De ce au apărat avioanele SUA Israelul, nu și Ucraina?

Analiză The Atlantic, preluată de Rador Radio România:

Pe 13 aprilie Republica Islamică a Iranului a lansat rachete și drone împotriva Israelului. Tot pe 13 aprilie, dar de altfel și pe 12, 14 și 15 aprilie, Federația Rusă a lansat rachete și drone împotriva Ucrainei – inclusiv arme proiectate în Iran. Puține din armele lansate de Iran și-au atins ținta. În schimb avioane americane și europene, alături de cele israeliene și iordaniene, au doborât respectivele drone și rachete.

Din contră, unele arme lansate de Rusia și-au atins și distrus ținta. Ucraina, acționând de una singură și în plină penurie de muniție defensivă – mulțumită conducerii republicane a Camerei Reprezentanților a SUA -, nu a fost capabilă să doboare toate dronele și rachetele. Pe 12 aprilie loviturile Rusiei au avariat grav o centrală electrică din Dnipropetrovsk. Pe 13 aprilie o ucraineancă de 61 de ani și un ucrainean de 68 de ani au fost omorâți la Harkov de o lovitură a Rusiei. Pe 14 aprilie un bombardament aerian al Rusiei a lovit un bloc de apartamente din Oceretine, omorând un om și rănind doi. Pe 15 aprilie o rachetă ghidată a Rusiei a lovit o școală din regiunea Harkov, omorând încă doi oameni, cel puțin.

De unde reacțiile atât de diferite? De ce avioanele americane și europene s-au ridicat de la sol pentru a ajuta Israelul, dar nu și Ucraina? De ce nu are Ucraina materiale suficiente pentru a se putea apăra? O diferență e explicată de balanța puterii nucleare. Rusia deține arme nucleare și propagandiștii ei amenință periodic cu folosirea lor. Fapt care a făcut ca SUA și Europa să fie reticente să apară pe cerul Ucrainei. Și Israelul deține arme nucleare, însă acest fapt influențează calculul în alt mod: înseamnă că SUA, Europa și chiar și unele state arabe sunt dornice să se asigure că Israelul nu va ajunge să fie provocat atât de rău încât să le folosească ori să utilizeze arme convenționale periculoase peste medie împotriva Iranului.

O a doua diferență între cele două conflicte e aceea că Partidul Republican (GOP) se opune cu înverșunare propagandei Republicii Islamice. Liderii republicani nu au nici urmă de simpatie pentru clerul șiit, nu îi preiau ideile, nu pledează pentru conciliatorism atunci când acesta formulează acuzații scandaloase referitor la alte țări.

Din contră, o mare parte a GOP, inclusiv candidatul lui la președinție, chiar nutrește o simpatie pentru dictatura rusă, îi preia ideile și încearcă să impună conciliatorismul în relațiile cu Rusia atunci când ea invadează și ocupă alte țări. Din cauza absenței solidarității bipartite în chestiunea Ucrainei, conducerea GOP din Congres a împiedicat administrația Biden să-i trimită Ucrainei până și armament și muniție defensive. Administrația pare să se simtă restricționată și incapabilă să-i asigure Ucrainei ajutorul spontan pe care tocmai i l-a oferit Israelului.

Simpatia fățișă pentru obiectivele de război ale Moscovei rareori se manifestă la lumină. Unii lideri GOP au preferat în schimb în ultimele câteva luni să argumenteze că Ucraina ar trebui să „treacă la un război defensiv”, să renunțe la orice speranță că-și va mai recupera teritoriile ocupate sau, în caz contrar, să abandoneze lupta cu totul. Senatorul J. D. Vance din Ohio abia a prezentat fix acest argument într-un eseu de săptămâna trecută din The New York Times, scris cu ceea ce nu am putea numi altfel decât o rea credință extraordinară. La fel a procedat, de exemplu, și deputatul GOP Eli Crane din Arizona, care a afirmat că ajutorul militar pentru Ucraina „ar trebui exclus complet și substituit cu o presiune în favoarea discuțiilor de pace”.

Dar Ucraina luptă deja un război defensiv. Materialul pe care GOP refuză să-l trimită include – permiteți-mi să repet din nou – muniție defensivă. Nu există absolut nici un fel de dovadă că tăierea oricărui nou ajutor pentru Ucraina ar pune capăt luptelor și ar determina negocieri de pace. Din contră, toate dovezile indică faptul că blocarea ajutorului îi permite Rusiei să avanseze mai rapid, să cucerească și mai mult teritoriu și în cele din urmă să ucidă mult mai mulți ucraineni, după cum Vance și Crane știu cu siguranță. Evitând s-o afirme fățiș, ei se consideră deja într-un soi de alianță cu Rusia, și prin urmare vor ca Ucraina să fie înfrântă. Dar ei nu se consideră și aliați ai Iranului, deși Rusia și Iranul se consideră reciproc parteneri.

De aici restul lumii poate trage o serie de învățături. Multe țări, poate chiar și Ucraina și Iranul, vor trage prima și cea mai evidentă concluzie: armele nucleare îți asigură o siguranță mult mai mare. Nu numai că poți descuraja atacuri cu scutul tău nuclear, și nu doar că poți ataca la rându-ți alte țări cu relativă impunitate, dar, în anumite împrejurări, te poți aștepta și la ajutor din partea altora.

Și poate că alte țări vor ajunge la cealaltă concluzie evidentă: o parte din GOP – una suficient de mare încât să conteze – poate fi cooptată, poate fi influențată prin lobby sau pur și simplu poate fi cumpărată de-a dreptul. Și nu e numai vorba că o poți determina să-ți repete propaganda – o poți pune să acționeze direct în interesul tău. Un lucru care costă o nimica toată comparativ cu prețul tancurilor și artileriei, ba încă poate fi și mult mai eficient.

Nu încape îndoială că de acum încolo mulți se vor folosi de aceste învățăminte.

Sursa: THE ATLANTIC / Rador Radio România