De ce dați, mami și tati? Daniel David, despre furia care duce la lovirea copilului și exemple de calmare a părinților, în momentele limită

Părintele care ajunge la impulsul de a-și lovi copilul “trebuie să știe că este ceva problematic cu mintea sa”, avertizează psihologul Daniel David. Mama, tatăl care își plesnesc copiii au “un stil cognitiv irațional/antisocial”, spune acesta. Profesor de psihologie clinică și psihoterapie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Daniel David a vorbit într-un interviu acordat Edupedu.ro despre ce se întâmplă în mintea părintelui care a avut un episod agresiv, ce soluții funcționează pentru a ieși din furie și care sunt efectele bătăii asupra copiilor.

• Cei mai bătuți sunt copiii cu vârste între 3 și 6 ani, și cei între 10 și 13 ani, conform cifrelor publicate în urmă cu 3 ani de Autoritatea pentru Protecția Copilului, citată atunci de HotNews.ro.
• În România, 63% dintre copii spun că sunt bătuți de părinți, spune asociația Salvați Copiii, care precizează, însă, că violența asupra copiilor este un fenomen “ascuns și subraportat”.

Edupedu.ro: De ce lovesc părinții, atunci când lovesc? Ce mecanism intră în funcțiune în mintea părintelui, astfel încât ajunge să își bată copilul?
Daniel David: Comportamentul copilului este un eveniment activator pentru mintea părintelui. Atunci când copilul nu se comportă așa cum crede părintele că ar trebui, părintelui îi este greu să tolereze această discrepanță și face evaluări globale asupra copilului.

Așadar, în mintea părintelui apare triada:

TREBUIE (ca copilul să facă anumite lucruri – gândire rigidă/inflexibilă) +
NU POT TOLERA (că copilul nu face ce trebuie – intoleranță la frustrare) +
EVALUARE GLOBALĂ (ex. este un copil rău, pentru că nu face ceea ce trebuie)

• Citește articolul integral pe Edupedu.ro