De ce este Klaus Iohannis ”aproape hotărât”?

În stilu-i deja caracteristic, președintele Klaus Iohannis a făcut, aproape hotărât, încă un pas către un referendum organizat pe data de 26 mai, în ziua alegerilor europarlamentare. Inutil să ne cantonăm asupra formulei nefericite de exprimare. Mai important este să încercăm explicații. Ce urmărește, de fapt, șeful statului aprinzând un chibrit lângă butoaiele cu benzină umplute de guvernarea PSD?

De notat, întâi de toate, activarea subită a președintelui pe o temă pusă chiar de el la congelat în urmă cu doi ani. Mai observăm apoi, că n-a ieșit să anunțe o decizie fermă, să spună, gata, m-am hotărât, ne vedem la referendum, ci s-a declarat ”aproape hotărât” să facă pasul cel mare.

A anunțat doar că la Cotroceni s-a sunat mobilizarea de o săptămână, că subiectul e în analiză, după ce Curtea Constituțională a deschis calea organizării unei consultări populare în ziua alegerilor.

Foarte probabil că anunțul președintelui reprezintă, întâi de toate, o încercare de a stopa in extremis OUG-ul pentru modificarea Codurilor Penale și alte modificări la legile justiției, care i-ar ajuta pe marii cercetați penal (Vezi aici explicația completă). Liviu Dragnea presează la maxim pentru adoptarea OUG-ul, iar efectele ar putea fi distrugătoare nu doar pentru justiție, ci pentru România.

Potrivit surselor G4Media.ro, la Bruxelles în aceste zile se discută tot mai apăsat, la nivel cvasi-oficial, despre varianta activării Articolului 7 (suspendarea dreptului de vot în Consiliu) în cazul României, după modelul Ungariei și Poloniei, dacă Guvernul va adopta OUG nuclear.

În acest context a apărut anunțul-avertisment al președintelui Iohannis: dacă faceți praf justiția cu riscul activării Articolului 7, am pregătit glonțul de argint. Informațiile obținute de G4Media.ro confirmă acest scenariu, potrivit căruia șeful statului speră, inclusiv prin amenințarea cu un referendum pe justiție, să prevină un mic dezastru.

Aceasta ar fi o primă explicație, care nu le exclude pe celelalte. Al doilea motiv pentru care Klaus Iohannis ia în calcul organizarea unui referendum în ziua alegerilor este un calcul pur electoral. Referendumul ar funcționa ca un instrument suplimentar de mobilizare a alegătorilor.

PSD a câștigat în 2016 în primul rând prin demobilizarea dreptei (mă p..ș pe el de vot, psd – pnl aceeași mizerie, toți o apă și un pământ, toți fură etc). Prin urmare, pentru opoziție este vital să găsească metode de a scoate alegătorii din adormire, de a mobiliza la maxim. Referendumul ar putea fi unul dintre instrumente.

Dar de aici încolo încep alte calcule și multe semne de întrebare. Cine va beneficia cel mai mult de pe urma unui eventual referendum: PNL sau USR/ PLUS? Cine se vor mobiliza mai tare, liberalii sau useriștii, care au deja în derulare campania ”Fără penali în funcții publice”?

Dacă în final USR/PLUS iese la europarlamentare în fața PNL? Nu se cheamă că președintele Iohannis își întărește cu acest referendum potențialul rival la prezidențiale, pe Dacian Cioloș? Nu riscă șeful statului, în cazul unui eșec, să-și tragă singur un glonț în picior și să-și dinamiteze singur campania pentru prezidențiale?

Iată, deci, tot atâtea motive pentru a fi ”aproape hotărât”. În cazul unei înțelegeri cu Cioloș, dacă președintele Iohannis ar obține garanții că liderul PLUS nu-l va contracandida la prezidențiale, decizia ar fi mult mai simplă. Ce ar putea să-i ofere șeful statului? De pildă nominalizarea la funcția de comisar în viitoarea Comisiei, în caz că după europarlamentare Iohannis va reuși cumva să-și instaleze ”guvernul lui”.

Este greu de crezut că aceste garanții pot fi obținute înainte de a afla clasamentul partidelor rezultat din alegerile europarlamentare.

În fine, discuția pe fond. Merită jucată la ruleta rusească a unui referendum o temă atât de importantă ca justiția? Tocmai a picat unul pe tema familiei tradiționale în toamna anului trecut.

Chiar dacă în societatea românească de azi pare să se fi instalat un puternic spirit contestatar, de revoltă, în aproape toate categoriile sociale (magistrați, elevi, profesori, actori, medici, oameni simpli exasperați de absența autostrăzilor, etc), este greu de crezut că o campanie pe tema justiției ar putea coagula toate aceste energii.

Nu uitați că aproape toate televiziunile sunt coalizate împotriva justiției, cartelizate, aliniate,  fapt fără precedent în istoria alegerilor și referendumurilor din ultimii ani. Peisajul mediatic arată profund dezechilibrat.

Doar rețelele de socializare și cele câteva site-uri independente mai pot sparge un previzibil baraj mediatic, însă realist vorbind doar 10% din publicul românesc își ia informații politice de pe net, ceea ce este foarte puțin raportat la numărul total de alegători, dependenți în mare măsură de televizor.

Apoi, ce anume să pună în discuție la referendum? Cum va suna întrebarea de pe buletinele de vot?

Toate aceste detalii trebuie puse în balanță de șeful statului atunci când se va decide, în sfârșit, dacă va chema alegătorii la referendum în ziua alegerilor pentru Parlamentul European. Va fi însă dificil să se mai întoarcă din drum, acum, după ce s-a declarat ”aproape hotărât”.

Ce anume l-ar mai putea determina să renunțe la un referendum pe justiție?