De ce nu atacă Ucraina Belarusul? Ce spun experții consultați de presa ucraineană

Zilele trecute, comandantul-șef al armatei ucrainene, Valeri Zalujnîi, comandantul Comandamentului Operațional „Sud”, Andrii Kovalciuk, precum și comandantul Forțelor Unite, Serhii Naev, au anunțat probabilitatea unei noi ofensive de pe teritoriul Belarusului. Potrivit lui Serhii Naev, Putin a zburat în Belarus tocmai pentru a-l convinge pe Lukașenko să se alăture pe deplin războiului, scrie Glavcom.

Comandamentul militar nu exclude ca Rusia să repete o încercare de a cuceri Kievul. Și să o repete deja într-un format extins, atrăgând Belarusul în această aventură nu doar ca teritoriu de lansare, ci și ca forță de atac.

Prin urmare, apare o întrebare logică – de ce nu răspunde Ucraina la implicarea unei țări vecine în război de partea agresorului în timpul celor 10 luni de război? De ce Kievul, chiar și acum, când probabilitatea unui atac dinspre Belarus este în creștere, nu acționează în avans, lovind instalațiile militare din această țară, deoarece acestea sunt folosite de ruși pentru atacuri asupra Ucrainei?

Mai mult, Carta ONU permite utilizarea armelor împotriva Belarusului, datorită faptului că această țară este complice la agresiunea împotriva Ucrainei, susține publicația ucraineană. În plus, Kievul are deja arme cu rază lungă de acțiune capabile să lovească obiective de pe teritoriul statelor vecine.

În schimb, teritoriul Belarusului și numeroasele sale aerodromuri militare sunt încă tabu pentru forțele armate. Aceasta în ciuda faptului că avioanele de luptă și bombardierele rusești trag în mod regulat asupra Ucrainei din Belarus. „Glavkom” a întrebat mai mulți experți de ce nu atacă Kievul Belarusul.

Pe de o parte, Ucraina nu vrea să-i dea lui Lukașenko un motiv pentru a-și mobiliza propria populație și Forțele Armate, în condițiile în care extinderea liniei de front nu face parte din intențiile comandamentului militar ucrainean. De notat că, recent, un proiect de rezoluție a fost înregistrat în Verkhovna Rada (parlamentul Ucrainei) care recunoaște Belarusul ca teritoriu ocupat temporar.

Iată mai jos opiniile experților consultați de Glavcom

• „Decizia de a lovi Belarusul trebuie să fie luată de președinte. Este o chestiune de timp” (Roman Bezsmertny, ambasador al Ucrainei în Belarus, 2010 – 2011)

Pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de o decizie politică. În acest caz, o astfel de decizie este luată de o singură persoană – președintele Ucrainei. Cum se va face, dacă decizia este luată, este de competența comandantului-șef și a șefului Statului Major General. Este evident că președintele nu ia această decizie din anumite motive politice. Cu toate acestea, sunt convins că, mai devreme sau mai târziu, va lua această decizie. Nu există teamă de armata belarusă, de dictatorul lor. Evident, există și alte motive aici.

Conform legilor lui Clausewitz (Karl von Clausewitz – general prusac, teoretician militar), maestrului și teoreticianul războiului Triandofilov, scopul războiului este determinat de politică și politicieni. Adoptarea, inclusiv, a unor decizii similare este de competența politicii. Când anume această decizie va fi luată de președinte este o chestiune de timp și de condițiile care se vor dezvolta.

• „Autoritățile ucrainene nu vor să-l provoace pe Lukașenko” (Valeri Karbalevici, politolog belarus)

Cred că Ucraina nu dorește ca Belarusul să fie implicat într-un război la scară largă împotriva Ucrainei. Până în prezent, doar teritoriul belarus este folosit pentru atac, iar forțele armate ale Belarusului nu participă la războiul din Ucraina. Conducerea de la Kiev ar dori să avertizeze asupra acestei situații, nu ar dori să îl provoace pe Lukașenko să întreprindă vreo acțiune. Aceasta este o abordare destul de rațională care explică totul.

În situația de echilibru care s-a dezvoltat pe front, chiar și utilizarea unei armate belaruse mici, nu foarte capabile de luptă, nu este ceea ce Ucraina are nevoie astăzi. Dacă este posibil să se împiedice participarea belarușilor la război prin mijloace diplomatice, Kievul va face acest lucru. La urma urmei, ambasada Ucrainei în Belarus continuă să funcționeze până în prezent, autoritățile oficiale ale Ucrainei nu doresc să se întâlnească cu liderul opoziției belaruse, Svitlana Tihanovskaia. Toate acestea sunt o demonstrație că se dorește ca Lukașenko să nu fie provocat la acțiuni radicale. Cred că participarea reală a forțelor terestre belaruse la un fel de campanie împotriva Kievului sau a altor orașe, adică o intrare reală în război, poate schimba în mod fundamental situația”.

„Dacă armata belarusă intră în război, va fi necesar să răspundem” (Oleksandr Merezhko, deputat, președinte al Comisiei parlamentare pentru politică externă și cooperare interparlamentară)

Această problemă are atât un aspect militar, cât și unul juridic internațional. Ne ghidăm după articolul 51 din Carta ONU, care dă dreptul la autoapărare individuală și colectivă fiecărui stat care a devenit victima unei agresiuni din partea unui alt stat. Belarus este complice la crima de agresiune împotriva Ucrainei. Acest lucru înseamnă că teritoriul Belarusului poate fi un teatru de război. Adică, Ucraina are dreptul de a răspunde cu arme împotriva Belarusului.

Da, Lukașenko permite Rusiei să folosească teritoriul său pentru atacuri asupra Ucrainei. Dar armata belarusă nu a luat încă parte direct la atacul asupra Ucrainei. Poate că pentru Lukașenko mai există încă niște linii roșii și nu le trece pentru că îi este frică… Să ne imaginăm că industria din Belarus va începe să lucreze la producția, inclusiv de arme pentru Rusia, adică potențialul economic și militar al Belarusului va fi conectat, toate acestea vor avea un impact tangibil asupra războiului Dacă armata belarusă va intra în război, va trece linia roșie, atunci va fi necesar să răspundă în mod adecvat.

Verkhovna Rada are un proiect de lege privind recunoașterea Belarusului ca teritoriu ocupat. Dacă parlamentarii îl recunosc ca fiind ocupat, cum ar trebui să fie considerate acțiunile Belarusului în acest statut? Adică, în acest caz, cine este responsabil pentru crimele împotriva Ucrainei? Doar Rusia ca putere ocupantă, sau regimul belarus și Belarusul ca subiect separat al dreptului internațional?

Pe de o parte, înțelegem că Belarus este foarte dependent de Rusia. În plus, există o formă juridică de stat federal. Dar Rusia și Belarus continuă să rămână subiecte separate ale dreptului internațional. Dacă considerăm Belarusul ca fiind un stat ocupat, atunci statul ocupant va avea responsabilitatea juridică internațională pentru acesta. Mai multe argumente pro sau contra în acest sens, nu am încă un răspuns”.

• „Nimeni nu vrea să extindă linia frontului” (Roman Kostenko, deputat, colonel SBU, militar)

Există temeri de a provoca Belarus să intre în război. Dacă ar exista o armă cu care am putea ataca sistematic aerodromurile, dacă am avea „Sapsans” (un proiect de complex de rachete operațional-tactice, care a fost creat prin eforturile comune ale DKB „Pivdenne” și „Pivdenmash”) , sau cel puțin „Vilkha-M” (sistem ucrainean de rachete cu lansare multiplă), un număr suficient de rachete Himars și ATACMS (Army TACtical Missile System, sistem de rachete tactice) – este un lucru. Dacă avem un număr limitat de astfel de arme, iar după aceea Belarus va găsi un motiv clar pentru a intra în război – este o altă problemă. Pentru că linia frontului se va extinde.

Acest lucru va deveni posibil (atacuri asupra aerodromurilor belaruse) atunci când vom putea să le lovim în mod constant, având un număr suficient de arme cu rază lungă de acțiune.

De câte ori am lovit aerodromurile rusești? Puteți să le numărați pe degete. În plus, nu au existat rapoarte oficiale care să arate că loviturile din Rusia a fost cauzate de acțiunile Forțelor Armate ale Ucrainei.

Bielorușii au o mulțime de rachete Point-U, au multe, poate chiar mai multe decât avem noi rachete S-300 care ajung la Kiev. Mulți dintre ei au „Grads” și „Hurricanes”. Armata belarusă are 40.000 de oameni. Dar chiar și fără o intrare fizică pe teritoriul nostru, Belarus poate să-și aroge dreptul de a le folosi împotriva noastră. Adică, nu Rusia, ci Belarus. Ei se pot conecta la teroarea de rachete din partea Rusiei și ne pot bombarda cu rachete.

Cred că nimeni din conducerea noastră nu dorește să extindă linia frontului. Nu este în interesul nimănui ca Belarus să atace. Faptul că ei sunt inamicul nostru este de netăgăduit. Faptul că Rusia îi folosește este evident. Dar armata lor nu s-a alăturat direct războiului.

Șeful forțelor armate Zalujnîi a spus în interviul său, apropo, că nu putem trage de departe. Adică, putem trage o singură dată. Dar atunci va fi necesar să extindem mijloacele de apărare aeriană pentru a descuraja Belarusul. În prezent, 70% din populația din Belarus nu susține invazia lui Putin în Ucraina. Dar dacă vom începe să tragem, aceste lucruri se pot schimba”.