De ce educația riscă să intre în colaps fără salarii mărite: veniturile sunt umilitoare, absolvenții buni fug de catedră, profesorii sunt îmbătrâniți, în școli sunt sute de pensionari sau necalificați

Rezultatele sistemului de educație din România sunt catastrofale, cu analfabetism și scădere dramatică la matematică. Una dintre principalele cauze este resursa umană: cu salariul de intrare în profesie de 2.400 de lei, mai puțin decât un șaormar din București, meseria de profesor sau învățător a devenit sinonimă cu sărăcia. Coaliția PSD-PNL-UDMR are datoria să crească rapid și substanțial salariile pentru a evita colapsul sistemului. Bani are, voința politică lipsește.

Imaginea de moment a resursei umane din sistemul de educație e catastrofală. Un studiu Eurostat din 2022, citat de Economedia, arată următorul fenomen: îmbătrânire accelerată a cadrelor didactice și lipsa de sânge proaspăt în sistem. Motivul: salarizarea sub orice critică.

Iată câteva cifre relevante:

• Din cei 47.414 de profesori din învățământul primar din România, mai mult de jumătate (28.376) aveau, în 2020, vârsta de peste 50 de ani. 7.734 dintre ei aveau vârsta între 55 și 64 de ani
• Datele Ministerului Educației arată că în învățământul preuniversitar românesc lucrează, în prezent, numai aprox. 19.000 de cadre didactice cu vârsta cuprinsă între 18 și 30 de ani, în condițiile în care numărul total al profesorilor din țara noastră era în anul școlar încheiat în 2022 de 208.642.
• 4.152 de cadre didactice sunt necalificate (fie predau altă specialitate decât cea în care sunt calificați – matematică în loc de fizică, fie nu au studii superioare)
• 820 de cadre didactice pensionare predau doar în învățământul primar (clasele pregătitoare – IV) cu toate că au trecut de 65 de ani. Dacă extindem statistica la nivelul întregului învățământ preuniversitar, înseamnă că numărul total ajunge la câteva mii de cadre didactice pensionare
• Profesorii sunt plătiți conform Legii salarizării nr 153/2017, care cuprinde salarizarea tuturor categoriilor bugetare. Iar salariile sunt foarte mici față de alte categorii bugetare. Salariul net al unui cadru didactic debutant e puțin peste 2.400 de lei, adică sub 500 de euro. Un profesor cu doctorat, cu 10 ani vechime, ajunge la 3.400 lei salariu
• Deficitul de profesori e cronic mai ales în județele neuniversitare, unde e dificil pentru școli să atragă cadre didactice din alte județe pe salarii de mizerie

Toate aceste statistici se reflectă într-un act educațional de calitate tot mai slabă. Adăugați lipsa de instrumente pentru sancționarea elevilor cu mari probleme de disciplină și veți înțelege peisajul dramatic din școli, care se traduce în generații întregi cu educație deficitară.

Necesitatea creșterii salariilor profesorilor e un truism. Sigur că ideal ar fi ca salarizarea să se facă în funcție de criterii de performanță, cum prevedea legea Miclea – Funeriu din 2011, masacrată de PSD și PNL în ultimul deceniu. Doar un cretin găsește motive să se opună creșterii salariilor.

Miza e viteza și amplitudinea cu care se va produce creșterea salariilor. Pentru că trebuie înțeles un lucru: schimbările făcute acum se vor vedea abia peste un deceniu. Creșterea salariilor din 2023 va atrage profesori buni în câțiva ani, iar rezultatele muncii lor se vor vedea peste alți ani.

Orice amânare a rezolvării acestei probleme e un act de trădare a interesului național. Perpetuarea actualei situații din educație periclitează, la propriu, dezvoltarea generațiilor viitoare. Iar coaliția PSD-PNL-UDMR nu are absolut nici o scuză, nici un alibi pentru a nu rezolva rapid situația.

Edupedu.ro a realizat un calcul bazat pe datele Ministerului Educației, care arată că o majorare a tuturor salariilor din Educație cu 25% s-ar traduce într-un impact bugetar de 2,7 miliarde de lei pentru cele șase luni care au mai rămas din acest an.

Lipsa de bani pe care o invocă liderii coaliției e o scuză patetică. Economedia a demonstrat cu cifre că există câteva soluții imediate, dincolo de măsurile care pot fi luate pe termen lung, de unde pot fi luate cele 2,7 miliarde de lei.

Iată cum se pot face economii la buget: eliminarea excepțiilor fiscale, tăierea pensiilor speciale, interdicția cumulului pensiei cu salariul, tăierea primelor acordate nejustificat de către companiile de stat chiar și atunci când au pierderi, reducerea armatei de funcționari publici, scăderea salariilor de mii de euro din companiile de stat, desființarea tuturor comitetelor și agențiilor ale căror membri au salarii de mii de euro, reducerea armatelor de șoferi și a parcurilor auto ale ministerelor, instituțiilor și companiilor de stat, reducerea sau tăierea subvențiilor de zeci de milioane de euro date partidelor, care ajung să bage acești bani în presă.

O altă sursă de economii: PNDL și programul Anghel Saligny. Ambele – programe prin care PSD, PNL și UDMR își îndestulează baronii locali, esențiali la alegeri pentru adunat voturile. PNDL are buget în acest an 3,1 miliarde lei, Anghel Saligny – un miliard de lei. Execuția bugetară până în martie arată că s-au cheltuit deja circa 800 milioane lei din bugetul PNDL și 176 milioane lei din Anghel Saligny. Liderii coaliției pot începe negocierile cu baronii locali pentru stoparea proiectelor care nu au demarat încă și mutarea banilor la profesori.

E treaba guvernului cum rearanjează bugetul pentru a găsi bani pentru profesori. Același guvern Ciucă a înregistrat un trist record în acest an: a alocat Ministerul Educației un buget de 2,1% din PIB, cel mai mic buget raportat la produsul intern brut din istoria recentă a României.

Răsturnarea scării valorilor din ultimele trei decenii a făcut posibilă cocoțarea în vârful ierarhiei de putere a unor politicieni plagiatori, gângavi, semianalfabeți, puturoși, certați cu cartea.

Ce vedem azi e răzbunarea educației. Zeci de mii de profesori care își strigă foamea în stradă – asta e definiția regimului Iohannis. România Educată s-a transformat în România Înfometată.