De ce au intrat în coliziune președintele Iohannis și Guvernul Orban cu Parchetul European condus de Kovesi

A apărut o nouă problemă majoră în justiție. Parchetul European condus de Laura Codruța Kovesi a solicitat României între 20 și 30 de procurori europeni delegați care să ancheteze infracțiunile cu fonduri europene.

Parchetul European și-a justificat solicitarea cu numărul mare de dosare referitoare la fraude cu fonduri europene deschise în România după 2014, între 1500 și 2000 pe an.

Guvernul României, prin Ministerul Justiției, a răspuns cu o contraofertă, doar 10 procurori, cu argumentul că nu poate extrage mai mulți din DNA pentru că ar destabiliza instituția și că sunt prea mulți în raport cu alte țări.

Kovesi a respins oferta Guvernului, solicitând în continuare României 22 de procurori europeni delegați. Acest schimb de mesaje a fost dezvăluit de G4Media.ro în exclusivitate.

Președintele României, Klaus Iohannis, a declarat, miercuri seara, la Cotroceni, răspunzând la o întrebare adresată de G4Media.ro, că a auzit de corespondența instiuțională și că se va lămuri în câteva zile.

Președintele Iohannis a adaugat însă că între timp a studiat puțin ce fac alte țări și a constatat că ele pun la dispoziție 2, 3 sau 4 procurori, Germania pune la dispozție 11. Prin urmare, cifra de 10 procurori propusă de România n-ar fi chiar atât de rea.

Negocierile încă nu s-au încheiat, numai că România este printre ultimele țări cu care Parchetul European n-a căzut de acord asupra numărului de procurori. Din nou facem figură de trouble-maker și încă pe o temă atât de sensibilă.

Mai întâi, trebuie explicat de ce greșește profund statul român adoptând această poziție și apoi de ce o face.

Greșește deoarece transmite la Bruxelles mesajul devastator că nu manifestă suficientă voință politică în lupta împotriva fraudelor cu fonduri europene, în contextul în care România este țara care primește printre cele mai generoase fonduri europene (în total 79,9 miliarde de euro din planul de recuperare de 750 de miliarde euro și bugetul multianual 2021 – 2027 al UE, în valoare de 1.074 de miliarde de euro).

Or, marii contributori nu vor accepta așa ușor ca 79, 9 de miliarde de euro să ajungă într-o țară în care, deși fondurile europene sunt fraudate masiv, România fiind campioana UE la acest sport, refuză totuși să răspundă unei solicitări rezonabile venite din partea unei instituții europene care are ca scop tocmai protejarea fondurilor UE.

Să nu uităm de preocuparea Bruxelles-ului de a lega fondurile europene de justiție și stat de drept. Și din această perspectivă, România face o figură proastă, chiar dacă în acest moment un astfel de mecanism nu există.

Totuși, reticența României va ridica semne legitime de întrebare la Bruxelles. Și așa România s-a făcut de râs, sub Dragnea, cu încercările disperate ale regimului de a bloca accesul fostei șefe DNA la Parchetul European. Acum, riscă să se mai facă odată de râs sabotând funcționarea unei instituții-cheie.

Nu prea ține nici agumentul potrivit căruia alte țări trimit doi sau trei procurori, Germania trimite 11 – prin urmare cei zece propuși de România reprezintă o cifra rezonabilă. Trimit doi sau trei procurori poate țările mici, gen Malta sau Luxemburg, care au în total 20, 30 sau 40 de procurori în toată țărișoara cât două cartiere din București.

Or, România are aproape 3000 (trei mii de procurori). Adică de o sută de ori mai mult decât țările care trimit doi-trei.

Comparația cu Germania este de-a dreptul abuzivă. Numărul de locuitori e mai puțin relevant aici. Cât se fură în Germania, cât se fură în România din fondurile europene? Cei 11 procurori din Germania vor avea infinit mai puțin de muncă decît cei 10 propuși de România, chiar dacă țara este de patru ori mai mare.

Germania nu există în topurile cu fraudarea fondurilor UE, în timp ce România conduce detașat. Raportul OLAF pe anul 2019 plasează România pe primul loc, cu 11 investigații deschise, urmată de Italia cu 9 investigații, Grecia, Polonia și Bulgaria, cu câte 7.

Nu prea stă în picioare nici argumentul că se golește DNA-ul de specialiști și se blochează lupta anticorupție în caz că România va trimite 20 de procurori la Parchetul European.

Cu 3000 de procurori, oricine din sistem poate fi oricând înlocuit. Dacă vom trimite 20, 30 sau prin absurd toți cei 140 de procurori ai Parchetului European, chiar nu există nici un pericol de blocaj pentru sistemul de justiție din România.

Apoi, de ce s-ar supăra DNA că-i pleacă procurorii buni? După instalarea noilor șefi din Parchete, DNA-ul a încetat să mai facă dosare mari. Ordinul pe unitate este liniște, lipsa rezultatelor se vede cu ochiul liber. Procurorii buni șomează de luni de zile.

Statul român mai greșește apoi blocând solicitarea lui Kovesi inclusiv dintr-un motiv strategic.

În loc să profite de ocazia colonizării unei instituții europene – cheie cu specialiști români, în loc să facă un titlu de glorie din faptul că dispune de expertiză anti-corupție recunoscută, confirmată, pe care este oricând gata să o împărtășească la nivel european, în loc să defileze cu toate astea la Bruxelles câștigând astfel ceva mai mult respect și un as instituțional în mânecă, statul român joacă din nou pe mize mici, locale, bizantin.

Lipsă de viziune? Rea voință? Prostie? Calcul politic intern?

Cred că principalul motiv pentru care statul român a intrat într-o coliziune total neinspirată cu Parchetul European ține de noua abordare imprimată de la Cotroceni în ce privește lupta anticorupție.

Dacă nu avem dosare noi, anchete noi, ziua și scandalul, ziua și ancheta, vom putea spune că am luptat cu succes împotriva corupției din moment ce fenomenul nu se mai reflectă într-o avalanșa de rechizitorii cu primari de mari orașe, parlamentari, miniștri sau, Doamne ferește de mai rău, așa cum se întâmpla în trecut.

Pe scurt, dosare mari și numeroase înseamă multă corupție. Dosare mai mici din când în când înseamnă mai puțină corupție. Cred că la asta se rezumă noua filozofie a statului român. Așa a gândit și Ion Iliescu prin 2003, când i-a reproșat lui Adrian Năstase că prin înființarea DNA a admis practic existența corupției la nivel înalt.

Cred că tot așa se explică decizia președintelui Iohannis și a ministrului Cătălin Predoiu de a nu aproba 22 de procurori români delegați la Parchetul European. Președintele Iohannis știe că  22 de procurori vor putea face mai multe dosare decât 11 sau decât 10, de unde va rezulta tot timpul că România are probleme mult mai mari de corupție decât Germania sau alte state europene cu mai puțini procurori.

Din păcate, corupția este o realitate. România are probleme semnificativ mai mari la acest capitol decât Germania, cel puțin în ce privește furtul de bani europeni, și din acest motiv trebuie să trimită mai mulți procurori la EPPO, nu mai puțini.

Oricât s-ar strădui președintele Iohannis și Guvernul Orban să camufleze realitatea în statistici, omorând activitatea procurorilor anticorupție, nu se lasă nimeni păcălit de aparențe. Bruxelles-ul știe exact cum stăm.

Este o prostie să crezi că dacă România va trimite doar jumătate din procurorii solicitați de Parchetul European, scapă cu investigații mai puține. Toți cei 140 de procurori, germani, francezi sau bulgari, vor putea oricând ancheta cazuri din România, chiar și din alte țări care nu sunt membre EPPO.

De alocarea resurselor Parchetului European nu se ocupă nici Guvernul României, nici președintele Iohannis. Se ocupă Kovesi împreună cu Colegiul de conducere al parchetului european, format din câte un procuror din fiecare cele 22 de state membre.

Dar mai există o posibilă explicație pentru care președintele Iohannis și Guvernul Orban, altfel mari apărători ai justiției și susținători ai luptei împotriva corupției, au înghețat când au citit solicitarea Laurei Codruta Kovesi.

Toți politicienii din România și-au dorit să scape de ea, inclusiv președintele Klaus Iohannis. Or, s-au trezit cu ea înapoi. Iat-o pe Kovesi solicitând guvernului României să-i pună la dispoziție 22 de procurori, adică un mic DNA format din cei mai buni procurori care lucrează acum acolo.

Atenție mare, viitorii procurori europeni delegați nu sunt plătiți de statul român, ci de Parchetul  European, nu sunt în subordinea Ministerului Public, nu pot fi trași la răspundere de Inspecția Judiciară și nici de Secția Specială. Alfel spus, după ce președintele Klaus Iohannis s-a străduit să omoare activitatea Parchetelor punând în fruntea lor șefi cuminți, mediocri, controlabili sau vulnerabili, vine Kovesi de la Luxembourg și solicită practic înființarea unui nou DNA scăpat total de sub controlul statului român. Pax Iohanniana este în pericol, marele blat cu justiția se vede serios amenințat.

Cum să accepte politicienii români revenirea lui Kovesi, cum să scape totuși de acest coșmar altfel decât reducându-i pretențiile la mai puțin de jumătate?

Vestea că vin 79,9 miliarde de euro de la Bruxelles în timp ce anticorupția din România a sucombat și peste toate s-a așternut o liniște de mormânt nu mai produce parcă un entuziasm chiar atât de mare dacă fosta șefă DNA reușește să pună pe picioare o mică armată de procurori fără butone de manevră.

Încă nu e târziu ca statul român să ajungă la un compromis rezonabil cu Parchetul European și să evite acuzația că blochează începerea activității unei instituții atât de importante în vremuri de criză economică iminentă, când tentația fraudelor cu fonduri europene crește exponențial.

Cu abilitățile sale de negociator, ministrul justiției, Cătălin Predoiu și Laura Codruța Kovesi, șefa Parchetului European, s-ar putea întâlni undeva la mijloc. Ar fi un bun compromis din care România ar avea numai de câștigat.

Citește și

EXCLUSIV Parchetul European a solicitat României să aprobe între 20 și 30 de procurori delegați care vor investiga fraudele cu fonduri europene / Ministerul Justiției a anunțat că acceptă doar 10, Laura Codruta Kovesi a respins oferta

Cum explică Ministerul Justiției că vrea să trimită doar 10 procurori la Parchetul European, deși Kovesi a cerut 20: ”Temeinice și detaliate consultări cu DNA și Parchetul General”

UPDATE Iohannis despre refuzul Ministerului Justiției de a trimite mai mult de 10 procurori la Parchetul European: Am studiat puțin ce fac alții. Foarte multe state europene pun la dispoziție 2, 3, 4 procurori. Germania pune la dispoziție 11