De ce e Ciolacu obligat să achite nota de plată pentru dezmățul electoral

Marcel Ciolacu a aruncat bugetul României în aer cu pomenile electorale date ca premier în anul în care se visa președinte: două creșteri de pensii, majorări de salarii la bugetari pe bandă rulantă și miliarde de lei către primari. A dus deficitul bugetar la peste 8%. El e responsabil politic pentru situația critică și el trebuie să ia urgent două decizii dureroase pentru a salva bugetul pe 2025: să înghețe pensiile și salariile bugetarilor. Ar fi iresponsabil politic să lase aceste două decizii pentru viitorul guvern, pentru că l-ar dinamita din prima zi de funcționare. Pensiile ar urma să crească de la 1 ianuarie cu peste 12%, după cum a anunțat ministra Muncii.

Nu există o alternativă. Anul trecut, pensiile au crescut cu 40%. E un procent enorm, nesustenabil pentru nici un stat dezvoltat, cu atât mai puțin pentru România. Iar creșterea s-a bazat pe o minciună cinică a lui Ciolacu față de pensionari: avem acești bani, nu vă faceți griji. Realitatea e că guvernul nu avea acești bani, ei vin din împrumuturi. Sau ar avea acești bani dacă firmele de partid nu ar fi protejate de ANAF și lăsate să facă evaziune fiscală și să distorsioneze economia.

Tot ce a făcut Marcel Ciolacu ca premier în acest an a fost o pregătire pentru prezidențiale. Așa se explică dărnicia din bani publici care face ca deficitul bugetar să tindă spre 9% din PIB, după cum estimează toți analiștii. Un astfel de deficit, în absența vreunei crize reale (cum a fost pandemia) înseamnă un dezechilibru major care face economia vulnerabilă: deficitul trebuie acoperit din împrumuturi tot mai mari, iar plata dobânzilor la aceste împrumuturi a devenit ea însăși o povară aproape nesustenabilă pentru buget.

Atenție: tot Ciolacu a stopat orice reformă a statului, deși și-o asumase inclusiv prin acordurile cu Comisia Europeană. Împreuncă cu PSD și PNL a împânzit companiile de stat și instituțiile publice cu sinecuriști de partid, ceea ce a dus inclusiv la stoparea plăților din PNRR.

Situația e critică pentru că piețele financiare (adică cei care împrumută guvernul) sunt extrem de nervoase din cauza crizei politice și a incertitudinii. Această nervozitate se traduce prin dobânzi mai mari. Am explicat aici mecanismul și riscurile.

Una dintre temerile cele mai mari ale piețelor financiare e reprezentată de creșterile de pensii și salarii și în 2025, prevăzute de legile în vigoare, ceea ce ar pune o presiune și mai mare pe buget. Mai precis, legislația prevede creșterea automată a pensiilor de la 1 ianuarie cu peste 12% (în funcție de inflația din 2023 și creșterea salariului), precum și a salariilor unor categorii de bugetari.

E momentul ca premierul Ciolacu să își asume măsura dură, dar corectă, a stopării acestor creșteri. El are două opțiuni: să dea rapid OUG de amânare a creșterilor de salarii și pensii până la 21 decembrie, când guvernul său devine interimar și nu mai poate da ordonanțe de urgență, sau să paseze răspunderea viitorului guvern.

Dacă Ciolacu e cu adevărat un om de stat, își asumă decizia. În fond, ar fi o mică reparație pentru situația critică pe care el a produs-o.

Dacă Ciolacu obligă însă viitorul guvern să ia măsurile impopulare pentru a-și proteja propria imagine, atunci noul executiv va pleca la drum cu un balast politic enorm. Va fi perceput de populație drept guvernul care ia măsurile de austeritate, ceea ce îl va eroda rapid. Oricine conduce acest nou guvern va fi ținta unei furii populare ce va crește rapid. Asta înseamnă că viitorul premier nu va avea nici o șansă să candideze la alegerile prezidențiale din 2025 și, în general, să aibă vreo carieră politică relevantă pe termen scurt.

Decizia lui Ciolacu, de a adopta sau nu OUG pentru pensii și salarii, ne va da un indiciu și despre planul lui politic. E neclar acum dacă șeful PSD vrea sau nu să mai candideze după eșecul istoric de la prezidențialele din noiembrie. Atunci, el s-a clasat pe locul 3 după Călin Georgescu și Elena Lasconi, marcând o premieră în istoria PSD – prima finală prezidențială fără candidatul partidului.

Imediat după turul 1 al prezidențialelor, Ciolacu și-a anunțat demisia din fruntea partidului, asumându-și eșecul. Apoi, ceva s-a schimbat în planul lui Ciolacu. A revenit asupra demisiei și a forțat un vot de reconfirmare în fruntea partidului. În paralel, a început o campanie furibundă de imagine, de umanizare pe Tiktok și Instagram, unde țintește cu precădere publicul tânăr.

Cu toată campania lui de imagine, Ciolacu e acum un lider lipsit de orice legitimitate politică. În toată cariera lui politică a participat la un singur vot nominal, la prezidențiale, și l-a pierdut fără echivoc. Și asta deși era șef peste cel mai mare partid și peste guvern – cu toate pârghiile economice folosite la maximum în detrimentul stabilității economice.

În plus, de piciorul lui atârnă dezvăluirile făcute de G4Media: zborurile cu jeturile Nordis în destinații de lux, combinate cu susținerea pentru Laura Vicol la șefia comisiei juridice din Camera Deputaților. El nu le-a explicat credibil nici până acum.

Greu de imaginat deci o revenire politică la vârf pentru Ciolacu. Ca să salveze măcar o parte din imaginea lui politică, șeful PSD e dator să facă un gest de om de stat: să ia asupra lui măsurile dure de austeritate necesare pentru a calma piețele financiare și a salva bugetul.