De ce nu reușește Cîțu să-i convingă pe liberali că este mai bun decât Orban

Mai sunt două luni până la Congresul PNL, însă Florin Cîțu și Ludovic Orban aleargă în continuare umăr la umăr în cursa pentru șefia partidului. Bătălia este departe de a fi tranșată. Un scurt inventar al poziționării filialelor arată două tabere relativ egale. Între ele, aproximativ zece filiale indecise urmăresc meciul de la fileu.

Nehotărâți, nemulțumiți de ambii candidați, lideri locali puternici ca Ilie Bolojan, Mircea Hava, Dan Motreanu și alții au tatonat o posibilă ”a treia cale”. Foarte probabil, ei vor înclina balanța. Au discutat chiar despre un posibil al treilea candidat, Motreanu. N-ar fi făcut decât să adâncească și mai mult faliile căscate azi în partid.

Cu toate că este premier, cu tot statul în spate și cu resurse pe mână, având de oferit infinit mai multe decât rivalul său, Cîțu încă n-a convins. De ce nu reușește? Cum se face că Orban, cu toată lipsa de susținere instituțională, ba mai mult, amenințat în mod discret cu instituțiile de forță (dosarul Nelu Iordache), se bucură de o reală simpatie în filiale? Aceste întrebări simple ar trebui să-l pună pe gânduri pe șeful statului, susținătorul premierului Cîțu. Mai jos, câteva posibile explicații.

• Premierul Cîțu face abia acum cunoștință cu partidul. A chemat în ultimele săptămâni grupuri de primari din Teleorman, Bacău sau Iași la Guvern sub pretextul discutării proiectelor locale înainte de rectificarea bugetară din august. Mită electorală în cursa internă? Foarte probabil, însă greu de dovedit. Primarii îi vor lua banii cu plecăciuni adânci. Nimic nu garantează, totuși, că vor vota un om pe care nu-l cunosc iar la rândul lui, nu-i cunoaște. Orban le zice pe numele mic, le cunoaște istoria, problemele, vorbește cu ei. În schimb, dacă primarul din Deva trece pe lângă Cîțu, premierul n-ar ști exact să spună cine este.
• Este perceput ca un implant artificial, așa cum a fost și Alina Gorghiu, parașutată la șefia partidului la fel cum se încearcă acum, cu binecuvântarea șefului statului. Rezultatul? Un mic dezastru. Gorghiu venea cel puțin din interiorul partidului, avea istorii comune cu liberalii. Cîțu a intrat în PNL abia acum patru ani, însă implicarea lui în viața de partid a fost minimă până să ajungă premier. Dovadă că Ludovic Orban a trebuit să facă adevărate scamatorii interne în 2020 pentru a-i găsi o filială de adopție în numele căreia să candideze la Parlament: sectorul cinci din Capitală.
• Comunică foarte prost, abia se înțelege ce vrea să spună. Cuvintele se rostogolesc în gura lui ca într-o betonieră. Transcrierea declarațiilor premierului Cîțu este, pentru orice ziarist, un supliciu. Dincolo de faptul că numeroase ieșiri televizate ar avea nevoie de subtitrare, Cîțu transmite mesaje contradictorii, de oportunist ideologic. O fi vrând el să pară rocker, cool și progresist, dar în dreapta lui îi găsim pe Rareș Bogdan și pe Robert Sighiartău, doi exponenți de vază ai curentului ultraconservator din partid, promotori ai valorilor tradiționale (familia, biserica, discurs naționalist).
• Altfel spus, Cîțu se arată dispus la orice compromisuri de ordin ideologic sau uman pentru a-și atinge obiectivul. Nu pare să creadă cu adevărat nici în progresism, nici în conservatorism. Încearcă să facă surfing pe ambele valuri, pentru a aduna voturi și dintr-o parte, și din cealaltă. În schimb, Orban s-a definit mult mai clar ideologic: conservator, cu familia tradițională, biserica, satul românesc etc. True beliver? Nu mai mare decât Cîțu, dar cel puțin mimează cu mai mult talent. Care este opțiunea corectă pentru PNL este altă discuție, progresism sau conservatorism, aici analizăm strict capacitatea celor doi de a convinge atunci când susțin un curent sau altul.
• Apetența pentru trădare. La nivel uman, Cîțu îi datorează aproape totul lui Orban (funcția de ministru de finanțe, poziția de deputat, chiar și cea de premier). Nimic nu l-a împiedicat să se întoarcă împotriva lui. Orban se victimizează în partid din acest motiv, iar aripa Cîțu îi oferă toate motivele: vezi scena de la Cluj, cu liderul PNL izolat în sală, un gest nepoliticos gratuit, care l-a făcut și mai simpatic pe liderul PNL. Și unii susținători ai premierului Cîțu s-au comportat la fel: azi semnau înțelegeri cu Orban, mâine își declarau sprijinul pentru premier. Nici asta nu arată prea bine.
• Proiect personal sau dedicat total partidului? Ei, bine, Florin Cîțu are aici o mare problemă. Șeful Guvernului n-a dat nici o secundă impresia că vrea să fie șeful PNL din alt motiv decât acela de a ajunge la un moment dat guvernatorul BNR în locul lui Mugur Isărescu sau într-o altă poziție bancară de top. Președinția partidului pare să fie un simplu mijloc, nu un scop în sine. Pe Ludovic Orban liberalii sunt dispuși să creadă când declamă că ar fi gata să-și dea viața pentru partid. Cîțu nici măcar nu îndrăznește să sugereze așa ceva. Ar râde în hohote toți liberalii.
• Prestația slabă de premier. În afară de temele economice, Cîțu nu pare interesat de alte aspecte ale guvernării și nici nu face eforturi să le înțeleagă: justiție, agricultură, administrație, externe, tot atâtea mari mistere pentru șeful Guvernului. Cum a livrat puțin până acum (marile reforme se lasă așteptate), tabăra nehotărâților din PNL se întreabă pe bună dreptate de ce ar instala la șefia partidului un premier pe care s-ar putea să fie nevoiți să-l schimbe în scurt timp din cauză că livrează extrem de puțin? A fost mai bun premier Ludovic Orban? Mai dedicat cu siguranță, afirmă tabăra nehotărâților.

Concluzie. Partidul are de ales, așadar, între un om al trecutului simpatizat în mod real de liberali și un om al viitorului cu prea multe semne de întrebare în dreptul lui. Tabăra nehotărâților va opta foarte probabil pentru susținerea premierului Cîțu, deoarece varianta Orban ar garanta izbucnirea unui conflict pe față cu președintele Klaus Iohannis. Odată ales din nou în funcția de președinte al PNL, Ludovic Orban va revendica a doua zi poziția de prim-ministru. Deja s-a exprimat în această direcție, cu afirmația că viitorul șef al PNL ar trebui să conducă automat Guvernul.

Însă marea problemă a nehotărâților este că, dacă vor înclina balanța pentru Florin Cîțu, vor instala cu mâna lor în fruntea partidului un premier cu performanțe slabe, cu perspective politice neclare și cu viitor politic incert. Mai mult, premierul este perceput drept prizonierul unor grupări interne (Isar/ Gorghiu, Dan Vâlceanu), care exercită o influență mult prea mare asupra deciziei guvernamentale.

La toate cele de mai sus se adaugă rupturile interne generate de competiția Cîțu – Orban, acuzațiile grave (trădare) dintre tabere care nu se vor uita prea curând, periclitarea majorității parlamentare, Apropo, cum vor juca în Parlament oamenii lui Cîțu/ Orban după Congres?

La lista rănilor deschise după aceste alegeri mai puneți și afectarea gravă a actului de guvernare, căderea în sondaje,  ostilizarea fără sens a primarului Nicușor Dan. Acesta nu prea avea altă opțiune decât un mesaj de sprijin pentru Orban, omul care l-a făcut primar. Ce sens a avut atacul lui Ciucu, altul decât arătarea atașamentului față de Cîțu?

PNL nu s-a aflat niciodată într-un pericol politic mai mare decât azi. În aceste condiții, nu e de mirare că la șase luni de la instalarea guvernului Cîțu, liberalii au pierdut procente în loc să capitalizeze din poziția învingătorului, iar PSD crește fără să facă mare lucru. Dacă nu vor găsi rapid un lider adevărat, un viitor prezidențiabil cu șanse reale și o soluție pentru a atenua crizele interne care se prefigurează, liberalii se vor confrunta cu probleme majore în cele patru șiruri de alegeri din 2024.