De ce nu mai este atât de sigură realegerea Ursulei von der Leyen la șefia Comisiei Europene

Mai întâi a fost ruinarea sărbătorii încoronării de la București, unde Partidul Popular European a nominalizat-o Spitzenkandidat, oferindu-i mai puțin de jumătate din voturile disponibile pe hârtie. A urmat apoi plângerea în fața Curții de Justiție a Parlamentului European, inclusiv a PPE, care o acuză că a dezghețat 10,2 miliarde de euro fonduri de coeziune pentru Ungaria, blocate anterior din cauza încălcării statului de drept. În ultimele zile se înregistrase însă un salt de calitate. Și dintr-odată, reconfirmarea Ursulei von der Leyen în funcția de președinte al Comisiei Europene nu numai că întâmpină obstacole și capcane, așa cum era clar de la început, dar pare a fi din ce în ce mai fragilă și mai puțin evidentă, arată o analiză Corriere della Sera citată de Rador Radio România.

Desigur, von der Leyen rămâne favorită. Pentru că are avantajul titularului și se poate lăuda cu un bilanț pozitiv al celor 5 ani în fruntea Berlaymont, de la gestionarea pandemiei, până la reacția la războiul din Ucraina. În plus, în ciuda stilului ei monarhic care nu place tuturor, a fost cu siguranță președintele celei mai puternice Comisii de la cea a lui Jacques Delors şi aproape că se poate spune, ca răspuns la celebra întrebare (apocrifa) a lui Kissinger, că astăzi Europa are un număr de telefon și că acesta este telefonul mobil al lui von der Leyen.

Numai că toate acestea s-au disipat în momentul în care von der Leyen a intrat în campanie electorală, „transformându-se din președinte al Comisiei într-un candidat care se concentrează pe anumite probleme și încearcă să definitiveze coaliția necesară pentru a fi reales”, aşa cum explică un diplomat european. În realitate, von der Leyen trebuie să unească două coaliții, cea din cadrul Consiliului European care va trebui să o nominalizeze și cea din noul Parlament European care va trebui să o voteze. Două lucruri diferite, dar legate de rezultatul alegerilor europene din iunie.

Până acum, von der Leyen a alergat pe o linie de falie periculoasă, unde, pe de o parte, trebuie să satisfacă PPE, care, în esență, îi cere, dacă nu să anuleze, cel puţin să pună o frână puternică asupra Green Deal, iar pe de altă parte nu trebuie să trădeze vechea majoritate formată din socialiști și liberali, între timp, extinsă pentru a include Verzii. Mai mult, ținând cont de probabila înaintare a partidelor conservatoare și de extremă dreaptă, von der Leyen a implementat o strategie de seducție față de Giorgia Meloni, sprijinind-o în inițiativele sale, de la Albania la Planul Mattei, sau implicând-o în altele, vezi Egiptul, cu scopul de a-şi asigura voturile Fraților Italiei. Numai că toată această muncă s-a încheiat într-o serie de piruete, care au ajuns să deranjeze puțin pe toată lumea.

„Ne așteptăm la un președinte al Comisiei care să nu cocheteze cu extremiștii, ci să conducă Uniunea de la centru, împreună cu forțele pro-europene” , a spus franţuzoaica Valerie Hayer, unul dintre cei trei Spitzenkandidat de la Renew.

Se pare însă că cele mai mari probleme pe care le întâmpină von der Leyen sunt cele din cadrul Consiliului European. Nu este o noutate faptul că Orbándin Ungaria și Fico din Slovacia nu o vor. Acum însă, pare că până și Emmanuel Macron s-ar fi convins că nu este figura capabilă să conducă Europa în provocările epocale din următorii ani privind apărarea, clima, digitalizarea. Nu vom intra aici în detaliile zvonurilor insistente și probabil bine întemeiate potrivit cărora Macron plănuiește să-l aducă pe Mario Draghi la cârma Comisiei. Ideea este că îndoielile vizavi de von der Leyen cresc. Chiar și la Berlin, unde cancelarul Scholz nu ar avea niciun avantaj politic din a sprijini un membru al opoziției, în timp ce Verzii ar fi bucuroși să nu o vadă reconfirmată, întrucât acordul de coaliție prevede că în acest caz numirea comisarului german le revine.

Nu în ultimul rând chiar şi Giorgia Meloni pare să se răzgândească. Sprijinul ei pentru von der Leyen nu este sigur. „Chestiunea reconfirmării sale nu mă pasionează”, a spus premierul italian după un tête-à-tête foarte hollywoodian cu Macron, în care era regizat inclusiv un sărut. Meloni nu vrea să se lege la mâini înainte de votul din iunie și, în orice caz, trebuie să țină cont de starea de spirit a conservatorilor și reformiștilor săi, având în vedere că spaniolii din Vox și polonezii din Pis și-au exprimat deja opoziția față de von der Leyen.

Până la urmă, problema lui von der Leyen este simplă: nu se poate gândi să revină la cârma Comisiei, pe baza unei agende politice care o contrazice efectiv pe cea urmată până ieri. Desigur, în Germania maestrul ei a reușit. Dar se numea Angela Merkel și nu mai conduce aici.

Sursa: IL CORRIERE DELLA SERA / Rador Radio România / Traducerea: Cătălina Păunel