe fie prin corespondență cu vreo universitate obscură din Găgăuzia, fie la noi în țară, sub conducerea unor formatori de calibrul profesorului Gabriel Oprea. În orice caz, am convingerea că toate donațiile în contul pseudo-institutului lor de cercetare sunt bani complet risipiți.