De ce nu a fost eliberat Liviu Dragnea din penitenciar: Instanța nu și-a format convingerea că fostul lider PSD ”a dat dovezi temeinice de îndreptare”

Magistrații Judecătoriei Sectorului 5, care au decis marți să nu îl elibereze condiționat pe Liviu Dragnea din Penitenciarul Jilava, arată în motivarea sentinței că ”nu și-au format convingerea că acesta a dat dovezi temeinice de îndreptare”.

Mai mult, judecătorii arată că ”scopul pedepsei nu poate fi atins la acest moment prin liberarea petentului”, adăugând că ”raportat la funcţia de exemplaritate a pedepsei, fiecare cetăţean trebuie să fie conştient de consecinţele la care s-ar expune în cazul încălcării legii penale”.

”Eliberarea petentului din pedeapsa, prin simpla împlinire a fracţiei şi în contextul unui comportament civilizat – normal de altfel, ar fi de natură a avea un efect total opus. Evident, o astfel de măsură nu ar fi de natură a avea un efect descurajant, ba din contră, ar dovedi o lipsă de reacţie din partea statului faţă de cei care încalcă normele legale”, mai arată magistrații.

• Citește mai jos motivarea integrală:

„Analizând actele şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, persoana condamnată Dragnea Liviu Nicolae se află în executarea unei pedepse de 3 ani şi 6 luni închisoare stabilite prin sentinţa penală nr. 377/2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 71/2019 de Tribunalul Bucureşti.

Executarea pedepsei închisorii a început la data 27.05.2019 şi urmează să expire la data de 21.10.2022, petentul executând pedeapsa în regim închis.

 În drept, în ceea ce priveşte legea aplicabilă se constată că de la data săvârşirii infracţiunilor, când a luat naştere raportul juridic penal de conflict, şi până la până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, potrivit art. 246 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, şi anume la data de 01.02.2014.

Necesitatea stabilirii legii penale mai favorabile cu privire la instituţia liberării condiţionate se desprinde şi din considerentele Deciziei nr. 214 din 16 iunie 1997 a Curţii Constituţionale prin care s-a arătat că intervenţia, în acest interval, a unei legi penale care modifica instituţia liberării condiţionat, face ca determinarea legii aplicabile să se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 13 alin. 1 din Codul penal din 1969, independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă.

În acest sens, instanţa are în vedere că intrarea în vigoare a noului Cod Penal a schimbat condiţiile de acordare a liberării condiţionate, de asemenea a introdus condiţii suplimentare, respectiv ca cel condamnat să fi îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, iar, în cazul pedepsei închisorii, ca cel condamnat să execute pedeapsa la momentul verificării condiţiilor de liberare condiţionată în regim semideschis sau deschis.

Prin urmare, din compararea condiţiilor prevăzute de cele două texte de lege rezultă că legea mai favorabilă în ceea ce priveşte liberarea condiţionată este reprezentată de Codul Penal din 1969, astfel instanţa va examina prezenta cerere prin raportare la dispoziţiile art. 59 din Codul Penal din 1969.

În raport de actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 59 C.pen. din 1969 pentru a se dispune liberarea condiţionată a petentului condamnat.

Mai întâi, în ceea ce priveşte condiţia să fie executată fracţia de pedeapsă prevăzută de lege, art. 59 alin. (1) şi (2) C.pen. din 1969 stabileşte că persoana condamnată poate fi liberată înainte de executarea în întregime a pedepsei după ce a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani. În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiţionată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani.

În concret, instanţa constată că până la data de 21.04.2021  petentul a executat 696 zile din cele 1280 zile pe care le avea de executat, i-au fost acordate în compensare cf. Legii nr. 169/2017 36 zile şi i se consideră ca executate, ca urmare a muncii prestate, 122 zile, având astfel un total de 854 zile câştigate şi executate, iar pentru a putea fi liberat condiţionat trebuia să execute cel puţin 2/3 din pedeapsă, reprezentând 853 zile. În consecinţă, instanţa reţine că în prezent petentul a executat fracţia corespunzătoare din pedeapsă pentru a putea beneficia de liberarea condiţionată, acesta executând  2/3 din pedeapsa de 1280 zile închisoare, prima condiţie a liberării condiţionate fiind îndeplinită.

Cu privire la ultima cerință ce se impune a fi realizată, instanța apreciază că, din analiza coroborată a situației personale a petentului, nu  și-a format convingerea că acesta a dat dovezi temeinice de îndreptare.

Cu titlu preliminar, se impune a se face precizarea că liberarea condiționată nu este un drept al condamnatului, ci o vocație a acestuia, având un caracter facultativ, dat de posibilitatea analizării periodice a condițiilor legale, până la îndeplinirea lor. Acordarea liberării condiționate urmează unui parcurs individual al pedepsei privative de libertate, presupunând analiza întregii conduite, comportări și atitudini a inculpatului față de pedeapsă, victimă, activitatea de resocializare ori starea de recidivă.

În cauza de față, se reține că petentul a avut în general un comportament adecvat în relaţiile cu personalul unităţii, nu a stabilit relaţii conflictuale cu celelalte persoane private de libertate, a fost recompensat de 8 ori şi a câştigat 122 zile ce îi sunt considerate ca executate în baza muncii prestate. Nu în ultimul rând, instanţa are în vedere şi faptul că după analizarea petentului în faţa comisiei pentru liberarea condiţionată a fost pronunţată sentinţa penală nr. 1007/23.04.2021 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. 6202/302/2021 prin care a fost obligată Administraţia Penitenciarului Rahova Bucureşti să recunoască petentului zilele câştig din muncă pe care le-ar fi realizat în perioadele 02.07.2020-15.09.2020 şi 16.09.2020-28.01.2021, pentru care s-a constatat în mod definitiv încălcarea dreptului la muncă prin sentinţa penală nr. 1905/2020 a Judecătoriei Sectorului 5 şi prin sentinţa penală nr. 45/15.01.2021 a Judecătoriei Sectorului 5, cu excluderea perioadei 12.12.2020-06.01.2021 (în care petentul a fost internat la Penitenciarul Spital Jilava şi Penitenciarul Spital Rahova).

(…)

Cu toate acestea, instanţa reţine faptul că petentul a fost sancţionat disciplinar o dată pentru o abatere disciplinară gravă săvârşită pe parcursul executării pedepsei, în urma comunicării acestuia cu mass media, fără solicitarea unui acord anterior administraţiei penitenciarului (în data de 15.09.2020 rămânând definitivă), sancţiune pe care a reuşit să o ridice abia în 19.02.2021.

De altfel, analizând recompensele acordate petentului pentru comportamentul avut pe parcursul executării pedepsei, instanţa reţine faptul că acesta a primit doar 8 recompense, dintre care ultima a fost acordată în data de 19.02.2021, iar penultima în data de 14.05.2020, ceea ce atestă faptul că petentul nu fost interesat în mod constant în dovedirea unui comportament exemplar pe întreaga perioadă executată, deşi reuşise să obţină 3 recompense pe parcursul anului 2019 (în lunile august, octombrie şi decembrie) şi alte 4 recompense în anul 2020 (în lunile ianuarie, februarie, aprilie şi mai). Problemele medicale avute de petent nu ar putea fi invocate ca apărare în acest sens din moment ce acesta anterior a solicitat să îşi exercite dreptul la muncă şi chiar a şi obţinut hotărâri judecătoreşti definitive prin care i s-a constatat încălcarea acestui drept în perioadele 02.07.2020-15.09.2020 şi 16.09.2020-28.01.2021 (cu excluderea perioadei 12.12.2020-06.01.2021 în care petentul într-adevăr a fost internat la Penitenciarul Spital Jilava şi Penitenciarul Spital Rahova). Prin urmare, din moment ce petentul a susţinut că era apt medical să presteze muncă, cu atât mai mult, din moment ce nici nu a putut presta muncă, din motive independente de voinţa sa, putea să participe şi să se implice mai intens în cadrul activităţilor educative, moral religioase, culturale pentru obţinerea unor recompense în toată această perioadă 14.05.2020-19.02.2021 (cu excluderea perioadei 12.12.2020-06.01.2021 în care petentul a fost internat la Penitenciarul Spital Jilava şi Penitenciarul Spital Rahova) potrivit art. 98 din Legea nr. 254/2013.

Astfel, deşi petentul a participat la mai multe programe educaţionale în această perioadă, respectiv la 12, aşa cum rezultă din caracterizarea penitenciarului, 7 sunt finalizate fără credite ceea ce presupune o prezenţă mai mică de 75% la acestea.

Instanţa nu poate face abstracţie nici de faptul că petentul în prezent execută o pedeapsă rezultantă stabilită pentru un concurs de două infracţiuni pentru care i-au fost aplicate pedepsele de 2 ani, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare. Faptul că potrivit dispoziţiilor legale referitoare la tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, în urma contopirii celor două pedepse petentul a rămas să execute doar pedeapsa cea mai grea dintre cele două, de 3 ani şi 6 luni închisoare, nu înseamnă că acest aspect al existenţei pe numele petentului a două condamnări penale nu trebuie să fie avut în vedere la soluţionarea prezentei cauze, chiar dacă fracţia de pedeapsă este împlinită, aşa cum ar fi fost împlinită şi dacă ar fi fost condamnat doar pentru fapta pentru care a fost aplicată pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare. În concret, în cazul de faţă, instanţa apreciază că s-ar fi impus cu atât mai mult adoptarea unei conduite ireproşabile din partea petentului pe întreaga perioadă executată.

În ansamblu, este evidentă atitudinea corectă a petentului, însă acest comportament reprezintă o normalitate, iar nu o situaţie excepţională. Nu constituie un element de supraevaluare faptul că persoana condamnată a avut o atitudine decentă faţă de personalul unităţii sau că nu a avut relaţii conflictuale cu ceilalţi deţinuţi. De asemenea, prestarea de activităţi lucrative în mediul carceral contribuie la menţinerea vieţii cotidiene în limite rezonabile, pe lângă zilele considerate ca fiind executate, prestarea de activităţi lucrative este un aport benefic pe plan psihic în favoarea persoanei în cauză. De altfel, problemele medicale (…) nu reprezintă un criteriu pentru analiza cererii de liberare condiţionată, penitenciarul fiind obligat să asigure dreptul tuturor celor aflaţi în custodia sa la asistenţă medicală.

Instanţa apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins la acest moment prin liberarea petentului. Astfel, raportat la funcţia de exemplaritate a pedepsei, fiecare cetăţean trebuie să fie conştient de consecinţele la care s-ar expune în cazul încălcării legii penale.

Eliberarea petentului din pedeapsa, prin simpla împlinire a fracţiei  şi în contextul unui comportament civilizat – normal de altfel, ar fi de natură a avea un efect total opus. Evident, o astfel de măsură nu ar fi de natură a avea un efect descurajant, ba din contră, ar dovedi o lipsă de reacţie din partea statului faţă de cei care încalcă normele legale.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 587 alin. 2 C.pr pen cu aplicarea art. 59 C.pen.din 1969, va respinge cererea de liberare condiţionată formulată de petentul DRAGNEA NICOLAE LIVIU şi va fixa termen după expirarea căruia propunerea sau cererea de liberare condiţionată pot fi reînnoite la data de 27.06.2021, termen apreciat de instanţă ca fiind rezonabil şi în acord cu aspectele reţinute anterior, dar şi cu cele ce urmează a fi expuse, perioadă în care persoana condamnată are posibilitatea de a continua adoptarea unui comportament ireproşabil în vederea dovedirii îndreptării sale, pe care de altfel l-a avut pe o bună perioadă de timp din pedeapsa executată până în prezent.

Instanţa face precizarea că în concret termenul ce ar fi fost stabilit pentru reiterarea cererii ar fi fost unul de 3 luni, însă instanţa are în vedere la reducerea acestui termen a sentinţei penale nr. 1007 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în data de 23.04.2021 în dosarul nr. 6202/302/2021 prin care i-a fost recunoscut implicit petentului pe lângă zilele pe care le-ar fi putut câştiga prin munca pe care nu a fost lăsat să o presteze,  beneficiul de a fi intrat mai devreme în comisia de liberare, anterior datei de 21.04.2021,  prin luarea în considerare la calculul fracţiei a unor zile pe care ar fi putut să le obţină prin muncă în perioadele 02.07.2020-15.09.2020 şi 16.09.2020-28.01.2021 (cu excluderea perioadei 12.12.2020-06.01.2021 în care petentul a fost internat la Penitenciarul Spital Jilava şi Penitenciarul Spital Rahova).  Astfel, pentru a-i oferi o compensare petentului pentru faptul că a fost lipsit de posibilitatea de a fi analizat mai devreme în comisia pentru liberare, instanţa apreciază că este justificată stabilirea unui termen mai scurt pentru reiterarea cererii de liberare condiţionată.

În concluzie, instanţa apreciază că la acest moment cererea petentului este nefondată, urmând a-i fixa termen după expirarea căruia propunerea sau cererea de liberare condiţionată pot fi reînnoite la data de 27.06.2021.

În temeiul art. 275 alin. 2  C.pr.pen. va obliga petentul la plata sumei de 100 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare, urmare soluţiei de respingere a cererii formulate.”

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea