De ce nu se mai vaccinează românii? Dan Petre, sociolog: Românii sunt printre cei mai superstițioși și religioși din Europa si au mai multă încredere în pseudo și para-științe decât în știință / Lipsă de încredere structurală în autoritate

Teama de reacții adverse, lipsa de încredere în vaccinuri în general, nivelul scăzut de educație științifică, suspiciunile de manipulare – toate sunt subsumate lipsei de încredere în autoritate și duc la frânarea campaniei de vaccinare anti-Covid în România, arată într-un interviu pentru G4Media.ro sociologul Dan Petre, directorul companiei D&D Research și conferențiar universitar.

El mai spune că, potrivit studiilor sociologice, există un segment de circa 30% din populație care nu vrea să se vaccineze deoarece așteaptă să vadă dacă vaccinul este eficient și nu determină efecte secundare. Or, pentru acest segment larg, scăderea numărului de cazuri/decese arată că pandemia este pe cale să se încheie sau chiar s-a încheiat, potrivit sociologului Dan Petre.

Cum poate fi rezolvată problema? Dan Petre arată că e nevoie de ”soluții validate de științele comportamentale” și sugerează împrumutarea unor soluții care și-au dovedit viabilitatea în Europa, dar și Asia. În plus, el spune că e nevoie de schimbarea stilului de comunicare, de la campanii de comunicare de tip informare sau propagandă la campanii mai persuasive, mai personalizate pe fiecare segment de populație și cu mai mult accent pe emoții pozitive.

• Citește interviul integral:

Rep: Care sunt principalele motive pentru care nu se vaccinează unii români?

Dan Petre: Studiile arată că principalul motiv îl reprezintă teama de reacții adverse ale vaccinului, urmată de lipsa de încredere în vaccinurile anti-Covid sau în vaccinuri în general.

Un alt motiv important îl reprezintă nivelul scăzut de educație științifică și gândire critică din societatea românească. Mai multe studii arată că românii sunt printre cei mai superstițioși și religioși din Europa si că au mai multă încredere în pseudo și para-științe decât în știință. Iar vaccinul este un produs definitoriu al științelor medicale.

Un alt motiv îl reprezintă suspiciunea de manipulare, temerea că informațiile privind vaccinurile anti Covid (și pandemie în general) sunt influențate de diverse persoane, organizații sau instituții (”sunt interese mari la mijloc”). Consumul intens de rețele de socializare și aspectele disfuncționale ale acestora (ex. fenomenul de filtrare a informațiilor conform opiniilor deja existente, recompensarea/amplificarea știrilor senzaționale sau false/fake news în detrimentul celor descriptive, neutre etc.) contribuie considerabil la amplificarea acestui tip de motivație.

Eu încadrez toate aceste motive în contextul lipsei de încredere structurală a unor segmente de populație în ceea ce numim în sens larg ”autoritate”. Această lipsă de încredere generală, adesea difuză, se declină ulterior în funcție de caracteristicile sociografice (ex. nivel de educație, profesie, vârstă etc.) sau psihografice (ex. valori, trăsături de personalitate, motivații etc.) ale persoanelor respective în diverse forme de neîncredere. Poate fi lipsă de încredere în existența sau gravitatea acestei boli, în medici, în vaccinuri, în ”autorități”/”cei de la conducere” (partide și oameni politici), în mass media. Sau pur și simplu în ceilalți în general.

Aș mai menționa faptul că în acest moment campania de vaccinare este în mod paradoxal victima succesului măsurilor de prevenție de până acum. Sau chiar a propriului succes. Există un segment important de populație (aprox. 30%) care nu intenționează să se vaccineze deoarece așteaptă să vadă dacă vaccinul este eficient și nu determină efecte secundare. Pentru care scăderea numărului de cazuri/decese arată că pandemia este pe cale să se încheie. Sau chiar s-a încheiat. Și atunci ce rost are să mă mai vaccinez?

Rep: Dar în cazul specific al tinerilor care nu se vaccinează, ce motive există?

Dan Petre: Tinerii sunt în general ceva mai sceptici decât media populației în ceea ce privește pandemia. La toate motivele menționate anterior, se adaugă în opinia mea alți câțiva factori. Primul este faptul că ei au cel mai puțin de pierdut din punct de vedere sănătate: pentru ei riscul de sănătate este considerabil mai scăzut decât în cazul adulților/persoanelor în vârstă. Ceea ce îi face să privească cu mai multă relaxare această pandemie.

Cel de-al doilea este faptul că ei au cel mai mult de pierdut din cauza restricțiilor: educație, oportunități de socializare și de distracție, oportunități economice sau profesionale etc. Ceea ce îi predispune la a minimiza efectele pandemiei și considera restricțiile ca fiind excesive.

Cel de-al treilea motiv este nevoia tinerilor de a gândi și face lucrurile diferit de ceea ce le cer reprezentanții ”autorității”.

Rep: Poate fi înfrântă rezistența la vaccinare? Dacă da, ce soluții vedeți pe termen scurt și mediu?

Dan Petre: Da, cu certitudine, dar numai până la limita de elasticitate a barierelor fiecărui segment social. Cred că anumite bariere nu pot fi depășite pe termen scurt și mediu indiferent de efortul de comunicare (ex. lipsa gândirii critice sau a educației științifice). De aceea cred că și în scenariul cel mai optimist nu vom depăși 45-50% din totalul populației (urban și rural).

Legat de potențiale soluții, eu aș apela mai mult la soluții validate de științele comportamentale. Și aș împrumuta masiv din metodele care au funcționat în alte state ale lumii. Europa în principal, dar m-aș uita cu atenție și la Asia.

Cred că realitatea ultimelor săptămâni ne indică necesitatea modificării stilului de comunicare. Dacă până acum guvernul a folosit preponderent campanii de comunicare de tip informare sau propagandă, cred că a venit momentul să treacă la campanii mai persuasive, mai personalizate pe fiecare segment de populație și cu mai mult accent pe emoții pozitive.

Aș muta focusul de la TV către mediul on line (în principal ecosistemul Google, Youtube etc.) și aș apela mult mai mult la rețelele de socializare (Facebook, WhatsApp, Instagram). Ideea de a apela la influencers mi se pare una foarte bună, dar cred că aceștia trebuie să fie cu adevărat relevanți pentru fiecare segment de audiență. Aș folosi mesaje diferite, personalizate pentru fiecare segment de audiență, nu doar mesaje generale, care ”vorbesc cu toată lumea în același fel”.

Rep: Credeți că noua campanie de comunicare, centrată pe mesajul ”Ce conține vaccinul”, poate ajuta la creșterea numărului de vaccinați?

Dan Petre: În opinia mea această campanie de comunicare marchează un punct important de trecere de la campaniile guvernamentale precedente care au fost de tip propagandă clasică, la o nouă abordare. Cred că acestea s-au adresat – ca să folosesc jargonul marketingului politic – mai degrabă electoratului captiv decât tuturor votanților potențiali. Și au fost doar de două tipuri: (1) cu apel la emoții negative – în acest caz teamă și (2) mobilizarea în jurul unui scop comun prin oferirea de exemple nobile și demne de urmat (puterea exemplului).

Mai cred că toate campaniile guvernamentale de până în acest moment au avut doar două obiective. Primul: să obțină niște rezultate rapide (quick wins) – în acest caz numere mari de persoane vaccinate – care să arate succesul campaniei de vaccinare pe de o parte, iar pe de alta să ofere exemple pozitive demne de urmat și de către cei care sunt ostili ideii de vaccinare din diverse motive, sau cei care încă ezită așteptând să vadă dacă vaccinurile chiar funcționează din punct de vedere tehnic și sunt sigure pentru sănătatea lor (pe principiul ”dacă s-au vaccinat 5 milioane și nu a murit nimeni, înseamnă că este sigur și pentru mine”).

Cel de-al doilea: să evite sau să prevină eventuale tensiuni sociale ce pot fi amplificate de criza Covid 19. Societatea românească este una puternic polarizată, plină de tot felul de linii de tensiune care se pot lărgi cu ușurință în contextele și cu energiile potrivite. Aș da ca argument în această direcție doar acceptarea desfășurării diverselor evenimente religioase (ex. pelerinaje) – care nu pot garanta în niciun fel respectarea regulilor de prevenție, în timp ce marile festivaluri de muzică nu sunt permise, deși acestea pot garanta respectarea regulilor de prevenție (ex. participarea doar a persoanelor cu certificat de vaccinare sau care au trecut deja prin boală).

În concluzie, campaniile guvernamentale de până acum s-au adresat/au vorbit doar cu cei care erau deja convinși de utilitatea vaccinării și care doar așteptau soluțiile logistice pentru a face acest lucru. Încetinirea vizibilă a ritmului campaniei de vaccinare din ultima vreme arată că acest segment de populație este epuizat și că trebuie convinse și alte segmente.

În opinia mea, campania centrată pe mesajul ”Ce conține vaccinul” marchează trecerea de la segmentul de populație care era deja convins la celelalte două: cei indeciși și cei ostili. Mai exact cei indeciși, care nu au încredere în siguranța sau eficiența vaccinului (produsul, ”medicamentul” propriu zis).

Cred de asemenea că aceasta campanie este un exemplu de idee bună implementată ”mai puțin bine”. Mai precis conceptul strategic este bun pentru că pornește de la insight-ul că acești oameni nu au încredere în produs, dar sunt sensibili la influența altor persoane în care au încredere și pe care îi pot considera exemple de urmat (în special în rețelele de socializare), folosind strategia de transfer de încredere. Și ideea de a folosi un mecanism de implicare/activare (provocarea de a da mai departe/”leapșa”) este bună pentru că poate determina controverse și crește probabilitatea de viralizare a mesajului.

Cred însă că ideea strategică a fost implementată prost la nivel de execuție. Pe de o parte, prin alegerea unor persoane care nu sunt cu adevărat influencers sau care nu beneficiază de suficientă notorietate și grad de încredere din partea populației (ex. membrii guvernului). Studiile arată că nivelul de încredere al populației în partide și oameni politici este foarte scăzut.

Pe de alta parte prin folosirea unui concept ambiguu: ”compoziția vaccinului/ce conține vaccinul”. Prima asociere spontană este despre ingredientele acestuia, pentru a afla ulterior din discursul influencer-ului că este vorba de fapt de ce reprezintă vaccinul din punct de vedere emoțional. Ceea ce face întreg procesul de înțelegere a mesajului, complicat și puțin credibil. Deci cu un potențial redus de persuasiune.

În concluzie, cred că această campanie nu își va atinge obiectivul și că nu va ajuta semnificativ la creșterea numărului de persoane vaccinate. Este foarte probabil să fie luată în derâdere sau chiar să determine reacții de și mai mare rezistență la mesaj. Mecanismul de viralizare intenționat funcționează în ambele direcții. Eu cred că există șanse mai mari de a-i mobiliza pe cei care iau orice peste picior, decât pe indeciși sau cei ostili ideii de vaccinare.

Rep: Există vreo legătură între rezistența la vaccinare și ascensiunea discursului ultra-naționalist, xenofob, radical?

Dan Petre: Da, cu certitudine această legătură există. Perioada îndelungată de restricții și riscul crize economice au întins la maxim nervii multor persoane sau categorii profesionale puternic afectate de acestea, iar tensiunea aceasta și-a găsit manifestări comune.

Dar cred că grupul celor rezistenți la vaccinare este mai mare și mult mai divers decât grupul celor cu înclinații ultranaționaliste, radicale. Iar suprapunerea dintre cele două este temporară și se produce mai degrabă pe zona unor nemulțumiri comune, decât a unor valori comune. (Dan Petre / Foto: Arhiva personală)