De ce e imposibilă reorganizarea teritorială a României: lasă fără clienți marile partide de sistem și ar spulbera baronii locali

Vă puteți imagina o Românie cu doar jumătate din birocrația locală, în care localitățile-fantomă să nu mai toace inutil bani pentru mii de posturi de conducere inutile? O țară cu 10-15 județe, cu birocrația digitalizată, cu cheltuielile reduse la jumătate? Asta înseamnă de facto reorganizarea teritorial-administrativă. Tocmai pentru că ar fi atât de eficientă, reorganizarea e imposibilă.

Antreprenorii, experții în dezvoltare și câțiva politicieni cu viziune cer de ani buni reorganizarea, o măsură esențială pentru a debloca dezvoltarea României. Ea presupune micșorarea numărului de județe și comasarea localităților care nu se pot susține. Reorganizarea ar debloca miliarde de euro prin micșorarea numărului de deconcentrate și scăderea birocrației.

Iată care ar fi magnitudinea schimbării. În loc de 41 de inspectorate județene de poliție, jandarmi, învățământ, cultură, sport etc. (lista continua cu zeci de domenii), am avea doar 10 – 15 astfel de inspectorate.

Din cele peste 2.800 de comune – fiecare cu aparatul de conducere – ar dispărea majoritatea dacă ar fi impus un prag de 5.000 de locuitori. Realitatea e deja aici, sunt sate și comune-fantomă, complet depopulate, din care locuitorii au plecat spre orașele apropiate sau direct în străinătate. De obicei sunt satele izolate, în care oportunitățile de job și viață socială sunt inexistente pentru tineri.

Din cele 320 de orașe, câteva zeci – cele cu populația sub 10.000 de locuitori – ar deveni comune. Sunt orașele pe cale de deșertificare demografică, și ele rămase fără tineri, fără infrastructură rutieră sau de business, fără mari perspective.

Toate aceste transformări ar ușura viața contribuabililor, ar duce la scăderea taxelor locale în unele cazuri, ar elibera bugetul statului de o povară semnificativă. În plus, ar elibera pentru mediul privat mii de posibili angajați, iar pentru cei rămași ar fi posibile creșteri salariale în acord cu importanța muncii prestate.

Ei bine, tocmai eficiența unei astfel de mișcări o face imposibilă. Cel puțin până la alegerile din 2024. Pentru că reorganizarea ar avea trei efecte devastatoare asupra PSD, PNL și UDMR, adică exact partidele care compun coaliția guvernamentală.

Primul efect: desființarea unor joburi la stat, în majoritate posturi de conducere. Or, în aceste posturi e angajată de regulă clientela politică a celor trei partide de sistem. G4Media și presa independentă au scris mii de articole pe tema promovărilor pe criterii exclusiv politice în administrație. Vorbim de zeci de mii de membri oameni care își datorează cariera, banii, liniștea exclusiv partidului care i-a promovat. Odată ce o discuție despre reorganizare începe, toți acești clienți de partid și familiile lor vor intra în panică și, previzibil, vor face toate presiunile posibile pentru a stopa un astfel de proces.

Al doilea efect: dispariția unora dintre baronii locali, de obicei cei care își tratează județul sau orașul ca pe propria feudă. Reorganizarea ar micșora nu doar numărul de consilii județene, ci și cel al municipiilor și orașelor, și de aici vă puteți imagina câți baroni de la PSD, PNL și UDMR și-ar pierde puterea politică.

Al treilea efect: opoziția UDMR față de orice proiect care nu ar face un județ cu majoritate etnică maghiară (o comasare a actualelor județe Covasna, Harghita și Târgu-Mureș). Și în 2011, UDMR s-a opus când proiectul inițial al lui Traian Băsescu viza introducerea altor două județe cu populație preponderent românească, ceea ce ar fi diluat masiv ponderea populației de etnie maghiară.

Acestea sunt motivele pentru care liderii celor trei partide nici măcar nu enunță tema reorganizării teritoriale, mai cu seamă în an pre-electoral. Ar produce atâtea tensiuni interne încât lui Ciolacu, Ciucă & Kelemen Hunor le-ar fi imposibil să le gestioneze înainte de alegeri.

De altfel, România are un precedent în ratarea acestei reforme în 2011. Traian Băsescu și Emil Boc ar vrut să facă o reformă similară, dar au renunțat după refuzul categoric al unor puternici baroni PDL, dar și din cauza opoziției UDMR, care era partenerul de guvernare de la acel moment.

De altfel, Băsescu spunea atunci într-o declarație criptată că tocmai foștii lui colegi de partid au pus frână proiectului. El făcea atunci referire la ”Gigi și Nelu” – Gheorghe Ștefan și Ioan Oltean, doi puternici baroni locali care se temeau că județele lor vor dispărea prin comasare cu județe mai mari.

Situația de astăzi e similară cu cea din 2011. Și acum, ca și atunci, suntem în an pre-electoral, iar conducerea centrală a partidelor depinde de mobilizarea puternicilor lideri locali. De aceea, liderii PSD, PNL și UDMR nu vor risca nici măcar să deschidă acest subiect fierbinte, chiar dacă știu că reorganizarea e singura soluție prin care bugetul de stat poată scăpa de povara aproape imposibilă din acest moment.

Și nu doar apropierea alegerilor îi face reticenți pe șefii celor trei mari partide. Ei au dovedit deja o apetență scăzută pentru reforme structurale, fiind mulțumiți cu status-quo care i-a propulsat în aceste poziții. Și au deja pe agendă zeci de reforme asumate prin PNRR care le dau deja bătăi de cap mult prea mari: reforma pensiilor speciale, a pensiilor obișnuite, a salarizării bugetarilor, a funcției publice etc.

Așadar, nu e realist să ne așteptăm că mediul politic va ceda la cererile mediului de afaceri. Oricâtă dreptate ar avea antreprenorii sufocați de birocrație și ineficiența administrației, realitatea politică e decisivă: orice eventuală discuție despre reorganizarea teritorială va fi amânată până după decembrie 2024. Și nici următoarea fereastră de patru ani fără alegeri nu e o garanție că vom avea o astfel de schimbare radicală. În fond, vorbim de mama reformelor. Pentru asta e nevoie de un președinte, un premier și de lideri ai viitoarei coaliții guvernamentale dispuși să își riște carierele politice pe o singură carte.