De ce medicii nu pot fi obligați să ramburseze salariul primit în timpul rezidențiatului dacă aleg o carieră în afara României

A apărut în mediul online o polemică cu privire la medicii care au fost formați in Romania și care pleacă după aceea în alte țări. Autoarea postării sugerează că medicii care au terminat rezidențiatul și care vor să profeseze în alte țări ar trebui să dea statului banii înapoi sau să fie obligați să profeseze in România o durată de timp egală cu cea a rezidențiatului înainte de a li se da dreptul de a pleca.
Discuțiile de acest tip există și in Franța unde unii ar dori ca statul să poată obliga medicii să se instaleze in zonele unde sunt foarte puțini medici, in zone rurale de exemplu.

În Franța argumentul este că studenții la medicină au cursurile gratuite, taxa anuală fiind derizorie, deci cheltuielile sunt susținute financiar de stat. Deși este cazul in toate domeniile universitare, sunt politicieni și înalți funcționari din minister care doresc să forțeze medici să meargă in zonele denumite “deșerturi medicale”; dar nu se vehiculează ideea ca absolvenții altor facultăți să aibă astfel de obligații: de exemplu cei de la facultățile de istorie, geografie, matematică să fie obligați să lucreze ca profesori suplinitori in zone defavorizate.

Nu se vehiculează nici ideea ca cei de la școala naționala de administrație (ENA devenit INSP) sau de la facultățile de științe politice (Sciences Po), de unde vin majoritatea înalților funcționari, să fie obligați să lucreze timp de câțiva ani in zone rurale sau defavorizate ca simpli angajați in primării, școli sau alte administrații…

Dar să revenim la rezidenți.

Când autoarea din România spune că rezidenții ar trebui să ramburseze salariul primit in timpul rezidențiatului, nu ține cont de munca acestora în spitale: sunt într-adevăr sub îndrumarea unui “senior” dar, ca și in Franta, multe spitale nu ar putea funcționa fără munca lor. De multe ori rezidenții sunt cei care vin sâmbătă si duminica să facă vizita postoperatorie, ei sunt cei care se ocupă de cazurile ușoare, dar bineînțeles se consultă cu îndrumătorul atunci când este necesar. Sunt plătiți pentru aceste misiuni. In Franța, numărul mai mic de rezidenți in unele secții a dus la dezorganizarea secțiilor respective care nu mai aveau personalul necesar pentru a asigura gărzile, obligând pacienții să se adreseze altor spitale și provocând aglomerație mare la camerele de gardă… Ceea ce ne arată, dacă era nevoie, importanța rezidenților in funcționarea spitalelor.

Pe de altă parte, ideea de a avea “certificatul… in vederea practicării profesiei de medic in afara țării” doar după ce au rambursat banii către stat îmi aduce aminte de taxele cerute de statul român comunist pentru a permite sașilor să părăsească țara. Și nu cred că o astfel de de decizie ar fi compatibilă cu regulile Uniunii Europene, din care facem parte, și care permite mobilitatea in cadrul Uniunii.

Acum câțiva ani (nu știu dacă mai este cazul) existau in România două tipuri de rezidențiat: rezidențiat pe loc, foarte selectiv, și altul pe post, in zonele deficitare, cu mai puțini candidați. In acest ultim caz, rezidentul urmă să facă rezidențiatul intr-un spital anume și se încheia un contract direct cu unitatea sanitară respectivă și aceasta era îndreptățită să ceară rezidenților să respecte contractul și să lucreze in continuare in acel spital cel puțin pe o durată egală cu durata rezidențiatului (se semna un act adițional).

Dar chiar și in acest caz lucrurile au fost clar definite intr-o decizie din 2015, decizia I.C.C.J Nr.5 din 06.02.2015 care spune clar:

« rezidentiatul nu reprezintă doar o forma tipica de învățământ postuniversitar, ci o formă specifică, cu caracter mixt, ce conține atât o componentă de desăvârșire a pregătirii profesionale prin specializare, generata de procesul de învățământ, cât și o componentă specifică raporturilor juridice de muncă, prin care munca efectiv prestată dă dreptul la obținerea unei contraprestații în bani, sub forma salariului”

Decizia I.C.C.J mai spune: cheltuielile « prilejuite de pregătirea profesională a rezidentului, nu poate include și salariul achitat medicului pe durata rezidențiatului, care reprezintă contraprestația pentru munca efectiv prestată de către acesta în folosul unității sanitare angajatoare ».

Decizia Înaltei Curți a fost mai apoi confirmată in mai multe cazuri cum ar fi Decizia nr. 105/2016 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 107/2016 in care un spital cerea rambursarea salariului rezidentului plecat prea devreme:

« Curtea constată că motivele de apel nu sunt întemeiate iar pârâta nu poate fi obligată la restituirea drepturilor salariale primite în perioada rezidențiatului, astfel încât în baza art. 480 alin.1 din NCPC, apelul va fi respins ca nefondat. »

Cred că ar fi mai util, în loc să încercăm să găsim noi obligații si măsuri coercitive, să ne întrebăm de ce pleacă medicii după terminarea rezidențiatului. Li se propun posturi interesante? De ce pleacă chiar in timpul rezidențiatului? Sunt mai bine formați in alte țări și nu mai vin înapoi? Mai sunt obligați la plata unei șpăgi pentru obținerea unor posturi interesante așa cum era cazul acum câțiva ani? Când sunt angajați, au posibilitatea de a-și exercita meseria in condiții optime? Au acces la toată aparatura sau unele aparate sunt rezervate pentru cei cu vechime mai mare? Modalitățile de funcționare a spitalelor permit inițiativa individuală, inovația?

In concluzie rezidențiatul este o perioadă in care tânărul medic învață în continuare, se specializează. Iar spitalul profită de competențele lui și de orele de muncă prestate la un salariu mult mai mic decât cel al unui medic senior. Este un “win-win deal”. Este de datoria celor din sistem de a profita de această perioadă pentru a crea condițiile pentru ca rezidenții să rămână in România.

Notă: Medicul Radu Lupescu este președintele comunității medicale din Clinica Rhéna din Strasbourg. A fost decorat de președintele Emmanuel Macron pentru lupta împotriva pandemiei. 

Citește și

Manager de spital, despre exodul medicilor: ”În fiecare lună, medicii rezidenți primesc între 6.000 și 9.000 – 10.000 lei. Nu învață gratis, ca în facultate. Primesc bani pentru că se pregătesc să devină medici primari, specialiști. Acești bani nu pică din cer. Ar fi normal să dea ceva înapoi statului”