De ce încă riscă animalele din Antarctica să facă „insolație”: Gaura din stratul de ozon persistă deasupra continentului înghețat, avertizează oamenii de știință

Potrivit oamenilor de știință, în ultimii ani, expunerea la razele nocive ale Soarelui a crescut pentru animalele sălbatice din Antarctica, scrie BBC.

O gaură în stratul de ozon – bariera protectoare de gaz din atmosfera superioară – persistă acum deasupra continentului înghețat o mai mare parte a anului.

Oamenii de știință care lucrau în Antarctica au descoperit gaura din stratul de ozon în 1985 – măsurând cantitatea de radiații solare care ajungea pe Pământ.

Un grup mare de substanțe chimice care diminuează stratul de ozon au fost responsabile – în principal CFC sau clorofluorocarburi – care au fost folosite ca agenți frigorifici. În 1987, fiecare țară a convenit să elimine treptat un grup de substanțe chimice care epuizează stratul de ozon. A fost un acord cunoscut sub numele de Protocolul de la Montreal și este considerat cel mai de succes tratat de mediu din istorie.

Stratul de ozon se reface acum. „Dar există o gaură – o zonă în care stratul de ozon este foarte sărăcit – care apare în fiecare primăvară deasupra Antarcticii”, a explicat profesorulSharon Robinson, biolog specializat în schimbări climatice.

Această pierdere de ozon este specifică continentului polar, din cauza reacțiilor chimice care au loc în norii atmosferici cu temperaturi foarte scăzute și înălțime mare. Aceste reacții descompun ozonul – producând o gaură în strat.

Apariția anuală a acestei găuri atinge, de obicei, punctul culminant în lunile septembrie și octombrie, când majoritatea plantelor și animalelor terestre sunt ascunse în siguranță sub stratul de zăpadă, iar animalele marine sunt protejate de gheața marină extinsă.

Acum durează până în decembrie, adică până la începutul verii antarctice. „Acesta este momentul în care lucrurile vor fi expuse și cele mai vulnerabile”, a declarat Robinson.

Anumite tipuri de radiații ultraviolete de la soare, numite raze UV-B, cresc riscul de cancer de piele și cataractă la oameni, dar cercetătorii nu știu încă dacă același lucru este valabil și pentru mamiferele și păsările din Antarctica.

Este probabil ca tot ceea ce este acoperit de blană și pene – foci și pinguini – să fie protejat, a explicat cercetătoarea.

„Dar probabil că cel mai mare risc pentru animalele din Antarctica este reprezentat de afectarea ochilor”.

În lucrarea lor, profesoara Robinson și colegii săi au analizat toate studiile pe care le-au găsit despre efectul razelor UV asupra plantelor și animalelor din Antarctica.

Ei au găsit dovezi că mușchii din Antarctica își sintetizează proprii „compuși de protecție solară”.

„Și dacă investesc energie în protecție solară, investesc mai puțină energie în creștere”, a adăugat ea. „Există întotdeauna un cost pentru protecția solară”.

Există, de asemenea, dovezi că krilul – creaturile marine mici și extrem de abundente care reprezintă baza lanțului alimentar din Antarctica – se deplasează mai adânc în ocean pentru a evita razele UV, ceea ce ar putea afecta balenele, focile, pinguinii și alte păsări marine care se hrănesc cu ele.

„Știm, de asemenea, că fitoplanctonul cu care se hrănește krilul va trebui să producă filtre solare pentru a evita daunele, a mai declarat Sharon Robinson.

Un motiv important pentru longevitatea găurii de ozon este reprezentat de amploarea uriașă a incendiilor de vegetație din Australia în 2019 și 2020.

Jim Haywood, care este profesor de științe atmosferice la Universitatea din Exeter, a declarat pentru BBC News că durata record a găurii de ozon din Antarctica din ultimii ani a fost „un semnal de alarmă”.

„Societatea nu poate fi mulțumită de realizările noastre în combaterea ei”, a spus el.

Dar există încă o serie de factori care întârzie refacerea stratului de ozon, inclusiv incendiile de pădure și erupțiile vulcanice majore – acestea eliberează particule care alimentează reacțiile de distrugere a ozonului care au făcut deja atât de multe pagube.

Sharon Robinson a explicat că unele experimente propuse pentru răcirea climei – așa-numita geoinginerie – propun „crearea de nori” prin eliberarea de particule în atmosfera superioară.

„Acest lucru ar epuiza, de asemenea, ozonul, deci este o idee proastă”, a spus ea.

„Cel mai important lucru pe care îl putem face pentru a ajuta Antarctica este să acționăm în privința schimbărilor climatice – să reducem emisiile de carbon cât mai repede posibil, astfel încât să avem mai puține incendii de vegetație și să nu punem o presiune suplimentară asupra refacerii stratului de ozon.”