De ce este Uniunea Europeană atât de îngrijorată de legea antispionaj a Chinei

În ultima jumătate de an, oficiali de rang înalt din Uniunea Europeană au tras un semnal de alarmă cu privire la legea antispionaj a Chinei, scrie Euronews. Valdis Dombrovskis, vicepreședintele executiv al Comisiei Europene însărcinat cu relațiile comerciale, a descris această legislație în timpul călătoriei sale în China la sfârșitul lunii septembrie ca fiind o „mare îngrijorare pentru comunitatea noastră de afaceri”, a cărei „ambiguitate lasă prea mult loc de interpretare” și care „diminuează semnificativ” încrederea investitorilor. „Este exact ceea ce înțeleg eu prin rezultat perdant-perdant”, a declarat Dombrovskis.

Ce anume face ca această lege să fie atât de îngrijorătoare pentru europeni?

Introdus pentru prima dată în 2014, proiectul de lege este menit să „prevină, să zădărnicească și să pedepsească” actele de spionaj. Dispozițiile sale acordă autorităților centrale ale țării un mandat larg pentru a reprima activitățile care sunt percepute ca fiind o amenințare la adresa „securității, onoarei și intereselor naționale”.

Legea a adăugat la aparatul complicat de care dispune Partidul Comunist Chinez pentru a exercita controlul asupra cetățenilor, companiilor și organizațiilor. Acest control s-a adâncit sub conducerea președintelui Xi Jinping, care a remodelat relația dintre stat și partid pentru a centraliza puterea în persoana sa.

Căutarea lui Xi pentru autoritatea supremă a declanșat o confruntare încordată cu țările occidentale. Liderul chinez i-a acuzat pe aliații din G7, în special Statele Unite, că încearcă să deraieze ambiția țării de a deveni un lider global în domeniul tehnologiei și al inovației. Între timp, democrațiile liberale consideră că Xi încearcă să demonteze ordinea bazată pe reguli stabilită la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și să impună un sistem alternativ realizat după chipul și asemănarea Chinei.

În această atmosferă de suspiciune și neîncredere, Partidul Comunist a dezvăluit o serie de instrumente juridice și politice pentru a se asigura că toate aspectele societății chineze, chiar și cele care se desfășoară în străinătate, se află sub un fel de supraveghere omniprezentă.

Acest impuls a dus la revizuirea legii antispionaj, care a intrat în vigoare la 1 iulie.

Principala noutate a textului constă în articolul 4, care prevede o listă de acte de spionaj care pot fi reprimate. Articolul modificat extinde în mod considerabil potențialele infracțiuni dincolo de definiția tradițională a spionajului – adică a aparatelor de informații și a rețelei lor de agenți – și include acum activități „desfășurate, instigate sau finanțate” de persoane și entități „altele decât organizațiile de spionaj și reprezentanții acestora”.

Pe lângă secretele de stat, articolul 4 se referă la colectarea ilegală a „altor documente, date, materiale sau articole legate de securitatea națională” și la executarea de atacuri cibernetice, intruziuni și întreruperi împotriva proprietății de stat și a infrastructurii critice. În ultimul paragraf, acesta enumeră pur și simplu „alte activități de spionaj” ca fiind un comportament care poate fi urmărit penal, fără a oferi explicații suplimentare.

Definiția elastică a spionajului este urmată de mai multe articole care consolidează autoritatea anchetatorilor, care au dreptul, printre altele, să inspecteze echipamente electronice, să facă raiduri în instalații, să confiște documente, să colecteze date, să înghețe bunuri și să aresteze persoane – toate acestea putând fi filmate. Străinii care sunt acuzați de spionaj pot fi expulzați rapid și li se poate interzice intrarea pe teritoriul chinez pentru o perioadă de până la 10 ani.

În plus, legislația încurajează vigilantismul, deoarece invită „toți cetățenii și organizațiile” să „sprijine și să ajute” autoritățile centrale și să „raporteze cu promptitudine” comportamentele suspecte. Cei care o fac ar putea primi „laude și premii”.

Conducerea unei nave strânse

Pentru UE, dispozițiile revizuite ale legii antispionaj sunt atât alarmant de vaste, cât și periculos de vagi, oferind statului o marjă de apreciere remarcabil de largă pentru a decide ce constituie o amenințare la adresa integrității Chinei.

În special, textul nu oferă în niciun moment o definiție clară a „securității, onoarei și intereselor naționale”, ceea ce face ca marja de interpretare să fie și mai mare. Acțiuni care erau considerate cândva inofensive pot fi acum, în teorie, considerate dăunătoare.

Incertitudinea a fost agravată de tăcerea Beijingului cu privire la scopurile reale ale legii revizuite, spune Vincent Brussee, cercetător al Chinei contemporane la Universitatea din Leiden, în Olanda.

„Conceptul de securitate națională în China s-a lărgit enorm în ultimele câteva decenii. Acesta a fost întotdeauna relativ larg. Dar Xi Jinping a introdus un concept care se numește perspectiva „cuprinzătoare” asupra securității naționale, ceea ce înseamnă, în esență, că securitatea națională acoperă toate domeniile societății”, a declarat Brussee pentru Euronews.

„Xi Jinping consideră că securitatea națională este fundamentul dezvoltării naționale”.

Una dintre trăsăturile definitorii ale domniei lui Xi a fost zelul său de a spune povestea Chinei în termenii săi proprii publicului intern și global. Trimișii săi diplomatici, numiți uneori „Lupii războinici”, se grăbesc să denunțe cu asprime criticii care contestă linia oficială. Această stăpânire fermă asupra narațiunii Chinei a condus o mașină de propagandă globală și poate ajuta la explicarea ultimelor modificări aduse legii antispionaj.

„China este foarte interesată să se asigure că unii actori străini, în special Statele Unite, nu obțin toate acele informații care ar putea contracara sau contrazice ceea ce Partidul Comunist Chinez încearcă să spună”, a declarat Brussee.

„Legea antispionaj pare a fi un instrument pentru a restricționa numărul de surse din care oamenii se pot inspira sau cel puțin pentru a-i penaliza pe cei care reușesc să găsească în mod constant noi unghiuri creative pentru a se inspira din noi forme sensibile de informații.”

Umbra urmăririi penale

Deci, cine este în pericol? Ce informații pot fi considerate o amenințare?

Potrivit unei analize juridice realizate de De Brauw Blackstone Westbroek, o firmă de avocatură olandeză, legea revizuită sporește controlul asupra companiilor care gestionează secrete comerciale, cercetare și dezvoltare (R&D) și date legate de medicină, geologie, demografie și alte domenii de importanță strategică. Acest lucru înseamnă că informațiile privind tehnologia de vârf, cum ar fi semiconductorii, calculul cuantic și inteligența artificială, precum și cele militare pot deveni, de asemenea, o responsabilitate.

Firma de avocatură sfătuiește multinaționalele care își desfășoară activitatea în China să „reexamineze în mod critic” toate operațiunile lor care implică colectarea și prelucrarea datelor și să „evalueze cu atenție” dacă vreunul dintre furnizorii lor obișnuiți din țară are afilieri de stat. O atenție specială ar trebui acordată auditurilor și investigațiilor interne, când „poate fi necesară o precauție suplimentară dacă este implicat transferul de date în străinătate”.

Acest lucru s-ar putea dovedi problematic pentru filialele europene, care sunt obligate să mențină o diligență adecvată și să trimită rapoarte periodice către sediile lor centrale. În conformitate cu o viitoare directivă a UE privind durabilitatea întreprinderilor, firmele de mari dimensiuni vor fi obligate să abordeze „efectele negative” ale operațiunilor lor, cum ar fi poluarea, pierderea biodiversității, munca copiilor și exploatarea lucrătorilor. Cei care nu respectă directiva, care nu este încă definitivă, vor fi sancționați cu amenzi, în timp ce victimele vor avea posibilitatea de a iniția acțiuni în justiție.

O altă lege a UE, aflată de asemenea în curs de negociere, urmărește să interzică importurile de produse fabricate prin muncă forțată. Anul trecut, un raport al Organizației Națiunilor Unite a constatat că în regiunea Xinjiang au avut loc cazuri de muncă forțată, violență sexuală și tratamente degradante împotriva uigurilor, kazahilor și altor minorități etnice, acuzații pe care Beijingul le-a negat cu tărie.

Noile norme înseamnă că societățile europene vor trebui să obțină informații extrem de detaliate și, uneori, sensibile, direct de la furnizorii lor chinezi. Legea împotriva spionajului ar putea transforma acest exercițiu birocratic deja oneros într-un joc de noroc cu risc ridicat, cu umbra urmăririi penale care planează asupra auditorilor și consultanților.

O serie de intervenții ale poliției împotriva unor companii americane care au avut loc la începutul acestui an, înainte de intrarea în vigoare a legii revizuite, inclusiv o razie în martie la Mintz Group, o firmă de due diligence corporativă, care s-a soldat ulterior cu o amendă de 1,5 milioane de dolari (1,4 milioane de euro) pentru „lucrări statistice neaprobate”, sugerează că sectorul privat european va trebui să fie mai atent și să dea dovadă de prudență, chiar dacă își va reduce domeniul de activitate.

„În cazul în care companiile nu sunt capabile să se conformeze acestor cerințe ale UE, care ar putea atrage răspunderea civilă și penală, acestea vor fi în cele din urmă forțate să părăsească piața sau cel puțin să își reducă operațiunile din China”, a declarat un purtător de cuvânt al BusinessEurope, o asociație importantă a industriei, într-o declarație trimisă prin e-mail.

„Legea antispionaj a Chinei poate intra în conflict cu cele două acte legislative ale UE, lăsând operatorii economici între ciocan și nicovală.”