De ce e Dan Barna în defensivă și USR în convulsii interne. Cele două momente decisive, plus factorul Nicușor Dan

O schimbare tot mai perceptibilă pe scena politică în ultimele luni: USR pierde încet-încet statutul de lider de inițiativă și își irosește energia formidabilă în lupte intestine interminabile. Dan Barna pare în permanentă defensivă, USR nu mai reușește să impună pe agendă teme valide de dezbatere, așa cum o făcea în urmă cu jumătate de an. Câțiva factori au concurat la o situație care vulnerabilizează cel mai dinamic partid parlamentar.

• Exemplu de poziționare defensivă: vineri, modul în care Dan Barna a ajuns în media a fost o scrisoare în care răspunde unei simpatizante nemulțumite de vizita sa în comunitatea de români din Barcelona. E ultima poziționare defensivă dintr-un șir lung: răspuns la acuzațiile interne legate de alegerile pentru șefia USR, răspuns la acuzațiile interne legate de competiția pentru București, răspuns la controversele create de el însuși prin declarațiile legate de relația cu China și Rusia, răspuns la criticile privind anonimizarea veniturilor soției.

Multe dintre aceste probleme pentru candidatul USR la prezidențiale, venit pe o platformă anti-sistem, sunt provocate de două decizii interne. E vorba despre organizarea congresului USR pentru alegerea noii conduceri înainte de alegerile prezidențiale și declanșarea competiției interne pentru alegerile locale.

Ambele au dus la ceea ce însuși Dan Barna numește ” o atmosferă electorală inerțială”. Adică o interminabilă luptă intestină între gruparea sa și grupările opozante (mai multe facțiuni unite conjunctural: susținătorii lui Nicușor Dan, adepții unei ideologii de stânga, plus cei care pur și simplu nu sunt de acord cu programul lui Barna).

Organizarea congresului pentru alegerea conducerii USR înaintea alegerilor prezidențiale pare acum o eroare tactică. După ce a fost desemnat candidatul partidului pentru Cotroceni, Dan Barna a vrut să-și securizeze mandatul de președinte al USR, astfel încât să nu depindă de rezultatul prezidențialelor și să mențină ”aripa liberală” la conducerea partidului.

Desigur că a fost și o problemă de calendar, pentru că mandatul lui Barna se încheia în octombrie și trebuia aleasă atunci o nouă conducere. Dar poate că o decizie mai înțeleaptă ar fi fost organizarea alegerilor interne din USR după cele prezidențiale, tocmai pentru a preveni radicalizarea taberelor interne și intrarea într-o logică de confruntare intestină. Sunt convins că partidul putea găsi o soluție de tranziție până după prezidențiale, iar câștigul ar fi fost net: partidul ar fi fost mult mai unit în spatele lui Barna în campania electorală și nu ar mai fi apărut nesfârșitul șir de contestări interne.

A doua decizie tactică generatoare de probleme e declanșarea competiției interne pentru candidații la alegerile locale din 2020. Sigur că și aici e o problemă de calendar, mai e puțin până atunci, dar toată lumea știa că la București va apărea problema Nicușor Dan.

Fondatorul USR vrea să candideze la Primăria Capitalei ca independent susținut de partidele de opoziție și în USR se știa că vrea să intre în competiția internă.

Nicușor Dan e acuzat apăsat de comportament lipsit de fair-play de mulți lideri USR, dar realitatea e că partidul e iar scindat pe această temă, fix în precampania electorală pentru prezidențiale. Și acest moment, previzibil de altfel, putea fi amânat până după prezidențiale, pentru a nu greva campania candidatului Dan Barna.

Paradoxul e că, în aceste două situații, principala calitate a USR în comparație cu restul partidelor devine o vulnerabilitate. Democrația internă din USR, la cote inimaginabile pentru PSD ori PNL, face ca un moment electoral intern să producă tensiuni mai puternice și de durată mai lungă. Dacă în PSD ori PNL dezbaterile interne se închid după luarea unei decizii finale și partidul se aliniază cuminte în spatele liderului, în USR – partid animat de oameni vii, mulți tineri cu energie și idei – dezbaterile nu se opresc atât de rapid.

La democrația internă se adaugă și comportamentul la limita corectitudinii în unele momente din partea lui Cosette Chichirău, contracandidata lui Barna la șefia partidului și una dintre exponentele aripii de stânga din partid.

În ceea ce-l privește pe candidatul Dan Barna și prestația lui, el nu a reușit încă să facă agenda dezbaterilor pentru prezidențiale, nu a dat tonul pe marile subiecte, nu a produs știri imposibil de ignorat de mass-media, oricât de ostile i-ar fi.

Strategia lui de comunicare până acum e de non-agresiunea la adresa principalului contracandidat în termeni de atragere a electoratului, Klaus Iohannis. Atacurile la Viorica Dăncilă nu mai reprezintă un eveniment în sine și nici prea multe voturi nu îi mai pot aduce lui Barna. Singurul loc unde poate căuta voturi pentru turul 1 e publicul non-PSD, or asta înseamnă competiție directă cu Iohannis.

Există mai multe curente de opinie legate de strategia lui Dan Barna. Unul – că e normal să nu-l ostilizeze pe președinte pentru că există un bazin comun de votanți și pentru că trebuie să lase ușa deschisă pentru o colaborare USR – PNL după prezidențiale. Celălalt – că în absența criticilor la președinte, Barna nu se va putea diferenția în ochii electoratului non-PSD.

Strategia de comunicare a lui Dan Barna se poate schimba însă, pentru că încă nu a început formal campania electorală. La fel și starea de spirit din partid, odată ce temperatura campaniei electorale va crește exponențial.