De ce au permis Statele Unite folosirea armelor americane pentru ținte aflate în Rusia în apropiere de Harkov? (Analiză BBC)

Autorizarea folosirii armelor americane pe teritoriul rusesc este cu siguranță un rezultat al ofensivei rusești asupra Harkovului, potrivit unor surse din administrația americană, care au declarat pentru BBC că această permisiune se aplică doar pe teritoriul rusesc care se învecinează cu Ucraina în zona orașului Harkov.

Astfel, Washingtonul, prin furnizarea de arme Ucrainei, încearcă în mod evident nu doar să crească capacitatea de apărare a armatei ucrainene, ci și să creeze un fel de sistem care să împiedice escaladarea conflictului.

Pentru aceasta, Statele Unite au mult mai multe instrumente decât Rusia.

Asistența militară americană, deși esențială pentru Ucraina, este foarte limitată. Washingtonul a transferat doar trei duzini de tancuri către Kiev, deși are cel mai mare stoc de tancuri dintre toate țările NATO. Americanii au aprobat transferul de avioane de vânătoare F-16 către ucraineni, dar nu unele noi, ci unele învechite, deși modernizate. Cererea de furnizare de rachete ATACMS cu o rază de acțiune de 300 de kilometri a fost satisfăcută multe luni mai târziu, iar forțele armate ucrainene încă nu pot folosi aceste rachete împotriva unor ținte din Rusia.

În plus, Statele Unite nu acționează singure în această politică – alte țări, de exemplu, Germania, au dat recent permisiunea de a-și folosi armele împotriva unor ținte de pe teritoriul rusesc. În plus, partenerii europeni ai Ucrainei au și ei capacități de escaladare neexploatate, în special rachete germane Taurus cu o rază de acțiune de până la 500 km, pe care Berlinul nu le furnizează Kievului.

Rusia are un potențial mai mic de a crește presiunea asupra Ucrainei. Complexul militar-industrial rusesc funcționează deja la capacitate maximă, iar Rusia nu are restricții notabile în ceea ce privește utilizarea armelor convenționale.

Printre atuurile nefolosite a rămas mobilizarea și utilizarea armelor nucleare tactice (nu vorbim de cele strategice). Ambele măsuri sunt însă pline de consecințe: în primul caz, posibile tensiuni sociale, iar în al doilea, o puternică reacție internațională negativă.

Armele nucleare tactice, a căror utilizare este în mod clar temută în Occident, nu pot fi folosite, evident, ca răspuns la mici schimbări în politica occidentală față de Rusia – de fiecare dată când o nouă armă este anunțată și autorizată pentru utilizare.

Armata rusă avansează spre Harkov de pe teritoriul țării sale, iar până de curând a avut imunitate în fața atacurilor cu arme americane din partea forțelor armate ucrainene. Prin urmare, rușii au putut înființa depozite, cartiere generale și alte facilități militare în relativă apropiere de front. Acum, dacă Ucraina începe să le bombardeze, armata rusă va trebui probabil să își schimbe sistemul de aprovizionare din spate, complicând și supraîncărcând logistica.

Interdicția de utilizare a rachetelor ATACMS pe teritoriul rusesc, pe care, judecând după comentariile oficialilor, americanii au lăsat-o în vigoare, nu se aplică GMLRS. Cu toate acestea, raza lor de acțiune de 70 km este suficientă pentru a lovi ținte din Rusia.

A doua problemă pentru Ucraina este reprezentată de acțiunile aviației ruse, care poate lansa bombe cu planare din spațiul aerian rusesc fără teama că avionul care le lansează ar putea fi doborât de o rachetă antiaeriană. Până în prezent, doar sistemul de apărare antiaeriană Patriot de fabricație americană din Ucraina are astfel de capacități. Și este probabil ca permisiunea american să nu se refere tocmai la astfel de sisteme.