De ce dorește Erdogan să schimbe din nou Constituția

Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, și-a reiterat, după ședința de guvern de la începutul săptămânii, dorința de a „elibera Constituția Turciei de ideologia tutelei militare”, întrucât actuala Constituție a fost redactată în 1982 și este produsul unor frământări dintr-o perioadă politică tulbure și, prin urmare, și-ar dori să instituie o „Constituție libertariană” și civilă, având în vedere împlinirea a 100 de ani de la înființarea republicii turce, scrie To Vima, citată de Rador.

Dorește să-și pună propria amprentă

Potrivit promisiunilor sale din campania electorală, aceasta este una din prioritățile noului guvern, care, cel puțin teoretic, își propune să se concentreze pe consolidarea statului de drept și pe protejarea drepturilor fundamentale ale omului, precum dreptul la un proces echitabil, securitate și libertatea de expresie.

Dar, în realitate, reforma pare să se miște exact în direcția opusă: Erdogan încearcă să-și pună propria amprentă asupra fizionomiei statului turc, înlăturând toate elementele moștenirii kemaliste și întărind rolul islamului în societate și în treburile politice, începând cu dreptul femeilor de a purta valul islamic în viața publică, o practică interzisă încă de pe vremea lui Kemal Atatürk și limitată exclusiv la domeniul religiei.

De-a lungul timpului, problema a divizat profund societatea turcă, iar până acum câțiva ani a existat o discriminare intensă față de femeile care își acopereau capul. Turcoaicele profund religioase nu puteau purta batic în școli, universități și servicii publice. Pentru Erdogan acest lucru a fost o „nedreptate gravă împotriva celor care aleg să trăiască în conformitate cu tipicul musulman”.

O nedreptate pe care, în modul său propriu, a început să o remedieze, reintroducând treptat folosirea baticului în universități, în forțele armate și în alte spații publice și ajungând până la momentul de referință actual, când vrea să consacre prin Constituție folosirea baticului în numele libertății religioase. Printre altele, Erdogan a declarat că amendamentele constituționale vor proteja valorile familiei de „amenințarea comportamentelor deviante”, iar organizațiile pentru drepturile omului trag deja un semnal de alarmă cu privire la viitorul comunității LGBTQ, pe care Erdogan a luat-o în vizor în mod repetat.

Face cu ochiul extremei drepte

Rămâne neclar până în ce punct va dori președintele turc să-i mulțumească și să-i țină uniți pe naționaliștii de extremă dreaptă din coaliția sa de guvernare, oferindu-le posibilitatea de a-și pune propria „semnătură” asupra noii Constituții, cu scopul de a consacra valorile tradiționale și principiile familiei.

Din coaliția de guvernare se aud din ce în ce mai multe voci care solicită separarea sexelor în spitale, școli și universități. În același timp, sunt cunoscute opiniile înfiorătoare ale multora dintre aliații săi ultra-conservatori, cum ar fi Fatih Erbakan, șeful Partidului islamist Noua Prosperitate, căsătorit cu trei femei, care a propus vârsta de 14 ani ca fiind vârsta potrivită pentru căsătorie pentru fetele din Turcia. Este ușor de imaginat ce ar putea însemna toate acestea pentru drepturile femeilor sau pentru protecția acestora împotriva violenței domestice. Într-un cuvânt, regresie.

Constituția turcă a fost modificată de mai multe ori în timpul îndelungatei conduceri a lui Erdogan, cea mai gravă revizuire constituțională fiind cea din 2017. Printr-un referendum organizat atunci, președintele turc a primit undă verde de la popor pentru modificarea Constituției cu scopul de a transforma regimul politic al țării din republică parlamentară în republică prezidențială.

Modificările adoptate ulterior de parlamentul turc i-au întărit puterile executive, reducându-le în același timp pe cele ale parlamentului și eliminând puterile executive ale premierului. În esență, i-au permis lui Erdogan să exercite puterea executivă de unul singur, fără a fi supus vreunui control.

Își pregătește cel de-al treilea mandat

În acea revizuire, puterea președintelui a fost limitată la a nu depăși două mandate de cinci ani. Totuși – așa cum s-a întâmplat la ultimele alegeri prezidențiale – s-a decis că, dacă parlamentul anunță alegeri anticipate în timpul celui de-al doilea mandat, președintele are dreptul să candideze pentru a treia oară.

Astăzi se aude din ce în ce mai mult că, odată cu noua revizuire care este în lucru, Erdogan își va prelungi din nou mandatul după 2028, asigurând efectiv o menținere pe viață la putere. Acest scenariu este întărit de estimările observatorilor cum că Erdogan intenționează să modifice prevederea potrivit căreia candidatul la președinție are nevoie de o majoritate absolută de voturi pentru a fi ales, adică 50% plus un vot. Ceea ce înseamnă practic că își facilitează posibila realegere în 2028.

Sursa: To Vima/ Rador/ Traducerea: Carolina Ciulu